marți, 5 aprilie 2011

RUGA,DACI, SI PATRIOTISM

Sa ne miram ca soarta ne mai doare
Si-n cupa vietii ploua cu venin,
Cand ne-am vandut strabunii prin oboare
Si Dumnezeul l-am schimbat pe vin?


RUGA…
Ia-ne Doamne orice perspectiva
Roza, tricolora, cum o fi,
Ia-ne si bomboana din coliva,
Dar reda-ne verbul a iubi.

C-am uitat sa ne iubim, parinte,
Si ne omoram noi intre noi
Da-ne saracia dinainte
Dar revarsa-ti dragostea spre noi!

Nu ma bate, frate, nu mai da!
Uite cum se zbate luna-n tampla mea!
Nu ma bate, frate, ma omori!
Uite cum se zbate sangele-mi pe flori!

O ciozvarta de orgoliu-acolo,
Setea de putere-a oarecui
Ne-a-mbracat sperantele in doliu
Si ne-a dat sa fim ai nimanui!
Nu sunt lacrimi multe-n tara asta,
Noi am plans in noi, si-a fost mai greu,
Dar ma doare ca ne-a spart fereastra
Si ne vede-n lacrimi Dumnezeu!
                                
                                         autor:Necunoscut


De ani de zile se cultiva ideea neputintei noastre, a romanilor. A lipsei de mijloace pentru a face ceva bun. Ceva destept. Si asta a prins de minune. In ciuda faptului ca romanului ii merge mintea extraordinar, ca e capabil sa faca si bomba atomica artizanal, ca sa nu mai vorbim de alte chestii mai marunte.
Haideti sa ne descoperim istoria pierduta. Pentru a iesi din faza in care ne consideram un popor mic si neinsemnat. Sa ne amintim ca suntem singurii care nu am atacat vreodata un alt popor. Ca suntem neamul de care s-au lovit in lupta atatia de-a lungul istoriei si nu au putut trece. Pentru ca pentru noi a fost o datorie sfanta sa ne aparam pamantul. Pe care Zeii ni l-au harazit noua, si nu altora. Noi n-am venit de nicaieri. Noi ne-am nascut aici, si daca cineva ne intreaba raspundem, fara sa stim de ce, ca aici vrem sa si murim.
Sa ne amintim de stramosii nostri Pelasgi, despre care istoria oficiala nu ne mai invata nimic, de Traci si mai apoi de Daci si de Valahi. Indiferent de numele ce ni l-am dat sau care ni s-a dat, suntem aceiasi. Oameni in tara Oamenilor. Mioritici, nu din lasitate, ci pentru ca nu ne sperie moartea. Noi stim ca suntem nemuritori. Ca spiritul ne e mai presus de trupurile trecatoare. Ca am putea trai doar cu lapte si miere. Ca tot restul, averi si onoruri, sunt efemere, ca nimic nu vom lua cu noi dincolo.
Sa ne amintim toate acestea si sa ne curatim intai fiecare pe noi de mizeria morala. Apoi sa ne facem datoria de a ne invata copiii valorile spirituale ale romanilor: Dreptatea, Adevarul, Munca si Credinta!

Ati incercat sa faceti ceva care sa va asigure un nivel de trai decent in Romania inainte de a emigra? Cati dintre noi au dat telefon autoritatilor atunci cand am constata o neregula? Cati dintre noi au iesit sa faca curatenie in jurul blocului in care locuiesc? Cati dintre noi pot spune ca au facut ceva concret pentru a schimba in bine Romania? Foarte putini.
II apreciem pe altii pentru ca muncesc pentru tara lor. Si spunem, culmea, noi despre noi, ca suntem hoti si lenesi. Tu, cel ce citesti aceste randuri, te consideri pe tine hot? sau lenes? Prietenii tai, familia ta sunt astfel? Atunci de ce vorbim asa despre noi? Pentru ca ni se arata la TV sau citim in ziare despre cateva cazuri izolate? Americanii spun despre ei ca sunt criminali pentru ca zilnic acolo ucide cineva? Desigur Nu!
De ce nu ne-am sublinia calitatile? Pentru ca stim cu totii ca acestea nu sunt putine! Nu exista popor mai bun, mai primitor, mai vesel. Ne cred altii "prosti de buni"? Asa o fi, dar cine sunt ei sa ne judece?? Pe noi ne judeca doar Zeii! Suntem inventivi. Ne descurcam in orice situatie. Orice roman stie sa schimbe un bec, sau o siguranta arsa. Nu mai spunem de cate improvizam la nevoie. Altii daca n-ar stii telefonul electricianului ar sta in intuneric. Suntem vinovati ca gandim,Nu?
Suntem intradevar vinovati ca am ajuns sa nu ne mai pese de nimic, decat de ban. Nu ne mai pasa de cei de langa noi, de cei ce vor veni dupa noi. Nu ne pasa ca ni se fura aurul. Ca ne cersesc batranii pe strazi. Ca tara nu ne e intreaga. "Nu e vine noastra!" Ce poate fi mai simplu decat sa cautam vinovatii? La asta ne pricepem toti! Dar sa ne intrebam ce putem face pentru a rezolva problemele, nu!

Acuzati-ne de patriotism! Pentru ca asa am ajuns, in tara noastra sa fie o vina dragostea de Tara si de Poporul care ne-a nascut si crescut! Sa ne fie rusine sa ne afisam Steagul!
Da, suntem Patrioti! Da, inca mai credem ca neamul nostru va redeveni ceea ce a fost. Inca mai stim ca pasarea Phoenix s-a nascut si va renaste pe plaiurile noastre.
Speram ca munca noastra va va fi de ajutor in cautarea radacinilor voastre, fie ele spirituale sau istorice. De fapt amandoua pentru ca una fara alta in istoria noastra nu exista si nu vor exista niciodata!

Si daca ne permiteti, un mic sfat: Intrebati-va inima de ce lacrimeaza la auzul muzicii noastre traditionale sau cand cititi poezii despre Tara Noastra. Si veti afla in voi Istoria si Credinta, mai mult decat in orice alta parte!


COLINDA…

Florile de mar uscate
Le-am uitat in carti presate
Si cand vantul iernii geme
Florile se fac poeme.
Si poemele ma cheama
Sa le trec fara de vama,
Din cerneluri si hartie,
In plans greu de ciocarlie.
Cand colindele rasuna,
Imprejurul meu se-aduna
Roi de flori de mar uscate
Si colinde necantate!
Si ma-nvart, si ma ridica
Pan' se face lumea mica,
Si ma leagana-n descantec
Pana ma prefac in cantec...
Apoi ma strecor in casa
Unde-i mai saraca masa
Ma fac lacrima pe ochii
Reci ca moartea-ai Babii Dochii...
Apoi ma strecor la grinda,
Rugaciune si colinda,
Floare grea de mar presata
La casa necolindata...
Sau m-arunc peste taciunii
Care-nfoaie ca paunii,
Hot de flacari jucause
Peste lemne si cenuse.
                  
                     autor:Necunoscut

Rugaciune
Nescrisa e istoria poporului meu Dac
Si mare e durerea ce-acuma ma cuprinde
Veni-vor oare timpuri sa pot si eu sa fac
Macar un sfert, o parte din ce-au lasat stramosii?

Sa pot sa-mi cresc copiii in legea cea curata
Asa cum au trait demult, inaintasii,
Sa spulber azi uitarea ce greu s-a asezat
Pe timpla incercata a Sfintei Mele Dacii !

Da-mi Doamne azi Puterea ca ochii sa-mi deschid
Sa mai privesc odata la cerul cel albastru
Si fa Mare Zamolxis ca miine sa ridic
In lupta cu uitarea stindard, pe Lupul Dacic!

                                                          autor:Getul

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Daily Calendar