Visul lui Hitler devine realitate dupa 70 ani

Unul dintre cele mai mari vise ale lui Hitler a fost să schimbe fața întregii Europe prin crearea unei noi ordini europene. Probabil că acesta a și fost cel mai puternic motiv pentru care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial. Această Nouă Ordine pe care dorea Hitler s-o implementeze cu ardoare în Europa părea la vremea respectivă un vis nebun, o teroare absurdă venită din partea unui dement, care trebuia retezat cu orice preț. Pentru că imaginea completă să prindă contur și visul “dementului” Hitler să fie pe deplin înțeles, nemții doreau o Europă unită, un organism supranațional unic în care fiecare tară membră să se bucure de o oarecare autonomie, frontierele urmau să fie desființate pentru ca sinteza economică să se realizeze și implementarea unui sistem de exercitare a controlului asupra economiei diverselor state pentru evitarea concurenței, dar și a supraproducției. Acestea erau elementele cheie pe care regimul lui Hitler dorea să se impună în noua Europă. Oare nu există nicio similitudine între ceea ce însemnă în prezent UE și ceea ce își dorea Hitler acum mai bine de 70 de ani? Joseph Goebbels, ministrul propagandei în Germania nazistă era de părere că popoarelor din noua Europă trebuie să li se acorde un grad mai mare de libertate politică și economică pentru ca astfel rotițele economice se pot învârti la capacitate maximă și Germania va avea de câștigat. Ideea de asuprire probabil că a fost inventată și aruncată asupra nemților doar pentru a denatura adevărul. Mai mult de atât, planurile de integrare ale țărilor cucerite de Hitler erau atât de simple și trebuiau făcute pe etape, cam la fel cum s-a întâmplat și în cazul țărilor care au aderat la UE.

Integrarea trebuia făcută pe șapte grupe: 1. statele din Peninsula Iberică 2. Franţa şi Belgia 3. Germania, Danemarca, Polonia, ţările baltice, Slovacia, Cehia, Elveţia 4. Italia, Croaţia, Albania, Serbia, Grecia 5. Marea Britanie 6. Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda 7. Ungaria, România, Bulgaria, Ucraina, Crimeea şi Belarus După ce integrarea era efectuată, Europa era împărțită în trei mari zone: grupul latin(în care erau prevăzute Franţa, Belgia, Italia, ţările din Balcanii Occidentali, Grecia, Peninsula Iberică, Insulele Britanice), grupul germanic (Germania, ţările scandinave, ţările baltice) şi grupul slav/oriental. Conform concepţiei pe care o aveau germanii la începutul anilor ’40 ai secolului trecut, cel de-al treilea şi ultimul pas spre crearea UE era naşterea unei uniuni politice cu menţinerea autonomiilor regionale şi realizarea unui plan comun de cooperare în Africa de Nord. Fiecare grup avea rolul său, iar cel mai ciudat este că grupul slav/oriental, din care ar fi făcut parte și România, era destinat doar ca să servească Germania pe plan economic. Aceasta era reală piaţa de desfacere, unde surplusul, dar şi produsele indezirabile erau aruncate, dar în același timp, acest grup muncea doar pentru Germania. Uluitor este faptul că după 68 de ani de la terminarea războiului visul lui Hitler este aproape împlinit. Europa unită există, control asupra economiilor stratelor membre se exercită, țări precum România și Bulgaria au fost integrate doar pentru a deveni piața de desfacere, granițele între anumite țări nu mai există și întreaga Europă munceşte pentru Germania.