Ești un ratat, tată

Ești un ratat, tată!... Așa mi-a spus cu mare durere feciorul meu, acum ceva vreme - la puțin timp după a auzit la televizor ca, conform unor studii serioase, 80% dintre absolvenții de învățământ liceal au ca prioritate plecarea din țară. Și mi-a mai spus ceva: „Tu, și cu toți profesorii, primarii, și cu conducătorii României sunteți atât de ratați încât nici nu vă dați seama. Voi nu prea puteți nimic, sunteți neputincioși, sunteți ratați. Voi nu înțelegeți!” M-a durut enorm; mă simțeam ca și cum m-ar fi lovit puternic în plexul solar. Am reflectat puțin, am înțeles de ce a ajuns la această concluzie și, în sinea mea, l-am felicitat pentru profunzimea gândului rostit. Am plecat apoi. Aveam curs cu masteranzii de la Managementul sanătății. Am decis să transform secvența relatată anterior într-o aplicație. Sala de curs era plină. Am prezentat câteva informații despre starea jalnică a sistemului de sănătate. Privindu
 -i în față, pe fiecare, le-am reproșat cu durere și emoție puternică tuturor, că ei, cursanții, sunt sunt cei care generează sau întrețin această situație. Erau vădit afectați. I-am întrebat apoi, cu voce echilibrată de această dată, care dintre ei se simte afectat de cele spuse de către mine anterior. Toți au ridicat mâna. Le-am spus doar atât: Dovediți că nu este așa; începem astfel Managementul schimbării în domeniul sănătății. Și  așa am început! Așa am început și eu să mă manifest ca cetățean activ, să-mi dovedesc mie însumi că încep să depășesc starea de ratat. Tu, cititorule, crezi că ești un ratat din anumite puncte de vedere?... Dacă simți, doar dacă simți că uneori te comporți ca și un ratat, începe să dovedește că nu este așa!!! E vremea să dovedești că tu nu ești un ratat, nici măcar un ratat parțial!!!