10. Diorama – Grigore Antipa
Expusă în muzee, diorama este reprezentarea unei porţiuni de peisaj, ce conţine animale împăiate şi obiecte de decor, oferind impresia unui peisaj real. Savantul Grigore Antipa este inventatorul acestei forme de a expune un ecosistem, iar Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Bucureşti este prima instituţie din lume care a prezentat dioramele biologice, din 1908. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat si de alte muzee din lume.
9. Tunul Basilic – Urban
Armurierul de origine română Urban (cunoscut şi sub numele de Orban) a fost cel care a conceput celebrul „Tun al lui Urban” sau „Tunul Basilic”, folosit la asediul Constantinopolului în 1453. La cererea otomanilor, în numai trei luni, Urban a realizat un tun uriaş, de peste 8 m lungime şi cu un diametru de circa 75 cm. Arma a fost concepută în Adrianopole şi transportată la Constantinopole cu ajutorul a 60 boi. Deşi tunul s-a prăbuşit din cauza propriei greutăţi după o lună şi jumătate, principiul său de funcţionare este folosit şi la armele actuale.
8. Cibernetica – Ștefan Odobleja
Cibernetica este ştiinţa care analizează modul în care un sistem biologic, digital sau mecanic prelucrează informaţiile şi reacţionează la acestea. Medicul român ştefan Odobleja a scris importante lucrări despre cibernetică, fiind precursorul mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuşi a denumit-o „Psihologia consonantistă”. Prin activitatea sa, medicul şi-a atras ostilitatea regimului comunist, iar contribuţiile sale remarcabile au fost îndelung ignorate şi nerecunoscute. În onoarea sa a fost înfiinţată Academia de Cibernetică din Elveţia, iar Academia Română l-a ales membru post-mortem în 1990.
7. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen
În 1950, omul de ştiinţă Nicolae Vasilescu-Karpen a realizat „pila termoelectrică cu temperatură uniformă”, denumită ulterior „Pila lui Karpen”. Inventatorul său a declarat încă de la început că aparatul va genera energie la nesfârşit, fără nicio intervenţie suplimentară, iar mecanismul nu s-a oprit nici în ziua de astăzi. Obiectul este păstrat de Muzeul Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida”, din Bucureşti, iar o replică a sa de proporţii ar putea alimenta o navă spaţială.
6. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir
Anastase Dragomir şi-a concentrat eforturile pe siguranţa aparatelor de zbor şi a pasagerilor, fiind cunoscut pentru invenţia unei versiuni timpurii a scaunului ejectabil. După ce a studiat în Franţa şi a perfecţionat sistemul de salvare a piloţilor în caz de accidente, inventatorul român şi-a depus la Paris, în 1930, cererea de brevetare cu numele „noul sistem de montare al paraşutelor la aparate de locomoţie aeriană”. Invenţia consta într-un scaun prevăzut cu două paraşute, detaşabil şi ejectabil vertical din orice tip de vehicul, conceput pentru situaţii de urgenţă.
5. Stiloul – Petrache Poenaru
Inginerul român Petrache Poenaru a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris prin conceperea tocului cu rezervor, în 1827. Absolvent al Politehnicii din Paris, Poenaru a brevetat încă din timpul studiilor „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”, instrument datorită căruia se eliminau zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile de cerneală. Inventatorul tocului cu rezervor a fost membru al Academiei Române, dar şi primul român care a călătorit cu trenul, în 1831, în Anglia.
4. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino
Dup ce a obţinut titlul de Doctor în Medicină cu teza „cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism”, medicul Ioan Cantacuzino a lucrat în Institutul „Pasteur” din Paris, în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului. Întors în ţară, Cantacuzino a fondat „Institutul de Seruri şi Vaccinuri”, laboratorul de medicină experimentală din cadrul Facultăţii de Medicină, dar şi numeroase publicaţii de specialitate. În urma cercetărilor, medicul a elaborat o metodă de vaccinare antiholerică, numită „metoda Cantacuzino”, folosită în prezent în ţările unde se mai semnalează cazuri de holeră.
3. Gerovital – Ana Aslan
Medicul Ana Aslan s-a specializat în gerontologie şi a condus Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie timp de 30 ani. Aceasta a accentuat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Printre pacienţii care au urmat tratamente cu Gerovital se numără J.F. Kennedy, Charles de Gaulle, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin sau Salvador Dali. De asemenea, Ana Aslan a inventat produsul geriatric Aslavital, brevetat şi produs pe scară largă din 1980.
2. Avionul cu reacţie – Henri Coandă
Inginerul român Henri Coandă a fost un pionier al aviaţiei ce a inventat motorul cu reacţie şi a descoperit efectul care îi poartă numele. Fizicianul român a absolvit ca şef de promoţie „şcoala superioară de aeronautică şi construcţii” din Paris, după care a efectuat experimente aerodinamice şi a construit primul avion cu reacţie, botezat Coandă 1910, prezentat la Salonul Internaţional aeronautic din Paris, în 1910. Aparatul a atras imediat atenţia publicului: nu avea elice, avea două aripi şi un singur loc, o lungime de 12,5 metri şi o greutate de 420 kg, dar adevăratul motiv de uimire era sistemul de propulsie, ce a revoluţionat construcţia motoarelor de avioane.
1. Injectia cu insulină – Nicolae Paulescu
Medicul român Nicolae Paulescu a descoperit, în 1921, hormonul antidiabetic secretat de pancreas, numit ulterior „insulină”, după ce ajunsese în stadiul final al cercetării încă din 1916, însă a trebuit să îşi amâne anunţarea rezultatului din cauza Primului Război Mondial. Omul de ştiinţă a demonstrat eficienţa acestei substanţe în reducerea hiperglicemiei şi a folosit insulina în tratarea diabetului. Cu toate acestea, canadienii Frederick Banting si Charles Best sunt cei care au primit premiul Nobel pentru izolarea insulinei şi folosirea acestei substanţe în tratarea unui pacient.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu