De cind ai plecat au trecut nopti destul de zbuciumate si am ramas cu sufletul pustiu dincolo de orizontul fara luna in care doar uitarea unui gind intors mai seamana stele peste cenusa calda a dragostei, a ultimului dor.
De atunci te-am cautat in valurile sarate nascute din lacrimile cerului dar mi-a ramas mina intinsa in gol ca plecarea spre necunoscut si tacere.
Si atunci cind dorul inseamna " Noi" cind tu ai fost "Plecarea fara intoarcere" am rechemat din nou cenusa calda spre uitare spre liniste .
Doar privighetoarea mai fredona trist povestea fara inceput si fara sfirsit a sarutului oprit in loc si vreme, iar cind peste noi am asternut povara acestei lungi taceri mi-am amintit soarta florilor silite sa moara fara voie in urma pasilor pierduti...
Eterna zi m-a facut sa inteleg tacerea clipelor trecute....
Tu m-ai visat cu ochii deschisi si cu glas viu , care te-a chemat in ratacirea insecatata de la locul ultimei plecari.
Te-am asteptat , din nou , sincer si obosit .Obosit ,setos si crud iti trimit acum cu toata bucuria floarea aproape ofilita a chemarii.
Oare ma vei auzi?
Cine iubeste nu moare !
Si dincolo de viata, unde toti vom fi intristati te voi astepta mereu , la nesfirsit .
E noapte si din nou te chemsa purtam impreuna povara dragostei ce ar vrea sa traiasca pentru noi.
Si daca totusi nu mai uitat , te vei intoarce cu caldura primului sarut al buzelor tale arse de soare si de dor.
Te astept cu fiecarte rasarit de soare, te caut cu gindul in fiecare noapte caci numai noaptea are portile deschise catre tine.........
Autor : Zirconiu
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu