Lipitoarea

Majoritatea lipitorilor sunt parazite, se hrănesc cu sângele altor animale. Unele sunt capabile ca la singura hrănire, sa preia o cantitate de sânge de cinci ori mai mare de cât propia greutate, din care pot trăi chiar şi un an.

            Lipitorile işi datorează renumele prost mediului de hrănire hematofog. In trecut erau foarte apreciate de medici, deoarece drenarea sângelui cu lipitori are efect în orice boală.

            CARACTERISTICI

            Lipitoarea este un vierme inelat ce se înrudeşte cu râma. Corpul este alungit, fusiform şi prezintă în interior nervii, vasele de sânge şi canalul digestiv. Pereţii corpului sunt alcătuiţi din musculatură longitudinală şi transversală. Cu ajutorul ei lipitoarea se poate ondula ca şarpele, şi când este în pericol ea se ghemuieşte. La ambele capete ale corpului se află ventuze bine dezvoltate. Cu acestea lipitoarea se poate ataşa de corpul victimei. Când nu se hrăneşte stă ataşată de pietre sau plante. Cu ajutorul ventuzelor, ea se poate deplasa. Îşi alungeşte corpul la maxim, se ataşează cu ventuza cranială, apoi îşi eliberează ventuza caudală şi îşi trage capul în faţă.

            Majoritatea lipitorilor trăiesc în apă, deoarece supravieţuiesc numai în locuri umede. Dacă stau mult la loc uscat se deshidratează. Multe dintre ele preferă apele foarte lente sau aproape stătătoare.

ALIMENTAŢIA ŞI MOD DE HRĂNIRE

            Lipitoarea consumă vieţuitoare cu corpul moale. Prezintă trei lame maxilare semicirculare, dinţate. Cu ajutorul acestora produce răni de forma literei „Y” pe pielea bovinelor, ecvinelor şi a animalelor. Glandele salivare elimină o substanţă ce dilată vasele victimei şi împiedică coagularea sângelui.

            REPRODUCEREA

            Lipitoarea posedă organe masculine şi feminine. În timpul împerecherii unul dintre parteneri „acţionează” ca mascul. Unele specii depun sperma direct în orificiul genital al partenerei. Altele ataşează punguţe spermatice de pielea partenerei, iar materialul germinativ ajunge prin piele la locul de fecundare.

            Ovulele fecundate nu sunt doar depuse în apă. Sunt ataşate într-o membrană mucoasă, iar când părăsesc corpul lipitorii, pe la nivelul capului, această membrană se închide şi devine un aşa-numit-cocon ce oferă protecţie. Unele specii îşi ataşează coconii de pietrele din apă sau îi îngroapă în solul umed. Durata dezvoltării este de 4-10 săptămâni.

De ce lipitori?
Din ce in ce mai multi oameni suferinzi apeleaza la tratamente alternative, in locul celor medicamentoase. Scleroza cerebrala, arterioscleroza, cardioscleroza, insuficienta cardiaca, tromboza, varicele, hemoroizii, bolile ginecologice si de piele, migrenele, sterilitatea, bolile prostatei, bolile dintilor, nevrita nervului urechii si otita sunt doar câteva din afectiunile tratate prin hirudoterapie (terapia pe baza de lipitori). La noi exista foarte putini medici specializati în hirudoterapie si de aceea cererea interna e foarte mica. Putini stiu ca în saliva lipitorilor se gasesc circa 50 de substante cu efect curativ, care nu pot fi sintetizate sau create pe cale artificiala.
Datorita acestor calitati curative, atat pe piata interna cat si pe cea externa, cererea pentru lipitori este in continua crestere. Desi documentatia necesara pentru infiintarea unei astefel de crescatorii este accesibila, piata din Romania este foarte putin valorificata, deoarece exista putini medici care sa o practice.. Lipitorile sunt folosite de medicii din Occident, în clinici de renume, unde piata este mult mai dezvoltata. Daca am porni aceasta afacere, ar exista oligopol pe piata din Romania . Avand in vedere numarul mare de pacienti, bolnavi piata in final ar fi segmentata, fiecare producator detinand o anumite nisa. Ceea ce va diferentia valorificarea oportunitatii va fi numarul limitat de resurse disponibile. O posibila oportunitate de valorificare mai buna a pietei nationale, pentru viitor, ar fi deschiderea acesteia prin exporturi orientate catre Statele Unite ale Americii, profitand de faptul ca incepand cu anul 2007, aceste exporturi sunt permise.Cât ne costa crescatoria?
Documentatia pentru ferma de lipitori se poate obtine usor. La crescatorie va trebui sa angajam un biolog si un medic veterinar care sa supravegheze hrana si comportamentul molustelor, pentru a corespunde standardelor solicitate la export. Capitalul necesar se ridica la circa 10.000 de euro, depinzând de cât de mare se doreste a fi afacerea. Banii se amortizeaza într-un an sau doi. E drept, pentru început se poate improviza o ferma si într-un apartament obisnuit, cheltuielile fiind infinit mai mici. Lipitorile pot fi tinute în baie, în bidoane mari, fiind necesara însa o instalatie de recirculare a apei, pentru a crea conditii similare celor din mediul natural.
Hrana si modul de transport
Hrana nu e o problema, pentru ca lipitorile pot sa traiasca, dintr-o singura “masa”, o jumatate de an. E drept ca hrana este una speciala si se administreaza în intestine de oaie sau de porc. De asemenea, pentru a evalua calitatile molustelor, ele trebuie testate în permanenta. Dupa obtinerea tuturor autorizatiilor, a certificatelor sanitar-veterinare si a permisului de export, lipitorile se aseaza într-o cutie de lemn cu gauri, suspendate în saculete de bumbac, cu hirudogel (înlocuitor al apei). Desi cei care se ocupa cu asa ceva sunt zgârciti în a da cifre, afacerile cu lipitori pot sa aduca, potrivit unor calcule ale specialistilor, zeci de mii de euro anual.