miercuri, 16 martie 2011

The Canary Effect o realitate cruda

Titlul documentarului derivă dintr-o analogie, făcută de avocatul Felix S. Cohen, artizanul legislaţiei moderne privind drepturile populaţiei native americane, care a părăsit cariera sa guvernamentală  în 1947, în semn de protest, la momentul în care politica americană începuse să devieze, din nou, către limitarea drepturilor suverane tribale.

Documentarul ne reaminteşte un subiect extrem de delicat al istoriei mondiale, drama seculară a populaţiei americane indigene, nelăsându-ne să uităm că lagărele de concentrare nu au fost inventate de nazişti sau de Stalin, ci de americani, în încercarea de a îndoctrina şi chiar extermina, o populaţie incomodă, care le amintea permanent, prin simpla prezenţă, că-şi întemeiaseră ţara şi averile, pe crimă şi jaf, tot cinicii "campioni ai libertăţii" mondiale fiind şi promotorii unor forme primitive de război biologic, prin distribuirea de echipament - îmbrăcăminte şi pături - contaminat de diverşi agenţi infecţioşi.

Pentru un film de debut, documentarul este extrem de bine realizat, la fel de dur uneori ca şi muzica, folosind tehnica intercalării imaginilor şi a comentariilor de epocă, cu discursuri politice moderne şi interviuri incisive, care evită elegant accentele scolastice, dar, gravitatea informaţiei prezentate, nu lasă nici o urmă de dubiu, că problema indiană este mai actuală ca oricând.
Prin prisma istoriei, se pare că este foarte simplu de dovedit că, SUA, nu este nimic altceva decât un stat nemernic, născut prin nimicirea unei populaţii inocente, adevăraţii stăpâni ai acelor pământuri - ce sunt acum izolaţi în cuşti mai largi, numite rezervaţii, de murdara "democraţie" ce se vrea a fi stăpână peste întreaga lume - fiind de altfel şi singura ţară care-l putea sărbători anual, de 12 octombrie, pe "marele explorator", artizanul de genociduri, Cristofor Columb.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu