joi, 15 decembrie 2011

criza



Ceea ce voi posta acum este bine cunoscut de către econmişti. Eu nefiind unul dintre ei am aflat recent şi nu mă rabdă inima să împărtăşesc cu cei care - la fel ca mine - poartă cu mândrie eticheta de profani.

Spaima crizei a cuprins lumea de la un capăt la altul. Valorile care păreau solide se pulverizează parcă în fiecare zi. Oamenii cred că va fi mai rău şi, după cum voi încerca să explic cu modestele-mi mijloace - se pare că va fi foarte rău.

Vorbim de o previziune a la Baba Vanga sau putem vorbi de o anumită metodă ceva mai aproape de logică?

Daţi-mi voie să vi-l prezint pe Nikolai Dimitrievici Kondratiev. Spre deosebire de Baba Vanga Kondratiev a vieţuit în glorioasa Uniune Sovietică, între anii 1892-1938. Şi tot spre deosebire de Baba Vanga Kondratiev n-a deţinut puteri paranormale. Nikolai Kondratiev a fost economist. El este autorul aşa numitelor cicluri Kondratiev, un instrument de prognosticare a crizelor economice. Cu alte cuvinte el doar a descoperit mecanismul, iar previziunile ni le-a lăsat noua.

Pe scurt, povestea este urmatoarea: aflat în plină depresiune mondială - şi vorbim aici de Marea Criză din anii 20 - Kondratiev îşi propunere să-i descopere mecanismul. Îşi dă seama că lucrurile se aflau în plină desfăşurare, şi o analiză completă nu poate avea loc decât după un final care se arăta foarte îndepărtat. Drept urmare îşi îndreaptă atenţia către ultimele crize majore apărute de la debutul revoluţiei industriale, şi anume cea din 1816 şi cea din 1864.

Graficul obţinut de Kondratiev pe baza datelor culese din trecut dezvăluie un desen năucior.

Crizele financiare se succed la intervale de 50 de ani sub forma unor valuri sau a unui ciclu deal-vale. Economia urmează o pantă ascendentă către prosperitate. Din vârful cel mai ridicat se produce un declic, însemnând o uşoară criză economică, asemănătoare retragerii apelor înainte de venirea unui tsunami distrugător. Momentul trece oarecum neobservat, ca o albină care te pişcă, şi este urmat de o perioadă de platou, în care lucrurile sunt calme, lumea fiind ameţită de gustul bunăstării.

Spre sfârşitul perioadei de platou apare un sindrom de nebunie generală, un fel de goană după aur la scară planetară. Se consumă mai mult decât se produce şi apare fenomenul de speculă. Primul care se umflă este domeniul imobiliar, unde unde sportul de tip cumpăr ieftin şi vând scump capătă proporţii groteşti. În final se explozia, urmată de prăbuşire. Urmează căderea de pe val. Gustul bunăstării şi bucuria căpăturii sunt înlocuite de panică.

Punctul de criză propriu-zisă este atins mult mai târziu, după un număr de ani aproximativ egal cu cel al pantei bunăstării. Fundul prăpastiei nu poate fi cuantificat deocamdă, însă cel din anii 20 a durut rău.

Kondratiev n-a avut cum să aplice modelul său crizei financiare din anii 20, însă cei care i-au urmat au tras linie şi au văzut că tiparul Kondratiev se suprapune perfect.

Mai precis, iată câteva date concrete:

Valul din 1817
Începutul - 1803
Vârful bunăstării - 1816
Prima zguduitură - 1817
Perioada de platou - 1835
Prăpastia - 1844

Valul din 1844
Începutul - 1844
Vârful bunăstării - 1864
Prima zguduitură - 1865
Perioada de platou - 1875
Prăpastia- 1896

Valul din 1920 (Marea Criză)
Începutul - 1896
Vârful bunăstării - 1920
Prima zguduitură - 1921
Perioada de platou - 1929
Prăpastia - 1949

Valul din 2008
Începutul - 1949
Vârful bunăstării - 1980
Prima zguduitură - 1982
Perioada de platou - 2000? 2008?
Prăpastia - 2020?

Există însă şi alte lucruri care se pot observa. Dacă presăraţi pantele cu războiele care au avut loc pe parcursul anilor - I si II Război Mondial situate pe valul crizei din anii 20 - ajungem la concluzia că şi criza actuală se poate sfârşi cu o conflagraţie mondială.

O altă concluzie ar fi că gradul de industrializare al unei societăţi serveşte şi ca liant de interconectare. Lumea din 1816 era foarte puţin industrializată comparativ cu cea a anului 2000, rezultând că era mai puţin interconectată. Cu cât societatea e mai legată, cu atât criza durează mai mult. Cum tehnologia anilor 2000 a depăşit orice bariere ne putem aştepta la o pantă descendentă lungă, urmată de o buşitură fără precedent.

Sunt desigur previziuni, bazate însă pe fapte verificabile din trecut. Va fi valul prin care trecem mai puţin grav decât cel din anii 20?

Coincidenţele se pot extinde şi pe teren... medical. O lume super-interconectată se poate confrunta cu epidemii la scară planetară. Valul anilor 20 a avut a fost măturat cu violenţa de celebra gripă spaniolă. Am avut şi pentru valul actual o epidemie la scară mondială? Ok, ştiu: gripa porcină n-a ucis atâţia oameni ca redutabila ei colegă spaniolă. Şi da, putem discuta până mâine despre panică, farse, conspiraţii mondiale etc. Tot ce vreau să spun e că a fost. Punct. La fel ca în valul din 20.

Sigur, până se aşează lucrurile - şi cred că vom avea bărbi albe cu toţii pe-atunci - putem dansa pe linia fină dintre ştiinţă şi Nostradamus. Şi e plăcut să condimentezi faptele concrete găsind tot felul de concidenţe, însă ideea e că se întâmplă, şi asta se vede cu ochiul liber. Până una-alta America stă înclinată pe-o coastă, iar căderea ei ar declanşa un frumos efect de domino. Începutul sfârşitului? Vom trăi şi... vom vedea... dacă mai apucăm.
În rest... cădere uşoară. Redeschid subiectul în 2020 :)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Daily Calendar