Paharul lui Pitagora

Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.e.n. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar”).                Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat … isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede … spre deosebire de cei mai cumpatati.                Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti … lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.               Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta ... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.                 De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.                   Pentru ingineri si/sau curiosi iata o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare (bazat pe principiul vaselor comunicante):                     Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:                    Multumeste-te/Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu … vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.            Iar exemplele le vedem peste tot in jurul nostru: ·        Cel ce lucreaza de dimineata pana seara isi pierde sanatatea si libertatea, ·        Cei plecati afara la munca aduna mai multi bani dar isi pierd familiile, ·        Cel ce sta acasa asteptand totul de-a gata devine supraponderal, pierzandu-si bucuria de-a trai. ·        Cei ce se relaxeaza si socializeza mereu la baut cu prietenii isi pierd spiritualitatea si nu mai evolueza profesional/personal.