Patul lui Procust

Si cade de sus  si cade aici
Opatura deasa de ploaie,
Copaci sunt uzi
Sitotul e trist.
Vintul geme pribeag prin ramuri , urla singur si neinteles.La marginea timpului, in mlastina cu namol scirbos , sta cu ochii pierduti , cu mina pe barda-i uriasa de pe care se mai prelinge singele cald al ultimei victime , el uriasul d, barbarul , nebunulk de Procust.
Asteapta , asteapta cu calmul sfidator al celui ce nu moare ultimul ratacitor , ultimul visator pe patul de piatra iara sa-l masoare.
Autor : Zirconiu