apus de soare din balcon

2013

Adio 2013 - bine ai venit 2014

noile indicatoare rutiere

Au fost aprobate noile indicatoare rutiere ce vor fi amplasate la intrarea în perimetrele care conțin resurse naturale revendicate de către corporații, precum și lângă sediile Guvernului, Parlamentului si partidelor de guvernământ. Primul de acest fel a fost deja montat la intrările și ieșirile din Pungești

clasa politica

Ce legătură are Mugur Isărescu cu Roşia Montană?

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.

După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.

http://youtu.be/eqDKGQlIhio

Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară. Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?

http://youtu.be/M8JKWX_RN88

Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

http://romanian.ruvr.ru/2013_11_29/Cati-bani-este-dispusa-China-sa-investeasca-in-Romania-7554/

Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numitTestamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

http://romanian.ruvr.ru/2013_11_27/Cum-a-subminat-Nicolae-CeauSescu-economia-nationala-3348/

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

http://youtu.be/PQOV-BGKMLY

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.

Autor: Valentin Vasilescu

Sursa: Vocea Rusiei

APARENŢĂ

ESENŢĂ ŞI APARENŢĂ

Ce zice lumea? Ce contează! E problema lumii ce zice, e problema lumii dacă te place, dacă te apreciază, dacă te critică, contează doar părerea ta despre tine pentru că doar tu trăieşti cu tine, doar tu ştii ce este cu adevărat în mintea şi sufletul tău, nimeni altcineva.

Părerea ta despre tine nu trebuie să fie influenţată de ce zice lumea. Tu trebuie să fii cel mai bun prieten al tău, iar dacă tu nu te placi pe tine, nimeni şi nimic din lume nu te va putea face fericit. În primul rând, tu eşti obligat să te iubeşti pe tine şi să te accepţi aşa cum eşti, cu bune şi cu rele. Nu trebuie să te raportezi la ceilalţi, să te compari cu ceilalţi, tu eşti tu şi atât. Cine te place bine, cine nu, la fel de bine, tu trebuie să fii natural şi să-ţi asumi asta. Nu ai nevoie de aparenţe, să încerci să pari ce nu eşti, să te dai altcineva, doar de gura lumii sau pentru a impresiona pe cineva.

Esenţa problemei în relaţia cu lumea este orgoliul, ego-ul. Nevoia de a impresiona vine din ego, iar acest ego se hrăneşte atât cu aprecierile celorlalţi, dar şi cu invidia lor. Ego-ului îi place să fii invidiat şi pentru asta omul trăieşte într-o minciună permanentă încercând să se dea mai mult decât este, încercând să spoiască o faţadă cât mai strălucitoare, să aibă o imagine pentru exterior cât mai bună. Cu cât te preocupi mai mult de această imagine exterioară cu atât vei ignora sau vei neglija adevărata imagine care contează, cea interioară. Vei fi prea ocupat să te prezinţi cât mai bine pentru ceilalţi, să hrăneşti acel ego epatând, în loc să fii sincer cu tine, să-ţi asumi felul cum eşti şi să te iubeşti pentru toate calităţile pe care le ai. Asta nu înseamnă că trebuie să-ţi ignori defectele sau să le ascunzi sub preş, ci să le accepţi, iar apoi să lupţi cu ele şi să le modelezi. Dacă în fiecare zi îţi vei zice că vrei să fii mai bun ca în ziua precedentă, până la urmă vei reuşi să te schimbi cu adevărat, dar dacă vei avea o părere proastă despre tine permanent, atunci te vei resemna şi nu vei reuşi niciodată să schimbi ceva în bine şi te vei chinui toată viaţa să păstrezi nişte aparenţe deşarte. Cu cât decalajul, distanţa, dintre ceea ce eşti şi ceea ce vrei să pari este mai mare, cu atât vei fi mai nefericit şi vei face eforturi mai mari pentru a o menţine.

Tot ego-ul este vinovat atunci când suferi din cauza cuiva, se numeşte “€œa fi rănit în orgoliu”. Dacă nu ar fi ego-ul, atunci nimeni nu ar putea să te rănească cu nimic, nicio vorbă, nicio critică nu ar avea efect asupra ta, nu ar conta absolut deloc. De asemenea nu ai avea nicio aşteptare de la nimeni astfel că nimeni nu te-ar putea dezamăgi vreodată. Fără ego ai privi lumea mult mai relaxat, ai fi mult mai înţelegător şi îngăduitor cu oamenii, nu ar exista frică sau gelozie, nu ar exista ură, răutate, minciună, invidie, egoism, trufie, vanitate. Ai fi liber să iubeşti necondiţionat şi să te bucuri cu adevărat de viaţă.

Ego-ul este motorul care ne alimentează goana permanentă după bani şi după acumulare materială, ego-ul te face să vrei din ce în ce mai mult şi niciodată să nu fie suficient.  Banul este hrana ego-ului, dar ego-ul  oricât l-ai hrăni nu te poate face vreodată fericit pentru că nu are nicio legătură cu sufletul. Ego-ul îşi face simţită prezenţa în relaţia cu oamenii, dar când rămâi singur tu cu tine în întuneric şi te priveşti, ego-ul se evaporă dintr-o data şi rămâi gol, scutul de apărare dispare şi rămâi doar tu cu sufletul tău.

Cine fuge de sufletul său niciodată nu va fi fericit, cine trăieşte să-şi satisfacă ego-ul, toţi banii din lume de ar avea, tot nu vor fi suficienţi, întotdeauna va dori şi mai mult. Prin urmare, pentru a fi fericit cu adevărat, trebuie să te debarasezi în primul rând de ego, să te iubeşti aşa cum eşti, să fii tu însuţi în relaţia cu oamenii, să nu încerci să pari altcineva, să nu aştepţi aprecierea nimănui, să nu laşi să te afecteze absolut nimeni, să nu ai aşteptări de la ceilalţi, ci doar de la tine. Atunci vei reuşi să te eliberezi de material şi să începi să îţi hrăneşti sufletul, iar sufletul te va răsplăti şi în relaţia cu cei din jur vei simţi numai sentimente curate: iubire, altruism, bunătate, înţelegere, bunăvoinţă, îţi vei hrăni sufletul ajutându-ţi semenii, vei vedea o schimbare totală, radicală, la 180 grade faţă de atunci când te lăsai condus de ego.

Raportarea la ceilalţi este cauza principală a spiritului de turmă. Dacă te eliberezi de ego, această raportare va deveni cel mai neînsemnat lucru posibil şi astfel vei reuşi să ieşi din turmă cu adevărat. Mulţi vor să fie speciali şi diferiţi, dar dacă acest sentiment vine din ego, atunci nu vor ieşi niciodată din turmă pentru că vor intră în altă turmă, aceea a celor care aleargă toată viaţa să fie altfel doar ca să fie altfel, tot pentru aparenţe şi nu pentru că simt.

Tot acest consumerism vine din dorinţa omului de a-şi hrăni ego-ul acumulând mai mult decât cei de lângă el, faţă de care se raportează direct. Omul dacă ar fi lăsat singur pe o insulă pustie, dar cu tot materialul din lume, nu şi-ar dori nimic material, nu şi-ar dori aur şi bijuterii, nu şi-ar dori maşini luxuoase, nu şi-ar dori vile impunătoare, nu şi-ar dori haine scumpe, nu şi-ar dori absolut nimic din toate astea, ci ar da totul doar pentru a fi alături de alţi oameni. Asta spune tot despre ceea ce contează cu adevărat pentru om. Reflectaţi asupra acestui aspect şi nu va mai lăsaţi manipulaţi. Ei se folosesc de slăbiciunea omului, adică de ego şi îl exploatează la maxim împingându-l într-o direcţie total greşită, adică omul să-şi sacrifice viaţa muncind ca un sclav pentru ei şi trăind doar pentru a consuma cât mai mult din ce oferă ei, pentru a fi în rând cu lumea şi a-i depăşi pe cei de lângă el şi a-şi satisface orgoliul. Dacă oamenii ar realiză că scopul vieţii nu este satisfacerea orgoliului tot sistemul lor s-ar nărui precum un castel de nisip, într-o clipă! Fără orgoliu nu ar exista nedreptate în lume, nu ar exista un singur om care să moară de foame, nu ar exista inechitate, nu ar exista diferenţe sociale şi toată lumea ar trăi într-o armonie totală, ar fi raiul pe pământ.

Trebuie să începem să trăim pentru noi, nu pentru a impresiona lumea din jur, nu pentru a consuma fără măsură, nu pentru a ne vinde vieţile în sclavie pe nimic. Trebuie să ne trezim, să nu mai alimentăm dezvoltarea corporaţiilor prin consum şi să nu mai acceptăm să muncim în orice condiţii, să fim furaţi ca în codru, minţiţi, folosiţi şi înjosiţi de cei care ne conduc. Să ne ridicăm şi să ne cerem drepturile, să nu ne mai resemnăm căzând pradă viciilor sau să ne afundăm în întunericul materialismului. Să ne folosim ego-ul în direcţia corectă, căutând dreptatea şi luptând pentru drepturile noastre, fără să mai acceptăm că pentru o brumă de arginţi, să ne vindem libertatea şi să trăim fără demnitate, fără onoare, fără ideal.

Cât costă libertatea noastră? Cât un credit imobiliar, o maşină, o plasmă pe perete, o canapea din piele, un ceas de firmă, un all-inclusive la turci? Astea doar pentru cei mai realizaţi dintre sclavi. Pentru marea majoritate libertatea costă cât să bage ceva în gură şi să-şi înece nefericirea în alcool. Am ajuns printre primele ţări din Europa la consumul de alcool. Nu asta e soluţia, să evadăm din realitate anesteziindu-ne creierul cu chimicale. Singura soluţie este să luptăm cu realitatea asta cruntă şi să o schimbăm. Dacă vom reuşi va fi extraordinar, dacă nu, măcar vom şti că am dat totul şi am încercat şi la sfârşit nu vom avea cum să ne reproşăm că n-am făcut nimic şi am asistat neputiinciosi cum suntem călcaţi în picioare!

Sursa: initiativepentruromania.ro

CREDITAREA ŞI SISTEMUL BANCAR

Omul este încurajat nu doar să consume ce nu are nevoie, ba mai mult, să consume mai mult decât îşi permite, folosindu-se de credit. În loc ca munca prestată de fiecare să fie suficientă pentru a nu duce lipsă de nimic, omul este remunerat foarte prost, astfel încât, să nu-şi poată permite mare lucru din salariu. De asemenea sunt inventate tot felul de “€œnecesitati”, tot pentru ca cei care ne înrobesc să profite mai departe şi de puţinii bani pe care îi câştigăm.

În societatea actuală este imposibil să-ţi cumperi o locuinţă fără credit dacă munceşti cinstit şi nu ai părinţi cu bani sau moşteniri, nu câştigi la jocuri de noroc, nu furi sau nu eşti o excepţie a naturii în vreun sport. Cu toate că suntem cea mai săracă ţară din UE, românii se află pe primele locuri în Europa la deţinerea de locuinţe şi nu pentru că ar fi foarte ieftine, cum ar fi normal. Probabil că, trăind în comunism şi neavând nimic, am rămas cu ceva sechele, altfel nu se explică de ce oameni care trăiesc de pe o zi pe alta aleg să se împrumute pe 30 ani la bănci pentru un coteţ comunist dărăpănat. Aceşti oameni au impresia că împrumutându-se sunt proprietari cu adevărat. Acea locuinţă nu este a lor, ci a băncii. Până în ziua când nu rambursează şi ultima rată din credit ei nu sunt altceva decât chiriaşii băncii.

Cu siguranţă că, dacă nu ar fi folosit nimeni creditul imobiliar, preţurile ar fi fost mult mai mici, atât pentru cumpărare, cât şi pentru închiriere de locuinţe. Nu este nicio tragedie să locuieşti cu chirie dacă atât îţi permiţi, din contră, ai mult mai multă libertate. Oricând poţi să te muţi în altă parte în funcţie de ce îţi rezervă viitorul şi mersul societăţii în general, de ce să fii agăţat pe viaţă la o bancă, când habar n-ai dacă peste 3 luni îţi vei mai permite să plăteşti rata, darămite peste 20 ani?

Un alt avantaj al locuitului cu chirie este că, vrând-nevrând, te obligă să consumi mai puţin şi să nu arunci cu banii pe prea multe acareturi în casă, nefiind casa ta, va trebui să pleci la un moment dat şi e mult mai complicat să te muţi cu un vagon de prostii după tine.

Spiritul de turmă al tradiţionaliştilor, pentru care casa, maşina şi “€œagoniseala de-o viata” reprezintă scopul vieţii, şi gradul de reuşită în viaţă se cuantifică în numărul de tone de deşeuri pe care le lasă în urma lor, va erupe şi contrariaţi vor spune la unison: “dar noi trăim să asigurăm un viitor copiilor, noi cumpărăm pentru copii, ce laşi la copii dacă trăieşti cu chirie?” Păi nefiind sclav, neavând ochelari de cal, setat pe goana după bani şi consum, nu vei mai fi dispus să faci orice compromis pentru un loc de muncă, nu-ţi vei mai sacrifica viaţa de dimineaţă până seara trăgând pentru stăpân, nu vei mai trăi cu frica şi stresul de a nu pierde locul de muncă de care depinde toată viaţă ta, fiind împrumutat până peste cap la bănci. Vei fi dispus să sacrifici din venituri pentru timp liber în plus, timp pe care îl vei putea dedica copiilor, vei avea mai mult timp să te bucuri de ei, să stai cu ei, să le asiguri o educaţie solidă. Copilul nu are nevoie de creditele tale, de părinţi sclavi aflaţi în permanenţă pe fugă, stresaţi, obosiţi şi deprimaţi, care se ceartă tot timpul. Copilul are nevoie de atenţie, nu de cutia ta comunistă şi acareturile tale. Copilul şi-ar dori să te implici în societate şi să iei atitudine, să lupţi pentru şansa de a-i lăsa o lume mai bună în care să trăiască, nu o lume distrusă, să nu fie condamnat la viaţă de sclav ca tine. Ăsta e viitorul de care are nevoie copilul tău, nu de sechele, că n-ai avut timp să te ocupi de el pentru că ai plecat la tras la jug pentru străini şi a crescut singur! Nu de sechele, că în loc să te implici, te-ai resemnat şi ai dat-o pe medicamente sau alcoolism şi certuri în casă!

În schimb, românul se împrumută pentru orice. La ce îmi foloseşte să-mi upgradez periodic tot ce am prin locuinţă, de ce să am nevoie de ceva mai mare, un televizor mai mare, un frigider mai mare, o canapea mai mare, o maşină mai mare, o casă mai mare? În goana după profit, tot ce se produce azi este de proastă calitate, sunt făcute să reziste cât sunt în garanţie ca apoi să-ţi cumperi altele, deci până la urmă care este upgrade-ul?

De ce maşina proprietate personală este văzută mai mult decât un mijloc de transport mai comod? În România mai ales, dacă nu ai maşină, eşti considerat ultimul om, este de neconceput. Noi avem infrastructura învechită, cu cel puţin 50 ani în urma altor state, dar vrem maşini, dacă se poate cât mai mari, mai scumpe şi mai fiţoase ca să stăm cu ele blocaţi prin trafic şi să ne înjurăm ca dobitocii unii pe alţii aiurea. Mergem în Vest şi copiem tot ce e prost de acolo, dar ceva bun nu am adopta şi noi. De exemplu, în Barcelona, oraş cu o infrastructură rutieră mult peste cea a Bucureştiului, lumea circulă aproape exclusiv cu maşini foarte mici şi învechite, foarte rar vezi o maşină scumpă şi, mai mult ca sigur, în ea se află un om de afaceri extrem de bogat, nu un coate-goale care nu are după ce să bea apă ca la noi. De asemenea se circulă foarte mult cu bicicleta şi cu scutter-ul şi nimeni nu foloseşte motociclete de viteză ca pe circuit, cum se întâmplă la noi, cu toate că ar avea loc suficient.

Românul realizat este cel care are casă şi maşină, nu contează dacă sunt cu credit şi el e doar un sclav amărât care de abia reuşeşte să-şi plătească ratele. Din punctul ăsta de vedere, din nefericire, suntem mult mai înapoiaţi în gândire, faţă de cei din ţările dezvoltate.

Un alt aspect care ne diferenţiază foarte mult faţă de oamenii din ţările dezvoltate este faptul că nu ne cunoaştem drepturile. Românul se consideră neputiincios când vine vorba de societate şi sistem, nu vrea să înţeleagă că nu este obligat să suporte orice şi că are puterea de a schimba totul luând atitudine. Românul nu ştie ce înseamnă unitatea şi preferă să plece oriunde de nebun în loc să se implice şi să îşi apere ţara lui de toate fărădelegile. Ţara a fost vândută de o mână de criminali, dar vinovaţi suntem cu toţii pentru că, prin neimplicare, le-am dat girul să o facă. În continuare insistăm în aceeaşi greşeală, ne vând pe nimic şi ultima resursă, aurul şi metalele rare de la Roşia Montana în timp ce distrug un patrimoniu cultural nepreţuit şi în schimb rămânem cu cianurile şi dezastrul ecologic. Au descoperit în ţara noastră terenul ideal pentru a distruge mediul extrăgând gaze de şist printr-o metodă interzisă în majoritatea ţărilor pentru că românii permit orice. Ne-am vândut industria la fier vechi, ne vindem pământul agricol străinilor, ne vindem resursele, pădurile, ne otrăvim apele, ne împrumutăm la FMI şi Banca Mondială în disperare când noi aveam toate condiţiile să prosperăm şi să ne dezvoltăm singuri şi drept răspuns în loc să ne împotrivim plecăm din ţară sau ridicăm din umeri neputiinciosi.

E timpul ca toate astea să înceteze, e timpul să ieşim din Matrix şi să începem să trăim pentru noi şi copiii noştri, nu pentru ei! E timpul să luptăm pentru drepturile noastre, pentru viaţă decentă! E timpul să ne unim şi nu să ne mai batem între noi pentru firimiturile pe care ei ni le aruncă de sus, cu dispreţ, în timp ce huzuresc pe spinarea noastră! A sosit timpul dreptăţii!

Sursa: initiativepentruromania.ro

VESTIMENTAŢIE ŞI LOOK

ALIMENTAŢIE ŞI FARMACEUTICĂ
În ultimii zeci de ani, corporaţiile din domeniul alimentar s-au dezvoltat extraordinar de mult şi au acaparat aproape în întregime piaţa, de la producţie până la desfacere. Scopul lor nu are nicio legătură cu calitatea, ci exclusiv cu profitul. Profitul maxim se poate obţine doar prin maximizarea producţiei cu costuri minime. Asta înseamnă sacrificarea totală a calităţii produselor. Deţinând mare parte din piaţă şi folosind promovare excesivă, lumea cumpără aceste produse chiar dacă valoarea lor nutritivă este mult devalorizată şi în plus chimicalele folosite dăunează foarte grav sănătăţii. Sursa tuturor bolilor aşa zis incurabile, care au explodat în ultimul timp, precum cancerul, diabetul, bolile de inimă, boli de piele, osteoporoză, artrită, fibromialgie, sindrom de colon iritabil, alergiile se datorează aproape exclusiv chimicalelor din alimentele pe care le ingeram.

Aceste corporaţii care deţin monopolul în domeniul alimentaţiei sunt în strânsă legătură cu celelalte corporaţii din domeniul farmaceutic, generic numite Big Pharma. Pe de o parte, primele obţin profituri maxime îmbolnăvind populaţia cu bună ştiinţă, pentru ca apoi, Big Pharma să aibă şi ea o pâine de mâncat pompând maxim propriile chimicale, pe post de tratamente. Trebuie înţeles faptul că medicamentele lor nu tratează nimic de fapt, ci doar atenuează şi maschează efectele bolilor generate de alimentaţie, în plus, venind şi ele, la pachet, cu o serie nesfârşită de efecte secundare. Banalele antibiotice, paracetamol, aspirină sau ibuprofen pe care toată lumea le foloseşte în exces sunt extrem de dăunătoare pentru sănătate, iar studiile în acest sens sunt nenumărate. Culmea este că efectele adverse sunt trecute foarte clar şi pe prospecte, dar noi suntem atât de orbi şi ignoranţi, încât nici nu le citim, sau dacă le citim, refuzăm să le luăm în considerare. De asemenea, nu există boli incurabile, toate bolile sunt vindecabile, dacă nu au ajuns într-un stadiu avansat, doar prin schimbarea radicală a alimentaţiei.

Anual se cheltuiesc miliarde pentru cercetare şi găsirea unui tratament pentru cancer sau alte boli, dar de fapt totul este doar o mare păcăleală, pentru că tot ce se urmăreşte este să se mai spele nişte bani prostind lumea şi oferind iluzii deşarte bolnavilor aflaţi în suferinţă. Ce tratament să găseşti când este ştiut foarte clar că de vină este în primul rând alimentaţia, în special zahărul!

Acest zahăr se ascunde în toate produsele procesate, nu doar în ce are gust dulce. Este o substanţă cu valoare nutritivă zero, care provoacă dependenţă şi care înseamnă practic calorii goale. Celulele canceroase se dezvoltă şi se hrănesc exclusiv cu zahăr, diabetul e provocat de zahăr. Bolile de inimă şi colesterolul rău au ca principale cauze tot zahărului, dar şi uleiurile vegetale hidrogenate, nicidecum grăsimile animale saturate, cum am fost minţiţi cu neruşinare zeci de ani. Zahărul produce în organism un mediu acid şi de acolo apar foarte multe dereglări, organismul fiind afectat pe toate planurile, de la nivel psihic şi hormonal, până la muscular, osos, circulator, organic.

Corporaţiile care conduc lumea sunt într-atât de diabolice încât promoveaza ca tratament al cancerului otrăvuri şi radiaţii care fură oamenilor şi ultima speranţă de vindecare. Tratamentele costisitoare precum chimioterapia şi radioterapia le aduc profituri colosale, totul pe spinarea oamenilor nevinovaţi, pe suferinţa şi durerea lor. De asemenea şi HIV-ul este “€œtratat” tot cu otrăvuri care nu diferă prea mult de chimioterapie şi care grăbesc decesul persoanelor respective. De ani de zile s-au făcut dezvăluiri şocante cum că, de fapt, virusul HIV este pură ficţiune, o invenţie ordinară, iar toţi acei oameni mor exclusiv din cauza tratamentului, fiind sacrificaţi pentru bani.

Să nu fiu înţeles greşit, nu vreau să blamez medicina modernă în general, ci doar o ramură a ei, farmaceutica. Sunt situaţii în care este nevoie şi de medicamente, de exemplu, în cazul infecţiilor grave, antibioticele puternice sunt vitale pentru supravieţuire. Oamenii folosesc excesiv medicamente atât prescrise, cât şi prin automedicaţie, de care nu au nevoie, există variante naturiste mai eficiente şi cu mai puţine efecte adverse, iar cel mai important tratament îl reprezintă tot schimbarea dietei.

Cum vă explicaţi faptul că lanţurile de hipermarketuri şi supermarketuri (în special Mega Image şi subsidiarul Shop&Go) se dezvoltă incredibil, de la o zi la alta apar noi şi noi unităţi de desfacere? Cum vă explicaţi că în aceeaşi măsură apar la fiecare colţ de stradă noi şi noi farmacii? Suntem manipulaţi să consumăm alimente otrăvite şi apoi să ne “€œtratam” cu medicamente otrăvite. Ne aruncăm puţinii bani, cu greu câştigaţi, ca să ne distrugem singuri sănătatea.

Soluţia este simplă. În primul rând, să nu mai consumăm nimic din ce are reclamă televizată pentru că acolo este clar manipulare pură, în spatele acelor reclame se află corporaţii care având mare putere financiară încearcă să spele creierele oamenilor, promovând infecţii şi folosind minciuni gogonate. În al doilea rând, trebuie să evităm pe cât posibil lanţurile de hipermarketuri şi supermarketuri pentru că aici găsim în proporţie de 99% alimente chimice, nimic natural, nici măcar acele produse bio, care oricum sunt enorm de scumpe, nici măcar fructele şi legumele, care sunt aproape toate din import. Prin aceste lanţuri de distribuţie străinii îşi exportă mizeriile. Trebuie să căutăm alternative la nivel local, trebuie să încurajăm micii producători şi ţăranii autentici, să căutăm produse româneşti realizate la nivel local, să evităm marii producători pe cât posibil. În al treilea rând, trebuie să limităm cantitatea de zahăr din alimentaţie, nu doar dulciurile, dar şi fainoasele, cartofii, cerealele şi toate alimentele procesate. Tot ce apare pe eticheta unui produs sub numele carbohidraţi înseamnă zahăr! Carbohidraţii trebuie să provină din fructe şi legume naturale, româneşti, produse de micii producători autohtoni. Urmând aceste sfaturi veţi observa o diferenţă atât în ceea ce priveşte felul cum vă veţi simţi, dar şi fizic, veţi slăbi natural, fără chimicale sau diete de înfometare şi veţi rămâne şi cu bani în buzunar.

Nu vă mai lăsaţi prostiţi de expresii precum “low fat”, “€œfat free”, “€œzero carb”, “€œlow carb”, “€œsugar free”. Lumea trebuie să ştie că nu grăsimea duce la acumularea de grăsime în corp, ci zahărul. Procesul este foarte simplu: carbohidraţii cu indice glicemic ridicat (dulciuri, pâine, paste, orez, cartofi, porumb, cereale) se transformă rapid în zahăr, acesta ajunge în sânge şi pancreasul este obligat să secrete cantităţi foarte mari de insulină pentru a combate acest zahăr. Insulina este cel mai puternic hormon, responsabil de asimilarea zahărului în organism sub formă de grăsime. Prin urmare toate produsele “low fat” şi “€œfat free” sunt total contraindicate pentru că în locul grăsimii conţin cantităţi foarte mari de zahăr, în special “high fructose corn syrup”, cea mai ieftină, mai nocivă formă de zahăr şi care provoacă dependenţă similar cu efectul cocainei sau heroinei. Zahărul creşte nivelul de beta endorfine în creier şi te face să te simţi bine mai ales când eşti stresat sau deprimat, este refugiul ideal.

Pe de altă parte, produsele “sugar free” sau “zero carb” precum Diet Cola înlocuiesc zahărul cu îndulcitori artificiali, mai exact aspartamul. Acesta atacă direct celulele nervoase şi duce la probleme neurologice grave, provoacă dependenţă şi o stare de bine care dispare rapid pentru a induce nevoia de mai mult. În combinaţie cu cofeina, efectul este şi mai pronunţat. Promovarea acestor alimente a început în SUA, iar efectul este pe măsură, americanii ajungând cel mai obez popor din lume, rata obezităţii fiind de 68% în prezent, cu toate că mare parte din ei se luptă cu diete peste diete care au efecte contrare, pe termen lung ducând şi mai mult la îngrăşare. Oamenii vor rezultate rapide, se înfometează şi folosesc tot felul de pastile minune foarte periculoase, în loc să îşi schimbe stilul de viaţă şi obiceiurile alimentare nesănătoase.

Pe lângă zahăr şi aspartame se utilizează glutamatii MSG. Acesta este un aditiv chimic care se ascunde în 80% din alimentele procesate şi are peste 50 de nume diferite, acţionează de asemenea la nivelul creierului, crează dependenţă, nevoia de mai mult şi o reacţie a corpului pentru a depozita şi mai multă grăsime. Despre acest subiect puteţi găsi studii detaliate la o simplă căutare pe google după “msg obesity induced mice”.

Din 2009 au început să se implementeze la scară largă normele din Codex Alimentarius, practic s-a impus folosirea chimicalelor şi organismelor modificate genetic pentru că scopul este foarte clar. Nu le este suficient că ţin oamenii bolnavi şi dependenţi de chimicalele lor şi astfel obţin profituri colosale promovând alimente artificiale fără valoare nutritivă, dar merg şi mai departe, vor decimarea populaţiei, nu mai este nici un dubiu în acest sens.

O alimentaţie sănătoasă înseamnă calorii puţine şi mulţi nutrienţi şi se bazează pe alimente simple, naturale, în nici un caz cele create artificial de om, procesate, pline de calorii şi devalorizate de nutrienţi. Trebuie să căutăm aceste alimente la producătorii locali pentru că ce găsim în hipermarketuri vine din import, este modificat genetic şi plin de chimicale. Pe lângă legume şi fructe, care trebuie să reprezinte principalele surse de carbohidraţi, avem nevoie de grăsimi sănătoase de origine vegetală (avocado, seminţe de chia, in, cânepă, nuci, ulei de măsline, cocos, palmier), dar şi de origine animală din care ne luăm şi proteinele (lactate, ouă, brânzeturi, carne) provenind din surse curate, crescute natural.

La nivel planetar alimentaţia nesănătoasă omoară mai mulţi oameni decât toate drogurile la un loc. În prezent trăim într-o epidemie de cancer, lumea trebuie să se trezească. Oamenii din ziua de azi au ajuns din multe puncte de vedere mai rău decât sclavii din evul mediu. Am fost transformaţi în umbre fără vlagă, peste tot văd tot mai mulţi oameni abătuţi, nefericiţi, stresaţi, obezi care se refugiază în chimicalele ce le ingerează. Ne îmbuibăm cu calorii goale şi alimente fără nutrienţi, ducem o viaţă sedentară, nu avem timp nici să dormim cum trebuie, stresul şi lipsa somnului cresc cortizolul foarte mult în corp declanşând alt proces de îngrăşare. Nu-i de mirare că în astfel de condiţii omul modern ajunge să se resemneze şi nu mai are putere să se împotrivească, să reacţioneze în vreun fel, devine pasiv şi uşor de controlat.

Nu-i suficient că trăim într-un mediu toxic, trebuie să ne mai otrăvim şi cu ţigări, apoi cu alcool, este o minune cât este de puternic corpul uman şi cum reuşeşte să reziste în faţa atacurilor venite din toate direcţiile asupra sa, dar despre astea şi multe altele în partea a III-a – Manipularea prin vicii.

Sursa: initiativepentruromania.ro

 VICII

Mai întâi trebuie să definim viciul şi să îl clasificăm. Nu este nevoie să folosim dex-ul pentru a realiza faptul că viciul reprezintă un comportament nesănătos, dăunător, imoral şi care provoacă dependenţă. Suntem stimulaţi şi încurajaţi să consumăm aceste vicii din mai multe motive:

- Pentru a ne ţine în matrix şi a nu ne revolta -€“ toată lumea vede că această societate este o junglă, fiecare e pentru el, în goana după bani nu mai este loc de sentimente, dar e foarte obositor să trăieşti sclav în junglă, la un moment dat ajungi la saturaţie şi atunci e mult mai la îndemână să te tratezi cu vicii decât să te revolţi

- Pentru a ne oferi iluzia fericirii -€“ multă lume ajunge să îşi caute liniştea şi fericirea în alcool, droguri, sex, consum

- Pentru a evada din realitate şi a nu cădea în depresii -€“ omul aflat în depresie este un sclav neproductiv, deci nefolositor; este vital să-l menţii pe linia de plutire cât mai mult timp pentru a profita de el

- Pentru a ne distruge moralitatea şi credinţa -€“ omul profund viciat îşi pierde speranţa şi respectul de sine, cedează în faţa viciului, se resemnează şi devine un robot şi mai uşor controlabil.

Omul prin natura sa este o fiinţă slabă, foarte uşor de influenţat, iar ei ştiu cel mai bine acest lucru. Sclavii în trecut nu aveau nimic, erau constrânşi să muncească, erau mult mai greu de controlat şi mai puţin productivi ca cei de azi, pentru că omul aflat în captivitate are tendinţa să se împotrivească mereu şi să se revolte împotriva stăpânirii. Dacă îi oferi omului iluzia libertăţii poţi să te joci cu el şi să-l manipulezi cum vrei tu, fără să fie nevoie să îl obligi să facă ceva anume. Acest sistem funcţionează de minune, dar cred că lumea a început să se trezească şi în curând va apune, nu are cum să meargă la nesfârşit, pentru că devine din ce în ce mai evident faptul că totul este o păcăleală ordinară.

Pe lângă viciile care dăunează grav sănătăţii precum tutunul, alcoolul sau drogurile, se promovează foarte tare pe toate canalele media sexul şi depravarea. Astfel se încearcă distrugerea familiei, distrugerea valorilor omului pentru a ne transforma în maşini. Roboţii nu au sentimente, doar execută ce li se spune. Obligatoriu pentru a realiza acest lucru trebuie să-i distrugi omului valorile, conştiinţa, sentimentele curate, moralitatea. Trebuie să-l îndepărtezi de ceilalţi oameni, să-i dezbini, pe modelul divide et impera. Omul să fie un animal singur în junglă, care trage pentru el, scăpa cine poate şi drept recompensa îi oferi viciul. Viciul trebuie să devină fericirea omul. Viciul te face să uiţi de iubire, să uiţi că există o planetă de care ne batem joc, să uiţi că este un Dumnezeu acolo sus care are foarte mare răbdare cu tine şi în fiecare zi îţi oferă o nouă şansă să te schimbi. Viciul te face să trăieşti pentru el, să nu-ţi pese de nimic, să fii total ignorant şi refractar la tot ce se întâmplă astfel că ei să profite la maxim de pe urma ta fără că tu să comentezi nimic.

Scopul lor este să transforme omul într-o marionetă dependentă de sex. Se doreşte transformarea lumii într-o societate în care bărbaţii încearcă să facă bani prin orice mijloace pentru a cumpăra femei, iar femeile sunt încurajate să îşi folosească sexualitatea pentru a atrage bărbaţi cu cât mai mulţi bani. Se vrea convertirea societăţii într-o mare orgie, din care doar ei au de câştigat. Nu înţeleg cum unele femei se lasă manipulate în asemenea măsură încât ajung să se îmbrace precum damele de consumaţie, apoi tot ele ajung să se plângă de faptul că bărbaţii le tratează cu superficialitate ca pe nişte bucăţi de carne. Pentru ce trebuie o femeie să-şi umfle sânii şi să-i scoată cât mai mult la vedere, pentru ce trebuie să-şi umfle buzele şi să se macheze excesiv, pentru ce trebuie să se urce pe tocuri de 15-20 cm ca pe picioroange, pentru ce trebuie să poarte pantalonaşi mulaţi foarte scurţi, fuste foarte scurte sau rochiţe transparente? Femeile nesilite de nimeni fac totul pentru a fi considerate obiecte sexuale, iar bărbaţii atât aşteaptă. Trebuie să ne trezim cu toţii din această nebunie în care am fost împinşi să cădem şi să revenim la valorile morale normale, la decenţă, să ne rupem din această bălăceală în mizerie.

Au ajuns să ne drogheze cu zahăr, tutun, alcool, stupefiante, medicamente, antidepresive, sex, violenţă, shopping pentru a ne ţine sclavi şi a munci pentru ei şi a consuma ce vor ei, tot pentru profitul lor. Începând de azi putem să ne trezim, avem libertatea să ne trezim, nu ne pot fura conştiinţa, nu pot pune stăpânire pe sufletele noastre. Începând de azi putem să fim un exemplu pentru toţi cei care ne cunosc şi să încercam să trezim cât mai mulţi oameni la realitate. Doar aşa se poate schimba ceva, altfel lumea se îndreaptă către un dezastru iminent, ne autodistrugem!

VESTIMENTAŢIE ŞI LOOK

Nu aveţi nevoie să vă schimbaţi garderoba în fiecare sezon. Să fii în pas cu moda, în trend, nu este decât o altă formă de manipulare grosolană a societăţii moderne în care trăim. Să fii în pas cu moda înseamnă să fii în pas cu turma, dacă ei stabilesc că în sezonul acesta se poartă ceva, majoritatea încep să cumpere acel ceva. E paradoxal şi absurd în acelaşi timp având în vedere că toată lumea îşi doreşte mai presus de orice să se remarce în societate prin ceva propriu şi personal, dar cu toate astea manipularea este într-atât de agresivă încât se uită acest deziderat şi, parcă hipnotizaţi, oamenii fac exact ce nu vor să facă, adică copiază pe ceilalţi, să fie şi ei la fel. Nu vrei să vezi la toată lumea ce porţi tu, dar cumperi ceea ce toată lumea poartă.

Extrapolând un pic, acelaşi lucru se întâmplă şi în ceea ce priveşte look-ul, dacă se poartă un anumit tip de freză, toţi vor să aibă acea freză, dacă toată lumea se tatuează, vrei şi tu să te tatuezi, dacă se poartă un anumit tip de make-up, ca femeie, vrei şi tu să adopţi acel stil, dacă lumea foloseşte parfumuri scumpe, vrei şi tu obligatoriu să foloseşti, chiar dacă vezi că sunt chiar mai proaste decât unele parfumuri ieftine şi după 2-3 ore s-au evaporat de tot. În loc să nu le mai cumpere pentru că nu merită deloc, unele femei au găsit varianta ingenioasă de a le purta în geantă şi a le folosi de câteva ori pe parcursul zilei.

Brandul hainelor face parte, de asemenea, din acelaşi joc al manipulării. Oamenii care au bani aleargă turbaţi după branduri, iar cei mai strâmtoraţi aleargă după aceleaşi branduri, dar varianta fake, care până la urmă, e aproape acelaşi lucru, diferenţa de calitate e aproape insesizabilă, la un preţ de zeci de ori mai mic, în special la mărcile de super lux.

După ce am deschis ochii şi am stabilit aceste lucruri simple, de bun simţ, ne dăm seama că rolul hainelor nu are nicio legătură cu moda, cu trendul, cu brandul ci sunt doar accesorii concepute pentru a-ţi acoperi corpul, a te proteja de frig sau raze solare şi a te simţi confortabil în ele. Nu există nici un motiv logic pentru care ar trebui să ne cumpărăm haine în fiecare anotimp şi a acumula în timp şifoniere pline cu haine, multe dintre ele aproape noi sau chiar nepurtate. Hainele trebuie să fie în stare bună, curate, decente şi confortabile.

Personal, nu mi-am mai cumpărat haine aproape deloc în ultimii 2 ani şi încă am suficiente cât să nu mai cumpăr 10 ani de acum încolo. Dacă veţi analiza situaţia la rece veţi observa că şi voi sunteţi majoritatea în aceeaşi situaţie.

Ce va zice lumea că porţi aceeaşi haină de mai multe ori la serviciu? Ce contează părerea turmei pentru tine, ce contează părerea unora care din start, dacă te critică, printr-o astfel de gândire, demonstrează că îţi sunt inferiori, neavând puterea să se rupă din lanţul manipulării. Puteţi să încercaţi să le explicaţi aceste lucruri, cine va înţelege f bine, cine nu, e problema lor.

Sursa: initiativepentruromania.ro

Trăim într-o societate aflată în criză profundă

 INTRO

Acest matrix nu este o teorie a conspiraţiei, este cât se poate de real. Trăim într-o societate aflată în criză profundă din care nu se poate ieşi dacă nu ne trezim şi ne lăsăm în continuare manipulaţi.  Pentru a evada trebuie mai întâi să fim conştienţi că suntem folosiţi, şi apoi să identificăm principalele domenii ale existenţei noastre unde o schimbare de atitudine radicală va permite eliberarea noastră.

Manipularea la care suntem supuşi are în vedere 2 direcţii principale: denaturarea consumului şi a valorilor societăţii. Se încearcă transformarea omului într-un robot care munceşte şi consumă, fără sentimente şi fără valori.

Trăim într-o lume a corporaţiilor care urmăresc maximizarea profiturilor lor cu orice preţ, neţinând cont de oameni, de natură, de nimic. Aceste corporaţii folosesc toate căile media pentru a manipula şi a impune ce, cât, cum şi de unde să consumăm, ne dictează efectiv cum să trăim, ce să mâncăm, cum să ne tratăm problemele de sănătate, cum să ne îmbrăcăm, cum să ne distrăm şi pentru ce să trăim.

În principiu ei vor să trăim ca să muncim, să le consumăm chimicalele pe post de alimente, apoi să ne îmbolnăvim ca să consumăm alte chimicale pe post de tratamente medicale. Mai vor să le cumpărăm toate prostiile pe care ei le produc în exces şi de care nu avem nevoie. În acest sens, tot ei ne sprijină, oferindu-ne varianta creditării pentru că, evident, nu avem cum să ne permitem mare lucru, fiind remuneraţi foarte prost pentru munca depusă. Astfel ne legăm pe viaţă de ei şi de sistemul lor şi singuri ne limităm gradul de libertate. Ajungem să acceptăm orice pentru a nu ne pierde locul de muncă, trăind în stres, teroare şi servilism, pentru a ne putea plăti ratele lunare.

În ultimă instanţă, vor să distrugă toate valorile omului, să distrugă sentimentele curate, familia, omenia şi să promoveze imoralitatea şi viciile pentru a ne putea controla mai uşor, fiind ţinuţi în întuneric.

În continuare voi aborda pe larg principalele domenii de interes, de care ne lovim zilnic, prin care suntem manipulaţi şi unde începând de acum putem să nu mai cotizăm şi astfel să ne rupem din sistemul lor. Efectul imediat al acestei schimbări va fi în primul rând o mult mai mare independenţă materială, o revenire la valorile morale şi pe termen lung o îmbunătăţire radicală a stării de sănătate şi a calităţii vieţii.

De asemenea va avea loc o schimbare privind raportarea la bani, nevoia de bani şi goana după bani. Nu veţi mai fi dispuşi să faceţi orice pentru bani, să va sacrificaţi pentru bani, să fiţi sclavii banilor. Veţi descoperi că există timp să faceţi ceea ce vă place, că nu sunteţi obligaţi să vă vindeţi vieţile băncilor şi că există o şansă să fiţi fericiţi în mijlocul acestei nebunii generalizate. Nu în ultimul rând, veţi dori să îi schimbaţi şi pe ceilalţi, veţi fi exemplu, veţi lua atitudine manifestându-vă activ ori de câte ori veţi avea ocazia şi nu veţi mai accepta orice.

Nu veţi mai dori să plecaţi afară ci veţi dori să rămâneţi aici şi să luptaţi pentru a vă lua ţara înapoi. Am cedat-o în 24 ani puţin câte puţin, dar ne-o vom recupera mult mai repede, atât pentru noi, dar mai ales pentru copiii noştri. Agoniseala ce-o vom lăsa copiilor noştri nu va fi un apartament comunist luat pe credit pe viaţă într-o ţară distrusă, ci o lume curată şi îmbelşugată, un cadru ideal de dezvoltare pentru toată lumea.

România are absolut toate condiţiile necesare dezvoltării, dar noi am ales să cedăm totul gratis străinilor, apoi să ne împrumutăm la ei, să fim sclavii lor aici, sau să fim sclavii lor la ei acasă. Aveţi credinţă în Dumnezeu, ne-am născut într-o ţară minunată, e timpul să ne-o luăm înapoi. Dumnezeu ne va ajuta dacă vom trece la acţiune, nu dacă vom sta în genunchi şi vom plânge cu capul plecat!

Sursa: initiativepentruromania.ro

ce zici......

dragul meu guvern....

Mosu ce va adus ?

Craciun ...linistit

URĂRI DE CRĂCIUN !!!

GEORGE COŞBUC
Pomul Crăciunului

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu.
Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-atunci şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă-ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s-anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!
Iar brazii se deşteaptă, se miră: asta ce-i?
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e-n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.
Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino şi te-nchină, zi: Doamne-ţi mulţumesc!

OCTAVIAN GOGA
Crăciunul copiilor

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun din cer, de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: vă spune Badea:
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră, ca să vadă.

Îngerii se uită-n casă,
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare...
Şi de-acolo ştie Moşul,
Ce-i şiret el, lucru mare.

MIHAI EMINESCU
Colinde, colinde

Coline, colinde
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglindelor.

Şi tremură brazii,
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur copiii
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele.

De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului,
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.

prima-ferma-suta-la-suta-eco

Sursa foto: Rafal Lipski/ Weranda Country

Prima fermă sută la sută eco din lume ridicată în Munții Carpați

Când spun sută la sută eco mă refer total independentă de orice infrastructură obișnuită. Există și un termen specific pentru așa ceva în engleză și se numește off the grid. Și nu e doar asta senzațional, ci și faptul că ferma în sine, construcțiile sunt făcute fără niciun fel de cui, numai prin îmbinarea lemnului. Și lemnul a fost transportat de către oameni, deci fără mașini care să polueze în vreun fel. Și lemnul n-a fost tratat decât cu ulei de in, dar a fost recoltat într-o anumită perioadă astfel încât să aibă cât mai puțină sevă, deci umiditate redusă. Și hai să încep cu începutul ca să-ți dai seama de ce este unic acest loc pentru că merită să afli că se poate trăi total independent și să te bucuri totodată de confort.

Ferma asta este pe locul unui teren care în perioada comunistă a aparținut statului polonez. În 1999 agenția statului polonez l-a scos la vânzare, iar Andrzej și Agnieszka au cumpărat cele peste 60 de hectare aproape de granița cu Ucraina. Normal că lumea i-a considerat nebuni, mai ales că terenul nu era unul fertil, aici fiind în principal pășuni și fânețe, nu existau nici drumuri, nici electricitate, nimic. Dar Andrzej este doctor în biologie, specialist în castori, dar și un împătimit al tâmplăriei, pasionat de ecoturism, faună și floră sălbatică. Partenera lui de viață Agnieszka este inginer de mediu și eco-designer, de asemenea vegetariană convinsă și pasionată de grădinărit. Nici nu se putea un cuplu mai eco, ca să spun așa. Ei bine, ei au avut un VIS: ferma eco.

Au cumpărat ei în 1999 terenul generos din Munții Carpați, dar pentru ca visul lor să capete contur au trecut ceva ani. Au stat și au planificat totul ca doi oameni de știință, iar în 2003 au știut exact ce și cum vor să facă. Au trecut la acțiune cu planurile făcute ca să obțină aprobările necesare și să-și investească banii programat în ceea ce urmau să facă. În primăvara anului 2004 au început prin a curăța locul unde urmau să ridice casa, să construiască drumul, să caute apă, să descarce buștenii și să prepare fundația pentru casă. Din iulie 2004 munca grea a început. Au întins două corturi ce urmau să fie locuința lor și a tâmplarilor pentru următorii doi ani de zile. Da, ai citit bine – doi ani de zile. Și-au făcut practic un atelier în aer liber, iar tâmplarii, n-ai să crezi, dar au fost aduși din Ucraina, țară unde există super meseriași în construcția caselor de lemn, niște oameni zdraveni și foarte harnici cunoscuți ca neamul huțulilor.

Prima dată au făcut fundația pentru casa principală, pentru care au turnat beton, iar prietenul lor Krzysiek, tâmplar de meserie, a început cu construcția grajdurilor pentru cai. Da, cei doi oameni de știință vroiau să crească aici cai. Ucrainienii au venit în septembrie și cuplul nostru eco i-a dus la Muzeul din Sanok pentru un scurt training în privința construcției pe care și-o doreau fără cuie, fără chimicale, dar conform tehnicilor tradiționale vechi. În doar șase săptămâni, o mare parte din construcție a fost ridicată exclusiv manual, fără scule elctrice, fără apă la îndemână, deci greu. În noiembrie 2004 au instalat prima eoliană mică, pe o vreme când deja a început să ningă. Au fost foarte fericiți, asta până când temperatura a coborât sub -15 grade Celsius, iar viața în cort n-a mai fost deloc boemă. Au hotărât să se mute într-o cameră a casei, deși aceasta nu era gata.

În casă, au improvizat pe timpul iernii un loc de stat, unde au instalat și o mică sobă pe lemne. A fost foarte frig și o iarnă grea, au fost rupți total de civilizație, așa că mai schiau, când puteau, până în cel mai apropiat sat ca să cumpere cele necesare. În iunie 2005 au reînceput construcția casei cu al doilea grup de tâmplari ucrainieni, iar în acelaș an, în decembrie, ferestrele mari ale casei au fost instalate. Gata, puteau să treacă la finisajele interioare și să se mute în casă. Și grajdurile și anexele au fost finalizate. La mijlocul lui 2006 au terminat de tot, trasformând locul abandonat într-unul perfect pentru practica sustenabilității ecologice. Ce înseamnă asta? Ce crezi că am terminat? Nu, acum stai să-ți spun despre tehnologiile aplicate aici. E foarte interesant!

Agnieszka, inginer de mediu si Andrzej, doctor in biologie – cei doi proprietari care au construit Ecofrontiers, despre care spun ca e prima si singura ferma 100% eco off the grid din lume.

Nu știu dacă tu crezi sau nu în Feng-Shui (care se pronunță fang-șoi), dar Andrzej și Agnieszka au conceput totul ținând cont de asta, atât în privința poziționării clădirilor pe teren, cât și în raport cu punctele cardinale. Ok, dar fii pe fază, toată energia electrică este produsă de două eoliene și de panouri fotovoltaicedotate cu baterii, sistemul fiind creat și instalat de către cei doi. Când condițiile meteo sunt defavorabile, electricitatea este asigurată de un generator care funcționează cu bio diesel. Nu calcă nimic pentru casă, totul este uscat natural și întins natural. Apa caldă este furnizată vara prin sistemul cu panouri fotovoltaice, iar iarna sobele pe lemne încălzesc și apa. De asemenea, sobele asigură și încălzirea apei din radiatoare și țevile trase prin pardoseală. Pentru grajd, căldura este asigurată cu ajutorul unui șemineu larg alimentat cu lemne.

Acum hai să-ți spun cât de ingenioase sunt sistemele de reciclare a apei menajere și a resturilor. Înainte însă trebuie să-ți spun că au făcut un iaz în care colectează toată apa de ploaie.Au în apropiere și un râu, populat cu castori. Există două stații de epurare a apelor reziduale și ambele sunt grădini! Da, ai citit bine grădini! Una purifică apelele uzate de la casa principală, cea de a doua tratează reziduurile provenite de la canalizare, adică urină și fecale. Andrzej și Agnieszka și-au folosit cunoștințele în biologie pentru a alege plantele care pot curăța natural apele uzate. Spre exemplu, floarea soarelui poate face asta, iar semințele sunt date mai apoi, pe timp de iarnă, păsărilor. Cu apele purificate de plante udă mica livadă pe care au plantat-o lângă casă. Urina și fecalele de la cai sunt colectate separat și folosite pentru fânețe, după ce se maturează timp de doi ani de zile. Practic sunt transformate în fertilizator organic pentru orhideele sălbatice care cresc pe terenul lor.

La interiorul casei totul este făcut de cei doi. Mare parte din mobilă a fost realizată din resturi  de lemn reciclate, dar și corpurile de iluminat și obiectele decorative sunt făcute de ei, în principal de către Agnieszka. Soba de lut din living este construită tot de către ei, la fel și locul de gătit cu cărămidă refractară din bucătărie. Și saltelele sunt igienice și eco, iar ele sunt așezate pe paturi făcute de cei doi. Au muncit mult și cu pasiune. Ei spun că e primul și unicul loc de acest fel din lume. Au primit și certificări privind sustenabilitatea proiectului lor. Și este fantastic că în tot acest timp n-au renunțat la slujbele lor pentru că cercetarea se face și pe teren, nu-i așa?

Cert este că acum oricine se poate programa să stea la ei. Au deschis casa și în regim de pensiune. Este ocazia perfectă ca în timpul vacanței să afli tot ce înseamnă o fermă eco chiar de le ei, care sunt oameni de știință, specialiști în mediu. Acum au și fermă de cai, dar au grijă să atragă și păsările rare în zonă, să contribuie la creșterea populație de castori și să încurajeze dezvoltarea faunei speciale (cum ar fi orhideele sălbatice). Viitorul lor proiect este să dezvolte soiurile vechi de pomi fructiferi și să facă aici o livadă în toată regula. Cei doi oameni de știință afirmă că este primul și unicul loc de acest gen din lume, adică prima și unica fermă 100% eco, off the grid. Eu înclin să-i cred tocmai pentru că s-au documentat și pentru că sunt specialiști în domeniu. Uite, ai multe informații și pe site-ul lor ecofrontiers.net. Merită să intri și să zăbovești ore întregi că ai ce să găsești. Până atunci sper ca povestea lor și casa lor să te inspire și pe tine!

sursa : http://adelaparvu.com/2013/12/17/prima-ferma-suta-la-suta-eco-din-lume-ridicata-in-muntii-carpati/