Albert Speer
IN UMBRA LUI HITLER Memorii
CUVÂNT ÎNAINTE
„Acum o să vă scrieţi amintirile, nu-i aşa?" m-a întrebat unul dintre primii americani pe care i-am întâlnit la Flensburg, în mai 1945. Au trecut de-atunci douăzeci şi patru de ani, dintre care douăzeci şi unu i-am petrecut între zidurile unei închisori. O viaţă de om.
Iată că a venit timpul să-mi prezint memoriile. M-am străduit să-mi înfăţişez trecutul aşa cum 1-am trăit. Unora li se va părea deformat, alţii vor găsi că perspectiva mea este falsă. Au dreptate sau nu, eu, în orice caz, descriu cele trăite, aşa cum le văd astăzi. M-am străduit să nu mă eschivez de la confruntarea cu trecutul. Intenţia mea a fost de a nu mă sustrage nici fascinaţiei şi nici grozăviei acelor ani. Unii dintre cei implicaţi în evenimentele de atunci mă vor critica, dar acest lucru este inevitabil. Am vrut să fiu sincer.
Aceste amintiri ar trebui să pună în lumină câteva dintre condiţiile care ne-au dus, aproape inevitabil, la catastrofă; ar trebui să arate la ce a dus concentrarea întregii puteri în mâinile unui singur om; ar trebui, de asemenea, să dezvăluie şi din ce material era făcut acest om. La tribunal, la Niirnberg, am declarat că, dacă Hitler ar fi avut prieteni, eu aş fi fost unul dintre ei. Lui îi datorez entuziasmele şi gloria tinereţii mele precum şi vinovăţia şi oroarea de mai târziu.
Descriindu-1 pe Hitler, aşa cum s-a ivit el în calea mea şi a altora, îi voi revela unele trăsături simpatice. S-ar putea, de asemenea, să se dcgajc impresia că acest om era, în multe privinţe, dăruit şi devotat. Dar, cu cât înaintam în redactarea acestei cărţi, cu atât îmi devenea mai clar că, în cazul lui, nu era vorba decât de nişte trăsături superficiale.
Unor asemenea impresii li se opune o experienţă într-adevăr de neuitat: Procesul de la Niirnberg. N-am să uit niciodată un document care arăta o familie de evrei sortită pieirii: bărbatul, soţia şi copiii în drum spre moarte.
11 ianuarie 1969 Albert Speer
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu