marți, 12 aprilie 2011

amagindu te cu viata

Buimac cu ochii pierduti siparul ravasit alerg fara tinta ca dupa o groaznica lovitura in cap prin viata.
Lipsit de vlaga si distorsionat de lume vad cerul si-mi place . M-as urca acolo sus . Vino sa vezi si tu stelele, stelele astea verzi , galbene,portocali,violete ce sclipesc acum. Auzi ....cade o ploaie marunta peste pamint. Scirtaie pamintul rinced imbibat ca un burete de apa cleioasa ce curge de sus.Cinta cineva....Poate vintul....Poate moartea. Si ce daca , vreau sa privesc cerul, eternul si infinitul univers , gaura neagra cascata haos gata gata sa inghita totul, totul .Da, totul afara de mine cu mine s-ar ineca.....Ma duc acasa. Si sunt atit de singur,atit de parasit.Simt cum ma sting ca o rinceda luminare ce pilpiie in ploaia de namol avieti .
Autor : Zirconiu ( adica eu )

Un comentariu :

  1. Ăsta's eu !
    Cred că NE UITAM în acelaşi TIMP... în Oglindă !
    ~
    Cornelius, :) (adică eu)
    PS: ... şi dacă răspunzi POATE îţi văd AVATARUL !
    ~,

    RăspundețiȘtergere

Daily Calendar