TRĂIASCĂ LEGIUNEA ŞI CĂPITANUL ! 


În continuare un articol preluat de pe pagina fraţilor de la Apologeticum

Astazi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara,
se infiinteaza LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL, sub conducerea mea.
Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli.
Corneliu Zelea Codreanu

De la Icoana si de la altar…

Miscarea Legionara – Miscare de mantuire, cum a definit-o Nae Ionescu – a pornit de la Altar si de la Icoana. „De la icoana si de la altar am pornit – marturiseste Mota – apoi am ratacit o bucata de vreme, purtati de valurile omenesti si n-am ajuns la nici un mal, cu toata curatia impulsurilor noastre. Acum, cu sufletul greu, rasletiti, sfartecati, ne strangem la adapost, la singura caldura si alinare, tarie si reconfortare a noastra, readucatoare de puteri, la picioarele lui Iisus, in pragul orbitoarei straluciri a cerului: la Icoana” („La Icoana”).

Despre vremurile inceputului scrie Capitanul: „Toti credeam in Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi” („Pentru Legionari”).

Si iarasi: „Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Sfantului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui” (id.). Arhanghelul protector nevazut al Legiunii nu e un arhanghel al vreunui cult oarecare, ci Arhanghelul Bisericii Crestine a Rasaritului, asa cum arata dogma si randuiala acestei Biserici:

„El nu era pentru noi o fotografie pe o icoana; ci il simteam viu. Acolo, la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa” (id.).

Despre formarea launtrica a legionarului si despre rostul Bisericii in viata neamului sta scris in Carticica Sefului de Cuib: „Legionarul crede in Dumnezeu si se roaga pentru biruinta Legiunii. Sa nu se uite ca noi, poporul roman, stam aici pe acest pamant prin voia lui Dumnezeu si prin binecuvantarea Bisericii crestine”. Prin urmare, legionarul crede in Dumnezeu. Nu va crede in Dumnezeu. Intru atata intrucat este legionar, el crede in Dumnezeu. Pentru Capitan, legionarul care nu crede in Dumnezeu este un infirm.

Spre a nu mai lasa loc de interpretari, iata ce scrie Capitanul despre Mantuitorul Hristos: „Vom invia din morti in numele lui Hristos; adeca in afara de credinta lui Hristos, nimeni nu va fi mantuit” („Insemnari”).

Sau: „A inviat Hristos, sadind nadejdea Invierii din morti; ca viata nu se termina aici, la asa de trecatori 60-70 de ani; ca se prelungeste dincolo; ca ne vom intalni iar… si nu ne vom mai desparti niciodata” (id.)

La Jilava, in noaptea de Pasti a anului 1938, Capitanul astepta cu infrigurare ceasul Invierii. Dupa multe osteneli izbuteste sa isi procure o lumanare. Scrie el in Insemnari: „O fi trecut de 12 (noaptea). Poate si de 1. N-am mai auzit clopotele sunand Invierea. Aprind lumanarea si zic: Hristos a inviat!”.

Invatatura lui despre Hristos si despre Biserica este aceeasi, neschimbata. Ea nu se deosebeste cu nimic de invatatura Parintilor Bisericii.

Intre 24 iunie 1927, data infiintarii „Legiunii Arhanghelul Mihail”, si 17 aprilie 1938, data arestarii intemeietorului ei, Legiunea a crescut neincetat si a continuat sa creasca si dupa aceea, in ciuda criticilor dusmanilor dar si din interiorul ei care au franat mersul firesc al lucrurilor dupa aceasta data (cei care s-au rupt de Legiune prin nerecunoasterea urmasului sau, Horia Sima).

Cele 4 dreptare i-au calauzit mereu: credinta in Dumnezeu, increderea in misiune, dragoste reciproca si cantecul.

Miscarea Legionara este cea mai profunda revolutie spirituala a poporului roman de la increstinarea lui incoace.

Legionarii erau crestini practicanti: se marturiseau si se impartaseau, nici o lucrare de seama nu incepea fara binecuvantarea preotilor; la mesele comune ale legionarilor se spunea rugaciunea si-acolo unde era, preotul da binecuvantarea.

Nae Ionescu, care a inteles adancimea operei lui Corneliu Codreanu si a simtit chemarea lui, a spus pe cand Codreanu traia, ca minunea infaptuita de el e atat de mare ca de acum il depaseste si pe el.

„A inviat Hristos. Asa va invia si dreptatea neamului romanesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai lui sa bata drumul pe care a mers Iisus; sa li se puna pe cap coroana de spini, sa urce Golgota in genunchi, cu crucea in spate, si sa se lasa rastigniti!…legionari, fiti voi copiii acestia” (Capitanul, „Pamantul stramosesc”, 15.IV.1928).

extras din cartea: Martiri si marturisitori romani din secolul XX, de Fabian Seiche

Parintele Justin despre Miscarea Legionara (extras din nr. 17 al revistei ATITUDINI):

Initiatorii Miscarii Legionare erau in primul rand oameni crestini model, erau niste modele ale societatii. Ei au adus un mare aport neamului si Bisericii in acea perioada. Au refacut viata bisericeasca si duhovniceasca a poporului, pentru ca era o oarecare decadere. Au intretinut o flacara aprinsa de rugaciune, au intretinut un spirit viu al jertfei si sacrificiului, al omeniei. Acei tineri nu au urmarit scopuri politice, ci doar sa inalte neamul pe linia Bisericii. Nu era vorba de vreo ratacire, sa pui neamul mai presus de Biserica, ci doar sa aduci neamul in Biserica si la consolidarea aceasta, au contribuit mintile cele mai inalte ale culturii si spiritualitatii noastre de atunci, pe care noi acum le ingropam. Ei au reusit sa ii dea taranului o paine mai ieftina, acesta era de altfel scopul lor. In afara de asta, ei au avut un rol foarte important in stavilirea comunismului.

De pilda, in anul 1920, cand era ancorat la Iasi steagul rosu deasupra atelierelor din Nicolina, alaturi de fotografia lui Marx, Codreanu s-a ridicat si a aruncat de acolo carpa aceea rosie. Atunci mult tineret s-a atasat Miscarii Legionare. Erau multe manevre straine, ce introduceau la noi in tara coruptia, in special rusii si evreii, care stapaneau presa, invatamantul si comertul. Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu in sine. Ba chiar erau multi evrei simpatizanti ai Miscarii, iar Radu Gyr insusi a infiintat Teatrul Evreiesc. Insa s-au ridicat impotriva lor, atunci cand atentau asupra teritoriului nostru romanesc.

Politica intotdeauna a fost asemeni paganismului cu care a luptat Crestinismul de-a lungul secolelor, inca de la inceputurile lui. Ca si atunci, asa cum spunea si Sf. Iustin Martirul si Filosoful, crestinul trebuie sa se lepede de imoralitatile pagane, apoi sa invete legea crestina, sa cunoasca adevarata filosofie, a cultivarii calitatilor sufletesti si apoi sa le aplice practic in viata de zi cu zi. Aceasta a facut Miscarea Legionara si munca lor sincera le-a incununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineinteles ca cei care au invins au scris istoria si au scris-o cum le-a placut, transformandu-i pe legionari in niste teroristi, nazisti, antisemiti. Ei vin acum cu holocaustul lor, cum ca romanii i-au maltratat si i-au dus in lagare; dimpotriva noi i-am protejat pe evrei. Antonescu avea ordin de la germani sa ii aresteze pe evrei si sa ii inchida in lagarul din Transnistria. Antonescu ce a facut? Nu a arestat niciun evreu. Ci in locul evreilor a adunat toti tiganii, i-a dus in lagar, unde trebuiau dusi evreii. Nemtii ne intrebau cum stam cu evreii. „Da, i-am deportat pe evrei”, pe cand evreilor le-a dat in alb pasaport Antonescu sa paraseasca tara si asa au scapat de uciderea nemtilor.

Este cunoscut faptul ca era o relatie amicala intre Codreanu si rabinul sef din Romania, care a fost foarte impresionat de personalitatea Capitanului, si se intretineau in discutii. Capitanul era chiar si impotriva nazismului. Se stie ca atunci cand au vrut sa cumpere o masina, Codreanu a dat ordin camarazilor sai sa cumpere o masina straina, dar numai nemteasca sa nu fie. Nu impartasea deloc spiritul egoist al nazismului. Daca nu era Miscarea Legionara am fi avut aceeasi soarta cu a sarbilor, cum au fost ei decimati de germani, cu protectia papalitatii cu tot. In fond, atat rusii cat si germanii erau state cu o puternica doctrina ateista.