Reflexe amare

Reflexe amare fostei mele pule

de Ion Minulescu

Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală,

Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale,

Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale,

Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale,

Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă,

Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă,

Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă?

Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare?

Şi chiar şi-atunci când pişă, te pişă pe picioare?

În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare!

Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume,

Da pentru veche-i faimă şi marelui renume,

Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume!

Că numele de pulă legat e de futai,

De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai,

Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai?

Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai.

Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe burtă

Şi se scula de-un metru, pe cât era de scurtă,

Că azi în loc de burtă se trage înspre craci,

Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci,

Când inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi,

Ea doarme, n-o aţâţă nici sânii desfăcuţi

Nici bucile n-o saltă sub foşnetul mătăsii

Păi să nu-i fuţi Cristosu' şi Adormirea mă-sii?

De-aceea-n amintirea măreţelor victorii

Şi preacinstind trecutul încununat de glorii

Găsesc că-i o insultă zadarnică, cumplită,

C-această rămăşiţă uscată, smochinită,

Care-a ajuns o biată ciosvârtă inutilă,

Acestă stârpitură căreia-i plângi de milă,

Această căcărează, acest ciot de canulă,

Să poarte încă titlul imperial... de Pulă.