Pentru legionari

“Legionarii nu mor. Drepti, nemiscati, neinvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvarcolirile urii neputincioase.”

“Nu poti sa izbesti in credintele sfinte ale unui popor, in ceea ce inima lui iubeste si respecta, fara ca tu sa nu ranesti in adancuri si fara ca din rana facuta sa nu picure sange.”
“Tanarul insa va trebui sa stie ca, in orice post va fi, este o santinela in slujba neamului si ca a se lasa cumparat, flatat, ademenit – inseamna o parasire de post, poate insemna o dezertare sau chiar o tradare.”
“Cel care lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata.”
“Am pornit din porunca inimii, dintr-un instinct de aparare pe care il are si cel din urma vierme tarator, nu din instinctul de conservare personala, ci din acela de aparare a neamului din care faceam parte.
De aceea, tot timpul, aveam senzatia ca in spatele nostru sta neamul tot, cu viii, cu alaiul de morti pentru tara, cu tot viitorul lui. Ca neamul lupta si vorbeste prin noi, ca multimea vrajmasa, oricat de mare, in fata acestei entitati istorice, nu-i decat un pumn de faramituri omenesti pe care le vom imprastia si le vom invinge.”
“Exista o lege a firii care asaza pe fiecare la locul sau; razvratitii in contra firii, de la Lucifer si pana azi, toti razvratitii acestia, de multe ori foarte inteligenti, dar totdeauna lipsiti de intelepciune, au cazut strafulgerati.
In cadrul acestei legi a firii, acestei intelepte asezari, oricine poate lupta are dreptul, are datoria sa lupte pentru mai bine. In afara, in contra, peste aceasta asezare, nimeni nu poate activa nepedepsit si neinfrant.
Globula de sange trebuie sa ramana in cadrul si in slujba organismului omenesc.
O razvratire ar fi cand nu s-ar ridica in contra organismului, ci mai putin: cand ar sta in propria ei slujba, cand nu s-ar satisface decat pe ea insasi, cand n-ar avea alta menire si alt ideal in afara de ea, cand ar deveni propriul ei Dumnezeu.
Individul in cadrul si in slujba neamului sau. Neamul in cadrul si in slujba lui Dumnezeu si a legilor lui Dumnezeu.
Cine va intelege aceste lucruri va invinge, chiar de va fi si singur. Cine nu va intelege va cadea invins.
“De multe ori ma intreb: ce ne-a mentinut pe noi, un grup asa de mic, in fata atator lovituri si a atator ocari venite de pretutindeni in jurul nostru? N-am gasit niciun sprijin nicaieri. In aceasta lupta cu toata lumea, singurul sprijin l-am gasit in noi. In credinta noastra ca suntem pe marea linie a istoriei noastre nationale, alaturi de toti cei care au luptat, suferit si murit ca martiri pentru pamantul si neamul nostru.”
“Neamul nostru n-a trait prin milioanele de robi care si-au pus gatul sub jugul strainilor, ci prin Horea, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii care, in fata jugului strain, nu s-au supus, ci si-au pus flinta in spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, ducand cu ei onoarea si scanteia libertatii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin “majoritatile” lase si “cuminti”. Ei inving sau mor: indiferent. Pentru ca atunci cand mor, neamul traieste intreg din moartea lor si se onoreaza din onoarea lor. Ei stralucesc in istorie ca niste chipuri de aur care, fiind pe inaltimi, sunt batute in amurg de lumina soarelui, in timp ce peste intinderile cele de jos, fie ele cat de mari si cat de numeroase, se asterne intunericul uitarii si al mortii. Apartine istoriei nationale nu acela care va trai sau va invinge – cu sacrificarea liniei vietii neamului – ci acela care, indiferent daca va invinge sau nu, se va mentine pe aceasta linie.”
“Ne-am nascut din negura vremii pe acest pamant odata cu stejarii si cu brazii. De el suntem legati nu numai prin painea si existenta pe care ne-o da muncindu-l din greu, dar si prin toate oasele stramosilor care dorm in tarana lui. Toti parintii nostri sunt aici. Toate amintirile noastre, toata gloria noastra razboinica, intreaga noastra istorie aici, in acest pamant sta ingropata.”
“Era frig in celula si nu intra nicio raza de soare. Privesc buimacit in jurul meu si nu-mi vine sa cred unde sunt. Ma uit bine si vad mizeria de langa mine. Imi zic: in ce grea situatie am ajuns. Un val de durere mi se coboara in inima. Dar ma mangai singur:
- E pentru neamul nostru.”
“Poate din suferinta noastra va iesi ceva mai bun pentru neamul acesta.”
“Din petrecerile si din traiul tihnit al fiilor lui, un neam nu a castigat niciodata nimic. Din suferinta, totdeauna a iesit ceva mai bun pentru el.”
“DOAMNE! NE LUAM ASUPRA NOASTRA TOATE PACATELE NEAMULUI ACESTUIA. PRIMESTE-NE SUFERINTA DE ACUM. FA CA DIN ACEASTA SUFERINTA SA RODEASCA O ZI MAI BUNA PENTRU EL.”
(Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari. Spicuiri