joi, 24 aprilie 2014

casa simpla ieftina si buna






minuni simple....


CUM SĂ-ȚI BAȚI CORECT FEMEIA

Cum să-ți bați corect femeia

– RECOMANDĂRI DE ETICĂ ISLAMICĂ –

Autorii cărților de etică islamică explică ce soție merită să fie bătută, cu ce anume trebuie să fie bătută, unde anume trebuie lovită și ce trebuie să i se spună în timp ce este bătută. Bărbații români care dețin neveste ce nu înțeleg că trebuie să fie supuse soților lor, și care, după cum știm, se apucă să le bată în mod empiric, lăsând urme incriminatoare, au acum minunata ocazie de a-și cizela metodele, învățând de la experții în domeniu. Iată aici câteva sfaturi, a căror aplicare practică poate constitui cheia succesului unei căsnicii, ceea ce ar putea reduce semnificativ rata alarmantă scandalurilor domestice și a divorțurilor din țara noastră.
Mohamed Kamal Mustafa, autorul cărții „Femeia în Islam”:„Femeia nu trebuie lovită peste părțile sensibile ale corpului precum este fața, capul, abdomenul sau sânii. Loviturile trebuie să fie îndreptate spre picioare sau mâini. Trebuie să se folosească un băț subțire și ușor, care să nu lase zgârieturi sau hematoame. Loviturile nu trebuie să fie puternice, pentru că scopul pedepsei este cauzarea suferințelor sufletești, și nu a celor fizice”.
Ghazi Al-Shimari, expert în relații familiale, Arabia Saudită:„Soțul trebuie să-și anunțe soția despre numărul de lovituri ce urmează a-i fi aplicate”.
G. H. Bousquet, autorul cărții „Eticheta sexului în Islam”: „Femeia trebuie bătută și pentru aceasta există un număr vast de metode: dacă femeia este slabă, ea trebuie bătută cu un băț; femeile mai voluptoase pot fi lovite cu pumnul, în timp ce cele grăsuțe, cu palma. Astfel, cel care o lovește nu-și provoacă sieși leziuni”.
Emisiunea săptămânală Sharia și viața, canalul Al Jazeera:„Bătaia nu este la fel de potrivită pentru orice soție. Unele femei interpretează pedepsele fizice ca pe o formă de umilire, în timp ce altele nu sunt împotriva bătăii. Astfel, acestea din urmă pot fi influențate pozitiv prin lovituri, în cazul în care se răzvrătesc împotriva soților”.
Abdul-latif Mushtahiri, autorul cărții „Tu întrebi și Islamul îți răspunde”:„Dacă separarea soției de dormitor nu dă rezultate și aceasta continuă să fie neascultătoare, atunci ea intră în categoria femeilor reci și încăpățânate și trebuie reeducată prin pedepsire. Ea trebuie bătută, dar în așa fel, încât să nu-i fie rupte oasele sau să-i fie provocate sângerări”.
Ghassan Ascha, autorul cărții „Despre supunerea femeii în Islam”:„Soțul are dreptul să-și pedepsească fizic soția dacă ea:- Refuză să facă totul pentru a arăta cât mai atrăgătoare pentru soț;- Refuză să-i satisfacă preferințele sexuale;- Pleacă de acasă fără să ceară voie;- Își neglijează îndatoririle religioase. Instrumentul de pedeapsa (parul) trebuie ținut la vedere, pentru ca soția să-l vadă mereu”.
Muhammad Al’Arifi, autorul instrucțiunilor pentru tinerii musulmani, în timpul unei emisiuni despre viața de familie de la postul LBC TV: „Există trei tipuri de femei cu care este imposibil să vorbești fără a pregăti parul pentru bătaie. - Primul tip: femeia care a fost astfel educată. Părinții îi spuneau „Mănâncă!”, iar ea răspundea „Nu vreau!” și ei o băteau pentru asta.- Al doilea tip: femeia care-și ignoră soțul și-și dă aere de superioritate. În relația cu aceasta, doar bățul ajută. - Al treilea tip: femeia perversă, care nu-și ascultă soțul până când acesta nu folosește forța. Atunci când o bate, bărbatul trebuie să-i dea de înțeles femeii că a mers prea departe cu comportamentul său. Dar loviturile la față sunt interzise, deoarece vânătăile o pot urâți”.


o “fântână” ultra-ieftină în propria grădină

ECONOMIE LA FACTURi: o “fântână” ultra-ieftină în propria grădină, pe care ţi-o poţi construi singur într-o zi

Doriţi independenţă faţă de furnizorii de utilităţi? Aveţi o aversiune faţă de ideea de a scoate lunar bani din buzunar, cu nemiluita, pentru chestiuni pe care vi le puteţi asigura şi singuri, cu ceva cheltuială iniţială, creativitate şi muncă proprie? Bine v-am regăsit la rubrica „Economie la facturi”! O să aflăm astăzi cum putem avea acces la apă curentă fără a plăti vreun furnizor.
Ca şi aerul, apa este o resursă primarăun produs gratuit al naturii, oferit din plin de planetă, chiar şi acolo unde aparent lipseşte. Ea poate fi extrasă printr-o multitudine de procedee, funcţie de locaţia în care se găseşte, se prelucrează în vederea consumului uman, dacă se impune şi, bineînţeles, se distribuie printr-un sistem care permite accesul permanent.
Finalul ciclului de consum îl reprezintă, în lumea modernă şi civilizată – dacă ignorăm războaiele, foametea nerezolvată nici acum, în secolul XXI, pauperizarea maselor şi polarizarea bogăţiei – epurarea apei uzate şi reintroducerea în circuitul natural a produsului finit, care trebuie să fie teoretic apă la o calitate asemănătoare celei preluate spre tratare şi consum.
Aceştia sunt paşii pe care îi urmează ciclul tehnologic al oricărui furnizor de apă curentă care se respectă.
Noi ne vom preocupa aici de faţă numai de obţinerea apei printr-o metodă foarte ieftină, nepretenţioasă, care are nevoie de întreţinere numai arareori sau chiar nu necesită deloc.
Ea se pretează a fi aplicată în mediul rural şi poate fi desigur modernizată, dar aceasta ţine de alegerea fiecăruia şi de destinaţia fluxului de apă astfel produs.
Vom studia tehnica preluării apei din primul strat de pânză freatică prin metoda ţevii bătute în pământ, sau a puţului american, cum i se mai spune. Mai puţin cunoscut în Moldova, procedeul e cât se poate de „pe val” în Transilvania, dar şi în Muntenia, în judeţe precum Buzău, Prahova dar şi altele.
Despre ce este vorba?
Se bate în pământ nişte ţeavă galvanizată, cu un diametru ce poate fi între ½ şi 2 ţoli şi o lungime totală de 2, până la 15 metri, până ce aceasta ajunge la pânza freatică de suprafaţă. Treaba se face pe segmente de 1-1,5 metri lungime, să poată fi convinse uşor să alunece în sol. Se îmbină segmentele între ele prin sudură sau filetare şi mufare şi iată sistemul nostru de preluare a apei freatice!
Cum se alege locul?
Înainte de orice, ne alegem locul amplasării puţului cu ţeavă.
Avem la îndemână mai multe tipuri de metode: tradiţional – după semnalmentele naturale; modern – aparatură geofizică; psihotronic – radiestezia ştiinţifică; metoda logică – amplasarea în defileul sau în vecinătatea unei ape curgătoare de exemplu sau în văile unor versanţi cu izvoare.
Dacă nu ne pricepem, chemăm, fireşte, un specialist. Dacă e vorba de prima sau a treia dintre metodele de mai sus, e bine să ne asigurăm că specialistul e într-adevăr cineva pe care ne putem baza.
Dar în pofida antireclamei omniprezente, şi acestea două pot da rezultate excelente şi care nu sunt doar rodul întâmplării. Spre exemplu, bătrânii fântânari cu renume spun (rar de tot, când simt că nu mai contează că divulgă secretul) că alegerea tradiţională e fără greş atunci când se ghidează după prezenţa anumitor specii de vegetaţie spontană, cum ar fi bozul şi podbalul.
Materia prima principală: ţeava galvanizată
Odată ce am stabilit locul viitoarei noastre „fântâni”, ne procurăm una sau două bucăţi de ţeavă galvanizată de 6 metri lungime, având grijă ca grosimea peretelui să fie cât mai mare, pentru a-i conferi o rezistenţă mecanică mai ridicată.
Se taie în segmente care pot fi bătute în pământ relativ confortabil, fără să ne silească să ne căţărăm pe suprastructuri improvizate şi să facem tot felul de cascadorii.
Unul din segmentele de ţeavă, care va fi bătut primul, se „dotează” cu patru rânduri de găuri între 4 şi 8 mm (funcţie şi de diametrul ţevii) dispuse în cruce, pe o lungime de circa 1 metru.
Vom avea în final  100 de găuri, deci 25 pe fiecare rând.
La capătul penetrant, i se ataşează un con prelucrat la strung dintr-o bucată de metal compactă, mufat pe interiorul ţevii. Diametrul bazei conului va fi egal cu diametrul exterior al ţevii noastre iar înălţimea acestuia va fi egală cu trei sau mai multe diametre, pentru uşurarea pătrunderii în sol.
Sarea grunjoasă, un alt material necesar
Odată încheiată „echiparea” penetratorului, următorul pas va fi armarea acestuia. Aceasta se realizează prin acoperirea tuturor găurilor cu vaselină.
Atenţie, numai cât ţine peretele ţevii, nu băgaţi vaselină şi în ţeavă!
Apoi se trece la umplerea ţevii cu sare de murături (sare gemă sau sare grunjoasă, cum i se mai spune), deci nemăcinată, cu o granulaţie cât mai mare, până la ultimul rând de găuri, chiar puţin peste acesta.
Avem acum materialele necesare.
Ne trebuie şi ustensilele: baros, aparat de sudură electric sau autogen, nivele sau fir cu plumb, ferăstrău de metale sau polizor unghiular cu disc de tăiere metal, după caz, filieră la dimensiunea exterioară a ţevii şi port-filieră.
Şi acum, proba practică!
Voinţa şi cunoştinţa le avem, deci la lucru! Bătaie ca la hoţii de cai!
Se împlântă vârful în pământ, se bate cu barosul acest prim segment, având grijă la respectarea verticalităţii, până când rămâne deasupra solului o bucată de 15-20 cm lungime.
Se taie porţiunea deformată de lovituri şi se sudează ori se mufează cu filet al doilea segment. Apoi se continuă procedura.
De la al doilea segment în sus, la fiecare jumătate de metru facem o pauză cu dublu temei. Unu: ne odihnim puţin, căci mânuirea barosului nu e chiar floare la ureche şi, doi, testăm „sistemul” să nu fi pătruns în stratul de apă. 
Cum se face aceasta? Simplu: se leagă cu o sforicică de cânepă un şurub scurt şi gros cât să circule nestingherit prin ţevă în sus şi în jos.
Se coboară „sonda” până la primul segment, unde se va opri pe sare. Se lasă două-trei secunde în repaus şi apoi se scoate afară. Dacă şurubul şi sforicica sunt ude, stratul de apă freatică tocmai ne-a transmis salutări cordiale şi bun găsit!
Sunt relativ rare cazurile în care acest lucru se petrece la al doilea segment de ţeavă, dar nu imposibile. Dacă nu, îi dăm zor mai departe cu înfiptul ţevii în pământ.
Dacă locul a fost stabilit corect, de regulă vom găsi apa până în 6-8 metri cel mult.
Cum procedăm pe urmă? Se taie şi se filetează capătul de sus al ţevii. Se sapă în jur o concavitate (operaţiunea se poate face şi înainte de instlarea ţevii) în care se toarnă beton. Se prinde flanşa în beton cu şuruburi. Pe ea se instalează o pompă manuală.Totul cu garniturile de rigoare, fireşte.
Se armează pompa şi se trage apa afară până când începe să iasă curată, semn că s-a dizolvat sarea şi s-a creat o pungă de preluare a apei în jurul segmentului de ţeavă găurit. Dacă suntem norocoşi, punga aceasta, mărginită de pietriş şi nisip grosier, va fi suficient de mare să putem extrage cantităţi mari odată – până la 200 litri.
E bine să se folosească intens puţul câteva zile, pentru a se forma o cavitate subterană sănătoasă şi pentru a se forma trasee solide de reumplere a acesteia.
Această tehnologie arhaică dă rezultate surprinzătoare şi nu costă nici pe departe cât ar ajunge o fântână clasică.
Până în 300 de lei ţeava, dacă ne trebuie o lungime mai mare, în jur de 200 lei pompa manuală, ceva electrozi de sudură şi, dacă vrem să facem pe boierii, plata forţei de muncă.
Timpul amplasării dispozitivului – maxim o zi de lucru, dacă solul e pretenţios.
Vă dorim spor la lucru şi să beţi cea mai bună apă proprie, dacă se poate!
Ion SCUTARU
Sursa http://lupuldacicblogg.wordpress.com


Netrebnicii care ne conduc. Din ciclul: “Altii mai prosti ca noi…mai rar!” sau “Tampiti am fost si tot asa am ramas!”

Netrebnicii care ne conduc. Din ciclul: “Altii mai prosti ca noi…mai rar!” sau “Tampiti am fost si tot asa am ramas!”

Ce cauta aceste elemente nesanatoase in viata publica a statului? Ce cauta acesti oameni care pe calea statului voiesc sa castige avere si onori, pe cand statul nu este nicaieri altceva decat organizarea cea mai simpla posibila a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste papusi care doresc a trai fara munca, fara stiinta, fara avere mostenita, cumuland cate trei, patru insarcinari publice dintre care n-ar putea sa implineasca nici pe una in deplina constiinta? Ce cauta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limba romaneasca, care n-are atatea cunostinte pozitive pe cate are un invatator de clase primare din tarile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat?
Ce cauta? Vom spune noi ce cauta.
Legile noastre sunt straine; ele sunt facute pentru un stadiu de evolutiune sociala care in Franta a fost, la noi n-a fost inca. Am facut strane in biserica nationalitatii noastre, neavand destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care sa constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghiosii si haimanalele, oamenii a caror munca si inteligenta nu plateste un ban rosu, starpiturile, plebea intelectuala si morala.
Arionii de tot soiul, oamenii care risca tot pentru ca n-au ce pierde, tot ce-i mai de rand si mai injosit in orasele poporului romanesc. Caci, din nefericire, poporul nostru sta pe muchia ce desparte trei civilizatii deosebite: cea slava, cea occidentala si cea asiatica si toate lepadaturile Orientului si Occidentului, grecesti, jidovesti, bulgaresti, se gramadesc in orasele noastre, iar copiii acestor lepadaturi sunt liberalii nostri. Si, cand lovesti in ei, zic ca lovesti in tot ce-i romanesc si ca esti rau roman…
Liberalii sunt smantana si temeiul Romaniei, noi suntem niste ramasite din vechile populatiuni autohtone, care nu merita sa fie bagate in seama. De! iertati-ne, boieri Arionesti si Caradesti, ca ni s-a parut si noua, biet, ca traim in tara noastra si avem de zis o vorba. Iertati-ne pentru ca nu bagasem de seama ca suntem in Bulgaria, iertati-ne apoi ca n-am voit sa ne batem pentru bietii greci si bulgari.
Dar acum, de ne veti fi iertat sau nu, sa stam de vorba gospodareste si sa va intrebam ce poftiti d-voastra? Si, ca sa stim ca aveti dreptul de a pretinde, sa intrebam ce produceti? Aratati-ne in Adunarile d-voastra pe reprezentantii capitaliilor si fabricelor mari, pe reprezentantii clasei de mijloc care sa se deosebeasca de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, si ale „Romanului” si de fabrica d-voastra de palavre din Dealul Mitropoliei?…
Ciudata tara, intr-adevar! Pe cei mai multi din acesti domni statul i-a crescut, adica i-a hranit prin internate, ca dupa aceea sa-si castige, printr-un mestesug cinstit, painea de toate zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce acesti domni si-au mantuit asa-numitele studii, vin iar la stat si cer sa-i capatuiasca, adica sa-i hraneasca pana la sfarsitul vietii. Dar nu-i numai atata.
Domnia lor vor sa faca pe boierii. 3–4–500 de franci pe luna nu-i linistesc si nu-i fac sa se puie pe munca pentru a deveni folositori natiei de pe spinarea careia traiesc. Sunt nascuti pentru lucruri mai inalte, pentru deputatii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune in Academie, tot lucruri mari la care cinstitii lor parinti, care vindeau braga si rahat cu apa rece sau umblau cu patrafirul si sfistocul din casa-n casa, nici nu visasera si nici n-aveau dreptul sa viseze, caci nu dadusera nastere unor feti-frumosi cu stele-n frunte, ci unor baieti grosi la ceafa si tarzii la minte, de rand, adesea foarte de rand.
Caci, din doua una: sau acesti oameni sunt toti genii si, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merita locul pe care-l ocupa, sau, neproducand nici o valoare, nereprezentand nici un interes general decat pe al stomacului lor propriu, trebuie reimpinsi in intunericul ce li se cuvine.
Tarani? Nu sunt. Proprietari nu, invatati nici cat negrul sub unghie, fabricanti – numai de palavre, meseriasi nu, breasla cinstita n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete desarte, lenesi care traiesc din sudoarea poporului fara a o compensa prin nimic, ciocoi boierosi si fudui, mult mai infumurati decat coboratorii din neamurile cele mai vechi ale tarii.
De acolo pizma cumplita pe care o nutresc aceste nulitati pentru orice scanteie de merit adevarat si goana inversunata asupra elementelor intelectuale sanatoase ale tarii, pentru ca, in momentul in care s-ar desmetici din betia lor de cuvinte, s-ar mantui cu domnia demagogilor.
Intr-adevar, cum li s-ar deschide oamenilor ochii cand unul le-ar zice: „Ia stati, oameni buni! Voi platiti profesori care nici va invata copiii, nici carte stiu; platiti judecatori nedrepti si administratori care va fura, caci nici unuia dintr-insii nu-i ajunge leafa. Si acestia va ametesc cu vorbe si va imbata cu apa rece.
Apoi ei toti poruncesc si nimeni n-asculta. Nefiind stapan care sa-i tie in frau, ei isi fac mendrele si va saracesc, creandu-si locuri si locusoare, deputatii, primarii, comisii si multe altele pe care voi le platiti pesin, pe cand ei nu va dau nimic, absolut nimic in schimb, ci din contra va mai si dezbraca, dupa ce voi i-ati intolit. N-ar fi mai bine ca sa stapaneasca cei ce n-au nevoie de averile voastre, avand pe ale lor proprii? Sau cel putin oameni care, prin mintea lor bine asezata, va platesc ce voi cheltuiti cu dansii?
De aceea, alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n-au nimic si vor sa traiasca ca oamenii cei mai bogati, nu stiu nimic si vreau sa va invete copiii, si n-au destula minte pentru a se economisi pe sine si voiesc sa va economiseasca pe voi toti. Mihai Eminescu, din ciclul “Icoane vechi si icoane noua”
Comentariu Rumania Military:
In mod normal nu mi-as permite sa adaug ceva la un articol sau fraza scrisa de Mihai Eminescu, dar simt nevoia unei completari fata de situatia de astazi a societatii romanesti, in oglinda cu ceea ce a scris acum 135 de ani, poate cel mai mare exponent al romanismului si al culturii romane, din toate timpurile.
Citim, care mai avem acest “prostesc” obicei, Eminescu, citim Caragiale, citim istorie si in toate aceastea intalnim situatii si personaje foarte cunoscute. Grotescul politic si social in care astazi suntem scufundati, nu este un lucru nou in societatea romaneasca si nici perioada de dinainte de 1947, idealizata de unii, nu este nici pe departe chiar ceea ce pare, ci dimpotriva, suntem prinsi intr-un vartej al istoriei, suntem blestemati sa ne retraim greselile, pentru ca asa cum spune axioma: “Cei care nu invata din istorie (sau din greselile trecutului, as spune eu), sunt blestemati sa le retraiasca!”
Aceeasi camarila politica cu fix aceleasi obiceiuri, acelasi sistem de caste economico-politice, aceleasi contracte cu statul, aceiasi hoti, dar cu alte nume si despartiti de zeci sau sute de ani! Aproape ca incepi sa crezi in reincarnarea clasei politice, pentru ca indiferent de vremuri, repetam la infinit acelesi greseli, ne comportam conform acelorasi sabloane.
Senzatia de “bucla temporala” perpetua imi apare in fata ochiilor ori de cate ori imi cade in mana un astfel de articol, sau cand recitesc, dupa ani de uitare, literatura romaneasca. Dinu Paturica, Catavencu, sau Farfuridi, Ghita Pristanda, Ion sau coana Joitica, toate aceste si multe altele nu sunt o etapa a trecutului nostru, a infantilismului clasei politice la inceputul Romaniei, ci dimpotriva sunt boli grave ale copilariei noastre ca natie, boli de care inca nu ne-am vindecat.
Iar pana acum am avut si un pic de noroc, dar candva, in viitorul mai apropiat sau mai indepartat, s-ar putea sa ne trezim ca trebuie sa platim toate prostiile si delasariile, toate lasitatile si clientelismul (a se citi slugarnicia), din istoria noastra! GeorgeGMT

Treziti-va la Realitate ! Mesaj catre adolescenti - Tudor Chirila.mp4

joi, 10 aprilie 2014

Un simplu adevăr

PERLE DE LA BACALOREAT .....

Inima este cel mai important organ genital al omului.

° Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.

° In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.

° Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

° Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa

° Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

° Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu  firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate! ".  Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava  pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii  fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."

° La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula. Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet... si pe Paula nici nu o cunosc!"

° Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.

° Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de  fluiere.

° Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar  in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

° Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.

° Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

° Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

° Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

° În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si  marea masa a taranilor. 

° Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

° Nechifor Lipan statea " pe spate cu fatza in jos".. 

Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

° Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.
Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte  groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.

În cunoscuta baladã Miorita, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si un cioban care socheazã prin prostia lui.

° Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea  calul,
   cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se bãtea cu Manea..

Zoe si Tipãtescu se iubeau pe la spate.

° Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.

Eminescu este trist pentru cã nu a reusit sã facã nimic în viata
 
 

duminică, 6 aprilie 2014

Treceti batalioane romane carpatii ( versuri) - Prinţul Nicolae ar putea fi viitorul Rege al României

Prinţul Nicolae ar putea fi viitorul Rege al României.
Află cine este tânărul de 26 de ani
Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la 1 aprilie 1985 în Geneva, Confederaţia Helvetică. A absolvit Colegiul Shiplake, din localitatea Henley-on-Thames, Marea Britanie, fiind în prezent student al Colegiului Royal Holloway din cadrul Universităţii Londrei. Alteţa Sa Regală este fiul şi primul copil al Principesei Elena, cea de-a doua fiică a lui Mihai I.
Potrivit Normelor Fundamentale adoptate de Majestatea Sa Regele Mihai I la 30 decembrie 2007, Coroana României, alături de poziţia de Şef al Familiei Regale se transmite Principesei Moştenitoare Margareta, apoi Principesei Elena şi, mai departe, Principelui Nicolae, acesta fiind, deci, al treilea în ordinea de succesiune.
"Dacă ţara, românii mă vor chema, sunt pregătit să răspund chemării lor, aş accepta să vin în România. Sunt pregătit să fac acest pas, chiar dacă mi-e greu să vă spun care ar fi exact strategia ce ar trebui urmată. M-aş implica în reconstrucţia ţării pentru a face din România un stat mai puternic, care să se bucure de mai multă încredere pe plan internaţional. Sper să învăţ cât mai curând româna şi să mă implic mai mult în proiecte în România şi implicit să mă aflu mai mult timp acolo.", declara principele Nicolae într-un interviu acordat Cotidianului.
Cine este Prinţul NICOLAE de România ?
Nicolae este născut în 1985 şi este Varul Printului CHARLES şi nepotul cel mai înantat în varsta a Majestaţii Sale Mihai Regele României. El este descendent a Reginei Victoria şi a monarhiilor Europene incluzand Ţarii Rusiei. Pe linia maternala prin bunică, Prinţul Nicolae este deasemenea descendent al Prinţului Ieremia Movila, fost domnitor al Moldovei.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Traiasca Regele ! Nihil sine Deo !

Marsul Regal - Craiova

Craiova - Marsul Regal - Instantanee

Marsul Regal - Craiova 5.04.2014
Cu toate ca vremea ne-a fost potrivnica ( vint dar nu ploaie ) in orasul "rosu " am reusit sa mobilizam circa 150 de oameni , majoritatea tineri sub 30 de ani . Bravo lor , mai sunt sperante totusi ...
Afara frig dar in suflet lava fierbinte
Traiasca Regele - Monarhia salveaza Rominia !
















Marsul Regal



Marsul Regal - Azi orele 16.30 in parcul Santa Fe - Mitropolia Sf. Dumitru
Sustine si tu institutia Monarhica
Romania nu a fost si nu este spiritual o republica - Republica ne-a fost impusa de trupele rusesti de ocupatie - si uite unde am ajuns ....Eu m-am saturat , tu nu ?
Presedentie = republica = coruptie , hotie , mizerie , jaf , deznationalizare
Monarhie = stabilitate ,predictibilitate , bunastare , echilibru si respect national