marți, 3 aprilie 2012

ION MIHAI PACEPA


ION MIHAI PACEPA
E timpul ca România
sã rupã tãcerea


Curând se vor împlini douãzeci de ani de la dramaticele evenimente din decembrie 1989, când
revolta populaþiei l-a alungat din palatele sale pe Nicolae Ceauºescu, omul care a terorizat România 24
de ani. Aceste evenimente sunt etichetate ºi azi în România drept „revoluþie,” deºi în fiecare zi ies la
luminã noi fapte ce atestã cã revolta popularã a fost furatã de o mâna de comuniºti educaþi la Moscova.
Aceºtia au fost nevoiþi sã deschidã frontierele ºi sã restaureze dreptul la liberã exprimare, dar au fãcut tot
ce le-a stat în puteri ca sã pãstreze servicile secrete de tip comunist cu ajutorul cãrora sã se menþinã la putere.
În 1978, cand am „trãdat” comunismul, România avea douã servicii secrete majore: Securitatea ºi
Direcþia de Informaþii a Armatei (DIA), încadrate cu cca 16.000 ofiþeri operativi. Acum România are ºase
servicii secrete majore: SRI, SIE, UM 0962, STS, SPP ºi DGIA, care au absorbit o bunã parte a ofiþerilor fostei Securitãþi ºi a fostei DIA, precum ºi conceptul lor operaþional importat din Uniunea Sovieticã. Potrivit
datelor din presa românã, aceste 6 fantome comuniste sunt acum încadrate cu 30.000 de ofiþeri operativi,1 ce consumã o bunã parte din bugetul þãrii. SRI-ul (contrainformaþii interne), care acoperã o populaþie de
22 milioane, are 12.000 ofiþeri. Echivalentul sãu francez, DST (Direction de la Surveillance du Territoire)
care acoperã o populaþie de trei ori mai mare, are 6.000 ofiþeri operativi. Iar echivalentul german al SRI,
Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV), care deserve ºte o populaþie de 82 milioane, are doar 2.448
ofiþeri.2 Dacã Statele Unite ale Americii ar folosi acelaºi raport pe cap de locuitor, FBI ar trebui sã aibã 190.000 agenþi, nu 12.156 cât are astãzi.  
ION MIHAI PACEPA
E timpul ca România
sã rupã tãcerea
Acest articol a fost
comunicat la a IX-a
ediþie a Simpozionului
„Experimentul Piteºti –
reeducarea prin torturã“
(2-4.10.2009, Piteºti)
ªi ce dacã, mi-au spus sceptici din România. Într-o þarã cu presã liberã serviciile
secrete nu-ºi mai pot face de cap. Oare? În Rusia, care are de asemenea
presã liberã, serviciile secrete dominã întreaga viaþã economicã, socialã ºi
politicã. Preºedintele Rusiei ºi peste 50% din membrii guvernului federal sunt
foºti KGB-iºti. Potrivit datelor revistei Novaya Gazeta (republicate în SUA de
Center for the Future of Russia), peste 6.000 de lideri ai administraþiei centrale
ºi locale, identificaþi nominal, provin de asemenea din KGB. În anii comunismului,
KGB-iºtii erau un stat în stat. Acum ei sunt statul.
Avalanºa de servicii secrete din România de azi face o serioasã gaurã în
bugetul ei. Aceste servicii secrete continuã sã aibã finanþare secretã, ca ºi în
anii când eram la conducerea lor, ºi sã consume în secret cantitãþi
semnificative de bani ce pot fi folosiþi pentru îmbunãtãþirea asistenþei medicale
a populaþiei, creºterea pensiilor ºi alte scopuri sociale.
De ce România a rãmas stat poliþist dupã 20 de ani de la cãderea
comunismului?
În 1988, într-un interviu cu Dr. Michael Ledeen, consilier pentru terorism al
Preºedintelui Ronald Reagan, publicat în revista francezã Politique
Internationale, am prezis posibilitatea ca Kremlinul sã organizeze o loviturã de
stat în România menitã sã-l înlocuiascã pe Ceauºescu cu Ion Ilici Iliescu, un
comunist educat la Moscova, al cãrui tatã fusese atât de devotat lui Lenin încât
ºi-a botezat propriul copil cu numele lui.
Pe ce mi-am bazat aceastã afirmaþie? În anii 1970, când am avut în
subordine U.M. 0920/A, o unitate specialã a Departamentului de Informaþii
Externe (DIE) ce era însãrcinatã cu activitatea contrainformativã împotriva
URSS, aceasta a depistat ºi înregistrat magnetic contactele secrete pe care
Ion Ilici Iliescu, atunci secretar al CC al PCR pentru propagandã ºi agitaþie,
le-a avut cu un membru al unei delegaþii „ideologice” sovietice în vizitã la
Bucureºti. Acesta i-a spus: „Kremlinul ar fi mai fericit cu tovarãºul Iliescu în
fruntea Partidului Comunist Român.” Kremlinul se temea cã românii îl urau pe
Ceauºescu atât de înverºunat încât l-ar fi putut izgoni fãrã intervenþia
Moscovei, ºi cã ura împotriva lui Ceauºescu va degenera în urã împotriva
comunismului care ar fi putut merge atât de departe încât România sã cearã
retragerea din Pactul de la Varºovia. Kremlinul se temea de asemenea ºi cã o
eventualã relaxare politicã în România ar fi putut exacerba dorinþa populaþiei
din Republica Moldoveneascã de a se uni cu Patria Mamã, creând astfel un val
de fervoare naþionalistã în alte republici sovietice.
Ceauºescu, care ºtia de la U.M. 0920/A cã sovieticul ce l-a contact pe Ion
Iliescu venise în România sã recruteze aderenþi pentru o loviturã de stat în
România, a ascultat de câteva ori banda de magnetofon ce conþinea
înregistrarea acestei convorbiri pe care Iliescu, bineînþeles, nu i-o raportase. La
scurt timp dupã aceasta Ceauºescu l-a îndepãrtat pe Iliescu din anturajul sãu
apropiat, numindu-l secretar al unui comitet judeþean de partid. Pentru a nu irita
Moscova, Ceauºescu l-a pãstrat însã membru supleant al Comitetului Politic
Executiv, dar a ordonat U.M. 0920/A sã-l þinã pe Iliescu în continuã
supraveghere. (Dupã ce am pãrasit România, U.M. 0920/A ºi-a schimbat
indicativul în U.M. 0110 ºi a fost condusã de generalul Victor Neculicioiu.)
Un proverb spune cã pe cine nu laºi sã moarã nu te lasã sã trãieºti. La 22
decembrie 1989, dupã ce Ceauºescu a abandonat sediul Comitetului Central,
Ion Ilici Iliescu s-a proclamat preºedinte al unui Comitet Provizoriu pentru
Unitate Naþionalã creat ad-hoc. La 23 decembrie Iliescu a anunþat cã
Ceauºescu a fost arestat, ºi un purtãtor de cuvânt al sãu a asigurat România
cã tiranul va fi judecat public. În ziua de Crãciun televiziunea românã a informat
însã cã Nicolae ºi Elena Ceauºescu fuseserã condamnaþi la moarte ºi
executaþi.
Primele indicaþii cã revolta popularã din decembrie 1989 a fost furatã de
comuniºti educaþi la Moscova au fost continuate în articolul jurnalistului francez
Kosta Christitch intitulat „Mâna Moscovei,” care a apãrut la sfârºitul lui
decembrie 1989 în revista Le Point din Paris. A urmat apoi o carte despre
evenimentele din decembrie 1989, primitã cu viu interes în Occident, scrisã de
francezul Radu Portocala3 care în mai 1990 a venit în România împreunã cu
jurnalistul Olivier Weber pentru a studia „revoluþia” românã. Potrivit acestei
cãrþi, generalii Victor Stãnculescu ºi Mihai Chiþac, care au avut un rol crucial în
evenimentele din decembrie 1989, ar fi acþionat pe baza indicaþiilor primite de
la Moscova prin GRU (serviciul sovietic de informaþii militare), care i-ar fi
contactat cu câteva luni înainte la Budapesta.4
În cartea Moºtenirea Kremlinului (Bucureºti: Editura Venus, 1993), am
descris similitudinile dintre evenimentele din decembrie 1989 ºi planul sovietic
Dnestr5 pentru înlocuirea lui Ceauºescu cu un comunist mai docil Kremlinului
– plan pe care l-am cunoscut în anii când am avut în subordine U.M. 0920/A.
Planul Dnestr a fost declanºat în august 1969 când Ceauºescu a invitat în
România, fãrã acordul Moscovei, pe viitorul preºedinte american Richard
Nixon, care deocamdatã pierduse alegerile ºi era ostracizat de Kremlin.
Lansarea operaþiei Dnestr a fost precedatã de anularea de cãtre Moscova a
vizitei pe care Brejnev ºi Kosâghin urmau sã o facã în România în 1969, vizitã
ce fusese larg popularizatã în presa celor douã þãri. Redau pe scurt aceste
similaritãþi, deoarece mãrturii ulterioare ale unui înalt ofiþer de Securitate
prezintã alte asemãnãri, extrem de relevante, între planurile Kremlinului pentru
înlocuirea lui Ceauºescu ºi evenimentele din decembrie 1989.
Planul Dnestr, al cãrui conþinut l-am cunoscut pânã în iulie 1978, a avut cinci
prevederi de bazã: (1) preluarea conducerii Armatei ºi Securitãþii de cãtre un
înalt ofiþer român recrutat de organele sovietice; (2) crearea unui Front al
Salvãrii Naþionale – care figura ºi în planurile Kremlinului pentru instalarea de
guverne pro-sovietice în Grecia ºi Spania; (3) atragerea simpatiei internaþionale
prin lansarea zvonului cã zeci de mii de oameni au fost uciºi de
teroriºti strãini veniþi în ajutorul lui Ceauºescu; (4) informarea permanentã a
Moscovei asupra stadiului loviturii de stat; ºi (5) solicitarea intervenþiei militare
a URSS în cazul când succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat.
Similitudinile dintre aceste prevederi ºi evenimentele din decembrie 1989
sunt relevante. La 22 decembrie 1989, doar la câteva ore dupã fuga lui
Ceauºescu, generalul în rezervã Nicolae Militaru, a cãrui recrutare de cãtre
sovietici (înregistratã magnetic de U.M 0920/A) a fost prezentatã în 1987 în
prima mea carte, Orizonturi Rosii,6 s-a autoproclamat ºef al forþelor armate ºi
a pus imediat Securitatea sub controlul sãu. În noaptea de 22 decembrie 1989
Ion Ilici Iliescu, ale cãrui contacte secrete cu Moscova le descrisesem de
asemenea public, a creat Frontul Salvãrii Naþionale ºi s-a autoproclamat
preºedintele sãu.
Ideologul acestui Front a fost Silviu Brucan, care a anunþat imediat cã
Frontul avea binecuvântarea Moscovei. Ca sã fie ºi mai convingãtor, a spus cã
obþinuse personal acea aprobare cu ocazia unei vizite pe care o fãcuse la
Moscova în urmã cu câteva sãptãmâni. Televiziunea româna a raportat pe larg
afirmaþiile lui Brucan. El ºi-a înghiþit însã propriile vorbe a doua zi, când Eduard
ªevardnadze, un ofiþer KGB acoperit ca ministru de Externe al Uniunii Sovietice,
a negat vehement orice amestec sovietic în evenimentele din România.
În prima ºedinþã a Frontului Salvãrii Naþionale, care a avut loc în aceeaºi
noapte la sediul CC al PCR, Iliescu a chemat la telefon pe liderul sovietic Mihail
Gorbaciov spre a-i „raporta stadiul evenimentelor.7” Prof. Dumitru Mazilu, care
mi-a fost subaltern în Securitate ºi care la 22 decembrie 1989 a devenit
vicepreºedinte al Frontului Salvãrii Naþionale, a asistat la convorbire. El a
descris-o pe larg în cartea sa Revoluþia furatã precum ºi în numãrul din 27 iulie
1991 al sãptãmânalului Lumea Liberã din New York. Regretatul ambasador
Aurel Dragoº Munteanu, care a fost de asemenea dizident politic în anii lui
Ceauºescu ºi unul din liderii rãscoalei din decembrie 1989, dupã care a cerut
azil politic în SUA, mi-a confirmat cã aceastã convorbire telefonicã a avut într-
adevãr loc. Ambasadorul Munteanu, care a fost ºi el martor la convorbirea
telefonicã dintre Iliescu ºi Gorbaciov, nu a avut însã impresia cã aceºtia s-ar fi
aflat în relaþii apropiate.
De îndatã ce Ion Iliescu ºi generalul Militaru s-au instalat la cârma þãrii, ei
au lansat o dezinformare de tip KGB conform cãreia Securitatea ar fi ucis
60.000 de oameni numai în Bucureºti ºi Timiºoara. Lansarea de ºtiri false
menite sã incite populaþia contra lui Ceauºescu era de asemenea parte a
planului Dnestr. Presa sovieticã s-a grãbit sã confirme cifrele, ºi sã toarne
benzinã pe foc cu „detalii” despre masacru.
În iunie 1990, noul guvern din Bucureºti a admis cã de fapt totalul victimelor
rãscoalei pe întreaga þarã a fost de numai 1.030, din care 889 au murit dupã
executarea lui Ceauºescu.
La orele 2 în dupã-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 televiziunea românã
a anunþat cã Frontul Salvãrii Naþionale a cerut ajutor militar Uniunii Sovietice
deoarece „teroriºti neidentificaþi” erau pe cale sã-l reinstaureze pe Ceauºescu.
Aceasta era o altã prevedere a planului Dnestr: gãsirea unui pretext pentru o
intervenþie militarã sovieticã, ce trebuia sã aibã loc dacã succesul loviturii de
stat ar fi fost primejduit. Ambasada Sovieticã din Bucureºti a intrat prompt în
joc, declarând presei cã personalul ei era în pericol din cauza teroriºtilor. În
aceeaºi searã programul de televiziune sovietic Vremea a „confirmat” cã
Ceauºescu era sprijinit de „mercenari strãini” ºi a anunþat cã Gorbaciov a
informat deja pe „tovarãºul Iliescu” cã Uniunea Sovieticã i-a aprobat ajutorul
militar solicitat. Departamentul de Stat al SUA, care voia sã opreascã
continuarea „genocidului”, a anunþat public cã Washingtonul priveºte cu
simpatie o intervenþie militarã sovieticã în România.
Kremlinul a evitat însã implicaþiile politice ale unei astfel de intervenþii
deoarece, în ziua de Crãciun, Ceauºescu a fost împuºcat. Asasinarea
dictatorului a fost singurul eveniment care nu a fãcut parte din planul Dnestr pe
care l-am cunoscut pânã în iulie 1978, când am fãcut ruptura cu Ceauºescu.
La 29 decembrie 1989 televiziunea românã a anunþat formarea unui guvern
provizoriu, ºi similitudinile cu planul Dnestr au continuat. Conform acestui plan,
oamenii Moscovei trebuiau ca, dupã succesul loviturii de stat, sã preia imediat
conducerea celor trei „forþe vitale” cu ajutorul cãrora Kremlinul ºi-a consolidat
întotdeauna controlul politic al þãrilor pe care le-a sovietizat: Armata, Externele
ºi Internele. Meritã reamintit cã dupã ce Armata Roºie a „eliberat” România,
Kremlinul a instalat pe ofiþerul NKVD Emelian Bodnarenko, românizat ca Emil
Bodnãraº, în fruntea Armatei, pe cominternista Ana Pauker la Externe, ºi pe
agentul NKVD Teohari Georgescu la Interne.
În primul guvern al regimului Iliescu ministrul Apãrãrii a fost, bineînþeles,
generalul Nicolae Militaru. Ministrul de Externe a fost Sergiu Celac, fost adjunct
ºef de secþie la CC al PCR ºi translator personal al lui Ceauºescu, care în 1978
a fost contactat secret de organele sovietice pentru a fi atras în planul Dnestr.
În Moºtenirea Kremlinului am descris întâlnirea secretã (înregistratã magnetic)
pe care Sergiu Celac a avut-o în vara lui 1978 cu un reprezentat al organelor
de informaþii sovietice trimis la Bucureºti cu misiunea de a-l atrage pe
demnitarul român în operaþia Dnestr sub promisiunea cã i se vor acorda înalte
rãspunderi în guvernul ce va fi constituit de Moscova.8 Faptul cã Celac nu a
raportat despre aceste contacte l-a convins pe Ceauºescu cã intenþiona sã
lucreze pentru sovietici, din care cauzã l-a îndepãrtat din funcþie cu câteva
sãptãmâni înainte ca eu sã cer azil politic. Iar ministru de Interne a fost
generalul Mihai Chiþac, despre care Radu Portocalã a afirmat cã era de
asemenea în contact cu organele sovietice.9
Noul prim-ministru, chipeºul Petre Roman, a scos ºi mai mult în evidenþã
mâna Moscovei. El fusese urmãrit zi ºi noapte de generalul Nicolae Pleºiþã,
primul adjunct al ministrului de Interne, deoarece devenise amantul Zoiei
Ceauºescu. Aceasta a fost ultima picãturã din paharul lui Ceauºescu: dacã s-a
îndoit vreodatã cã Moscova îi voia scalpul, acum nu mai avea dubii. Valter
Roman, tatãl noului iubit al Zoiei, a fost ofiþer sovietic, sub numele Ernst
Neuländer, în una din Brigãzile Roºii Internaþionale constituite pentru Rãzboiul
Civil din Spania, ºi s-a reîntors la Moscova dupã terminarea lui. În 1943-1944
Valter Roman a urmat cursul special al Cominternului pentru viitorii conducãtori
ai partidelor comuniste strãine, ºi a fost trimis sã lucreze la emisiunile pentru
România ale postului de radio Moscova. Acolo a colaborat cu Ana Pauker, Iosif
Chiºinevschi, Leonte Rãutu ºi alþi „înalþi” comuniºti ce primiserã azil politic în
Uniunea Sovieticã. Un an mai târziu a fost trimis în România ca ofiþer politic al
Diviziei Horia, Cloºca ºi Criºan.
La 27 iunie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem l-a decorat pe Valter Roman
cu ordinul „Steaua Roºie” pentru activitatea sa la „radiodifuziunea specialã.”10
Curând dupã aceea Kremlinul l-a impus pe Valter Roman în CC al PCR. În
1946 el a devenit ºef al Marelui Stat Major al Armatei României comuniste, ºi
apoi ministru al Poºtelor ºi Telecomunicaþiilor.
Zece ani mai târziu, Valter Roman a fost implicat de KGB în rãpirea liderului
maghiar Imre Nagy din ambasada iugoslavã de la Budapesta, unde s-a
refugiat în urma invaziei militare sovietice a Ungariei. În Orizonturi Roºii (pp.
357-359), publicatã în 1987, am descris modul cum a fost adus Imre Nagy în
România, ºi ce s-a întâmplat cu el cât timp a fost þinut sub arest în Bucureºti.
În 1988, Orizonturi Roºii a fost publicatã ilegal la Budapesta, sub forma unei
ediþii de buzunar (samizdat) în doua volume, ºi în 2000 a fãcut obiectul unei
emisiuni speciale la Duna TV, produsã de ziaristul maghiar Imre Szabo cu
sprijinul subsemnatului.
Emisiunea despre Orizonturi Roºii a prezentat noi documente din arhivele
maghiare legate de rãpirea lui Imre Nagy din Budapesta. Printre ele se afla ºi
o telegramã cifratã din 23 noiembrie 1956 cãtre Hruºciov, trimisã din
Budapesta de Malenkov, Suslov ºi Aristov, membri ai Biroului Politic al PCUS.11
Redau textul acestei telegrame:
„Cãtre Comitetul Central al PCUS
Imre Nagy ºi grupul sãu au pãrãsit ambasada iugoslavã ºi în prezent se aflã
sub pazã de încredere. În momentul plecãrii, Nagy ºi ai sãi s-au îmbrãþiºat ºi
s-au sãrutat cu colaboratorii ambasadei. La un moment dat, dupã îmbarcarea
grupului într-un autocar, Nagy a încercat sã revinã în clãdirea ambasadei, dar
niºte unguri ºi colaboratorii noºtri l-au împiedicat.
Tovarãºul Walter Roman (*), sosit la Budapesta împreunã cu tovarãºul Dej,
ieri, 22 noiembrie, s-a întreþinut cu Nagy, pe care-l cunoaºte încã din perioada
activitãþii desfãºurate în Komintern. A reieºit cã Nagy refuza categoric sã
pãrãseascã þara sau sã dea vreo declaraþie favorabilã actualului guvern
maghiar, invocând faptul cã este lipsit de libertate.
Precum se vede, iugoslavii l-au instructat temeinic pe Imre Nagy...
Tovaraºul Kádár ºi tovarãºii români sunt fermi ºi considerã cã Nagy ºi
grupul sãu trebuie porniþi, fãrã zãbavã, la drum. În baza înþelegerii dintre
tovarãºii unguri ºi români, Nagy ºi grupul lui vor porni azi spre România, unde,
conform celor declarate nouã de tovaraºul Dej, li se va asigura ºederea (sub
pazã adecvatã).
Tovarãºul Kádár ºi tovarãºii români [discutau] când, cum ºi ce fel de
comunicat sã dea publicitãþii, în acord cu guvernul român, despre trimiterea în
România a lui Imre Nagy ºi a grupului sãu.
Malenkov, Suslov, Aristov
23 noiembrie 1956
(*) Walter Roman, membru al CC al PCR”
În 1990, fragila presã de opoziþie care se înfiripa în România a dezgropat
cartea Secolul XX: Secolul Marilor Revoluþii, scrisã de tatãl premierului Petre
Roman. „Cine va veni dupã noi?” cugeta profetic Valter Roman în cartea sa.
„Dupã noi vor veni cei care vor trebui sã vinã, cãci nu existã post-comunism,”
îºi rãspunde singur. „Noi nu scriem istoria; noi o creãm,” a conchis Valter
Roman. Acesta era, cuvânt cu cuvânt, motto-ul KGB înscris cu litere capitale
pe prima paginã a cursului sãu pentru pregãtirea cadrelor de conducere ale
DIE.
Câþiva ani mai târziu, Comisia Senatorialã pentru Cercetarea Evenimentelor
din Decembrie 1989 a descoperit alte asemãnãri, cel puþin tot atât de relevante,
între planurile Kremlinului pentru înlocuirea lui Ceauºescu ºi evenimentele
din decembrie 1989. Este semnificativ cã regimul Iliescu a încercat
sã pãstreze secret mãrturiile respective. În 1996, acestea au fost publicate
însã sub forma unei cãrþi de vicepreºedintele acestei comisii, senatorul ªerban
Sãndulescu.12 Din mãrturii rezultã cã în noiembrie 1989 Ceauºescu a ordonat
conducerii Securitãþii sã prelucreze cu cadrele superioare o variantã
actualizatã a planului Dnestr, recent descoperitã de organele Securitãþii.
Generalul Iulian Vlad ºi ceilalalþi foºti conducãtori ai Departamentului
Securitãþii Statului audiaþi de comisie au refuzat „sã vorbeascã despre
pregãtirile puciste fãcute de o structurã autohtonã din care fãceau parte
numeroºi agenþi KGB ºi GRU, civili ºi militari.”13 Unii din subalternii lor au fost
însã mai puþin fanatici. Potrivit declaraþiilor lt. colonelului Dumitru Rãºinã, ºeful
Securitãþii judeþene Arad,14 noul plan al Moscovei a fost prelucrat la 11
noiembrie 1989 cu toþi ºefii judeþeni de Securitate, convocaþi simultan în trei
centre: Bucureºti (ºefii din Muntenia, Oltenia), Braºov (Transilvania, Timiºoara,
Gorj, Caraº-Severin) ºi Iaºi (Moldova ºi Dobrogea).
Prelucrarea a avut un caracter extrem de secret ºi un ritual neobiºnuit. La
ora 11 fix generalii Iulian Vlad în Bucureºti, Constantin Stamatoiu în Braºov ºi
Victor Neculicioiu în Iaºi au desfãcut un plic sigilat care „conþinea ºase foi ºi
jumãtate scrise la o maºinã cu caractere mari” [n.a.: în anii 1970, am comandat
maºini electrice de scris cu caractere mari de la IBM pentru rapoartele speciale
ale DIE ºi UM 0920/A destinate lui Ceauºescu, ºi am dat câteva din aceste
maºini IMB la cabinetul sãu.] Documentul a fost intitulat „Notã” ºi purta „antetul
Cancelariei CC-ului.”
În materialul prelucrat s-a arãtat cã „din datele ºi informaþiile primite din
exterior” precum ºi din „lucrarea informativã de cãtre aparatul de informaþii
interne a unor persoane adverse preºedintelui Ceauºescu” rezultã
„neîndoielnic” cã Moscova pregãteºte o loviturã de stat în România menitã sã-l
schimbe pe Ceauºescu de la conducerea ei. Potrivit documentului:
„În urmãtoarele trei luni se vor întâmpla unul din urmãtoarele evenimente:
a) lichidarea lui Ceauºescu în urma unei vizite pe care o va face în Crimeea
sau la Moscova, ca invitat la o plenarã de partid sau consfãtuire;
b) schimbarea sa din funcþia de secretar general ºi ºef de stat, urmare a
unei plenare care va avea loc în Bucureºti într-un loc secret, unde va fi demis;
c) apariþia unor manifestãri de stradã de tip Braºov sau Valea Jiului, la care
vor participa elemente declasate ºi foºti deþinuþi de drept comun, unde vor
avea loc ciocniri cu armata, vor fi ocupate sediul [CC al PCR] ºi [Ceauºescu]
va fi obligat sã fugã sau va fi prins ºi judecat.”15
Alte semnale ce sugereazã implicarea Moscovei în evenimentele din
decembrie 1989 sunt cuprinse în stenograma aºa-zisului „proces Ceauºescu”
extrasã de pe pelicula filmului procesului. Stenograma a fost publicatã în cea
de a doua ediþie a cãrþii Orizonturi Roºii, apãrutã în februarie 1990, deoarece
atesta cã majoritatea acuzaþiilor aduse Ceauºeºtilor în proces au fost preluate
din aceastã carte. Era normal sã fie aºa. În acele zile, România era atât de
izolatã de restul lumii încât Congresul XIV al PCR, deschis la 20 noiembrie
1989, dupã ce Zidul Berlinului fusese deja demolat, l-a zeificat pe tiran ºi l-a
reales lider pentru alþi cinci ani. Atunci doar cei ce aveau curajul sã asculte
Europa Liberã cunoºteau câte ceva despre adevãrata faþã a lui Ceauºescu din
serializarea cãrþii Orizonturi Roºii, care a început la 1 ianuarie 1988, ºi a fost
reluatã în 1989.
În 1996, stenograma procesului a fost publicatã ºi în România, într-o carte
intitulatã Procesul Ceauºescu: Stenograma Integralã ºi Necenzuratã a
Procesului de la Târgoviºte.16 Din stenogramã se desprinde clar faptul cã
tiranul a fost omorât în grabã deoarece era hotãrât sã expunã public rolul
Moscovei în evenimentele din decembrie 1989. Potrivit stenogramei,
Ceauºescu a declarat la deschiderea procesului cã noii conducãtori ai
României servesc „o putere strãinã” cu ajutorul cãreia s-au instalat la cârma
þãrii. „Nu recunosc aceastã bandã de trãdãtori de þarã care sunt în legãturã cu
strãinãtatea!” a adãugat Ceauºescu. „Nu rãspund celor ce au chemat armatele
strãine în þarã,” a spus el de mai multe ori. „Rãspund în faþa Marii Adunãri
Naþionale ºi a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu ajutorul
agenturilor strãine.”17
La mai puþin de o orã dupã începerea „dezbaterilor,” preºedintele aºazisului
tribunal ºi-a citit sentinþa: acuzaþii au fost condamnaþi „la pedeapsa
capitalã ºi confiscarea totalã a averii, pentru sãvârºirea infracþiunilor de
genocid prevãzute de art. 357 aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea
puterii de stat prevãzutã de art. 162 Cod Penal; act de diversiune, prevãzut de
art. 163 Cod Penal ºi subminarea economiei naþionale prevãzutã de art. 165,
aliniatul 2 Cod Penal.” (p. 51)
„Nu recunosc nici un tribunal!” a rãspuns Ceauºescu.
Aceasta a declanºat lovitura de teatru. „Avocatul apãrãrii,” Nicolae
Teodorescu, a cerut cuvântul ºi a declarat solemn: „Nerecunoscând tribunalul,
nu exercitã nicio cale de atac. Vã rog sã constataþi cã hotãrârea este definitivã
în condiþiile acestea.”
La sfârºitul acestei parodii judiciare, ale cãrei detalii se þin ºi azi secrete,
Ceauºescu ºi soþia au fost „executaþi” în condiþii cel puþin bizare, care nu au
fost încã total elucidate. Reprezentanþii la proces ai noii conduceri a României,
Virgil Mãgureanu, profesor pentru ofiþerii de securitate la Academia de Partid
ªtefan Gheorghiu, Gelu Voiculescu-Voican, pretins expert în ºtiinþe oculte, ºi
generalul Stãnculescu, un fel de omolog al meu la MFA, au organizat însã
aceastã lichidare în stilul KGB ºi al Securitãþii, care s-au ferit întotdeauna sã-ºi
punã victimele în faþa plutonului de execuþie de teamã cã ele vor demasca
înscenarea juridicã în faþa celor care urmau sã-i execute.
Dupã omorârea Ceauºeºtilor, Mãgureanu a devenit ºef al „noii” Securitãþi,
care a fost românizatã ca Serviciul de Informaþii Român. Voiculescu-Voican ºi
gen. Victor Stãnculescu au devenit vice-premieri.
Colonelul Gicã Popa, care a prezidat aceastã parodie judiciarã, a fost
avansat la gradul de general de justiþie. La 1 martie 1990 un comunicat al
guvernului a anunþat însã cã el s-a „sinucis în biroul sãu.” Autoritãþile nu au
aprobat cererea de autopsie fãcutã de soþia generalului Popa ºi au refuzat sã
elibereze cadavrul familiei. Potrivit relatãrilor soþiei sale, care a vãzut cadavrul
generalului Popa doar cu ocazia înmormântãrii, acesta ar fi avut vânãtãi la
încheieturile mâinilor. Ea a mai spus cã soþul ei a avut mustrãri de conºtiinþã ºi
cã a intenþionat sã contacteze ambasada SUA pentru a o informa despre ceea
ce s-a petrecut în mod real la procesul Ceauºeºtilor.18
Potrivit relatãrilor lui Napoleon Popa, fratele decedatului general (publicate
în Lumea Liberã din 13 iulie 1991, pp. 24-25), Gicã Popa nu a fost de acord cu
omorârea Ceauºeºtilor. El i-a repetat de multe ori fratelui sãu cã a dat sentinþa
de condamnare la moarte „cu drept de recurs” deoarece voia ca Ceauºeºtii sã
fie pânã la urmã condamnaþi pe viaþã ºi sã „trãiascã într-o camerã cum am trãit
ºi noi, cu douã felii de salam.” Napoleon Popa a mai spus cã fratele sãu nu a
îmbrãcat noua uniformã de general decât o singurã datã, ºi cã a refuzat o
propunere ulterioarã de a deveni ministrul Justiþiei deoarece nu vroia sã fie
recompensat pentru ceea ce a fãcut.
Cinci alþi generali implicaþi în evenimentele din decembrie 1989 au murit în
împrejurãri la fel de suspecte, încã neelucidate: gen. Vasile Milea, ministrul
Apãrãrii, aparent sinucis; gen. Nicolae Doicaru, fost ºef al DIE, care cunoºtea
legãturile secrete ale preºedintelui Iliescu cu KGB, mort „accidental” ºi îngropat
farã ca familia sã poatã vedea cadavrul; gen. Emil Macri, ºeful direcþiei II a
Securitãþii ºi gen. Constantin Nuþã, ºef al Miliþiei, care au co-organizat
represiunea de la Timiºoara; gen. Dumitru Puiu, comandant al aeroportului
Otopeni, unde au fost uciºi numeroºi revoluþionari. Sute de alte personaje
cheie implicate în evenimentele din ’89, care puteau spune adevãrul despre
modul cum revolta popularã a fost furatã de comuniºti, ºi-au gãsit sfârºitul în
condiþii bizare.19
Cinismul înscenãrii juridice menite sã închidã gura Ceauºeºtilor a fost scos
ºi mai mult în evidenþã în Occident în 1996, când s-au împlinit 50 de ani de la
procesul din Nürenberg. Procesul criminalilor de rãzboi naziºti s-a judecat în
faþa întregii lumi ºi a durat 403 sesiuni. „Procesul Ceauºescu” s-a desfãºurat
în secret ºi a durat 55 de minute. Procesul de la Nürenberg s-a bazat pe
79
68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 79
300.000 de documente ºi mãrturii. „Procesul Ceauºescu” a avut la bazã un
singur petic de hârtie pe care procurorul militar, maiorul Dan Voinea (avansat
ºi el general dupã terminarea procesului), ºi-a mâzgãlit acuzaþiile. La sfârºitul
procesului de la Nürenberg zece acuzaþi au fost executaþi în prezenþa a
numeroºi martori reprezentând puterile coaliþiei anti-hitleriste. Ceauºeºtii au
fost omorâþi „la negru” la doar câteva minute dupã terminarea „procesului.”
La 28 decembrie 1989, ziaristul francez Franz Oliver Giesbert a scris în Le
Figaro cã dacã Ceauºescu ar fi avut parte de un proces public, „ar fi putut face
dezvãluiri cu privire la foºtii sãi tovarãºi care au devenit gorbacioviºti ºi
troneazã astãzi în Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale. De aceea era urgent
sã i se închidã gura, era urgent sã fie omorât.” Într-un alt articol, apãrut a doua
zi în revista Le Point, jurnalistul francez Kosta Christitch a ajuns la aceeaºi
concluzie.
Guvernul din Bucureºti, realizând grotescul simulacrului juridic numit
pompos „Procesul Ceauºescu,” a încercat sã-l legalizeze post-mortem,
recurgând la practica sovieticã a creãrii de documente fictive. Un exemplu
concludent îl constituie „Hotãrârea pentru Instituirea unui Tribunal Militar
Excepþional care sã procedeze de urgenþã la judecarea faptelor comise de
CEAUªESCU NICOLAE ºi CEAUªESCU ELENA.” Aceastã Hotãrâre,
publicatã la mult timp dupã „proces,” este semnatã: „Preºedintele Consiliului
Frontului Salvãrii Naþionale ION ILIESCU. România, Bucureºti, 24 decembrie
1989.” Cei care au falsificat acest document au uitat însã cã Ion Iliescu a
devenit preºedinte al Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale numai la 26
decembrie 1989. (subl. n.)
Un alt fals este documentul intitulat „RECHIZITOR din 24 decembrie 1989”
care dispune „punerea în miºcare a acþiunii penale ºi trimiterea în judecatã” a
Ceauºeºtilor. Acest document este semnat de „maior de justiþie Voinea Dan,”
care a aflat însã despre procesul Ceauºescu numai la 25 decembrie 1989.
Documentul falsificat poartã aprobarea unui „colonel de justiþie” al cãrui nume
este indescifrabil ºi aratã cã ar fi fost înregistrat la Direcþia Procuraturilor
Militare sub numãrul „1 - S.P. / 1989.”20
De îndatã ce Ion Ilici Iliescu s-a autoinstalat la cârma României, presa din
Occident s-a grãbit sã dezgroape o ºtire publicatã anterior potrivit cãreia el ar
fi fost coleg cu Mihail Gorbaciov în timpul studenþiei la Moscova, unde ambii ar
fi fost secretari de partid – Iliescu pentru studenþii strãini ºi Gorbaciov pentru
cei sovietici. Presa occidentalã ºi-a reamintit, de asemenea, un articol în care
Iliescu pleda pentru o politicã de „restructurare” (echivalent românesc al
perestroika-ei) în România. Articolul respectiv fusese publicat în 1987 în
gazeta România literarã ºi fusese reluat în acelaºi an de revista vest-germanã
Der Spiegel (9 noiembrie, 1987, p. 186). Presa occidentalã ºi-a reamintit ºi
faptul cã Ceauºescu l-a scos pe Iliescu din Comitetul Politic Executiv dupã ce
Gorbaciov a devenit conducãtor al Uniunii Sovietice, ºi cã acelaºi Ceauºescu
l-a þinut pe Iliescu în afara Bucureºtiului în timpul vizitei pe care Gorbaciov a
fãcut-o în România.
Ritualul succesiunii de la Ceauºescu la Iliescu a produs alte dovezi cã noii
conducãtori de la Bucureºti urmau, pas cu pas, regulile Kremlinului. Una din
legile nescrise ale succesiunii comuniste a fost ca noul lider sã punã toate
nejunsurile generate de comunism pe seama exceselor predecesorului sãu.
Aceastã necrofagie politicã a fost urmatã cu sfinþenie de toþi liderii din Kremlin.
Lenin a acuzat þarii ruºi de mizeria economicã, politicã ºi socialã creatã de
revoluþia sovieticã. Stalin l-a acuzat pe Troþky de foametea care a omorât
milioane în noua Uniune Sovieticã, iar Hruºciov l-a acuzat pe Stalin de
odioasele crime comise de poliþia politicã sovieticã. Trei zile dupã ce Brejnev a
venit la putere, el a pus pe umerii lui Hruºciov toate calamitãþile þãrii, de la ruina
ei economicã pânã la conflictul dintre Moscova ºi Pekin. La rândul sãu,
Gorbaciov l-a acuzat pe Brejnev cã a muls þara pentru profit personal, ºi a
ordonat arestarea unora din rudele sale pentru a convinge lumea cã fenomenul
corupþiei care devasta Uniunea Sovieticã se datora unor indivizi, nu sistemului
comunist. La rândul sãu, Dej l-a acuzat pe Regele Mihai de foametea ce
bântuia România dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial, iar Ceauºescu a
justificat starea economicã precarã a României prin nepotismele ºi abuzurile
lui Gheorghiu-Dej.
Noul conducãtor al României, Ion Ilici Iliescu, a pus întregul dezastru al
României pe spatele predecesorului sãu. Iliescu a expus garderobele lui
Ceauºescu ºi blãnurile Elenei ºi a informat cã 21 de palate, 41 de vile prezidenþiale
ºi 20 de cabane de vânãtoare care aparþinuserã lui Ceauºescu au fost
confiscate. Toate acestea au fost salutare. Este însã semnificativ, ºi tipic sovietic,
cã Iliescu nu a repudiat sistemul care l-a adus la putere pe Ceauºescu ºi i-a
permis sã devasteze þara cu impunitate. Sub presiunea maselor populare,
Iliescu a trecut partidul comunist în afara legii, dar a doua zi s-a rãzgândit ºi a
anunþat cã soarta partidului va fi decisã într-un referendum popular care, din
fericire, nu a mai avut loc. Când partidul comunist s-a autodizolvat, Frontul
Salvãrii Naþionale s-a intitulat el însuºi partid politic ºi a absorbit pe cei mai
importanþi membri ai defunctului partid comunist. Conducerea Frontului a
decis, în acelaºi timp, ca membrii nomenclaturii lui Ceauºescu care au dovedit
„competenþã profesionalã” în trecut sã fie menþinuþi în funcþii.
De la bun început Iliescu ºi guvernul Roman nu au fãcut niciun secret din
faptul cã privesc capitalismul ca inamic ºi Occidentul ca anatemã. „Nu vrem
privatizare” ºi „Nu ne trebuiesc splendorile Occidentului” au devenit lozincile lor
cotidiene din acele zile, iar numeroasele ziare din România care le-au publicat
constituie mãrturie pentru posteritate. Spre deosebire de guvernele cehoslovac,
polonez ºi maghiar, care au atras emigraþia din Occident în efortul de
democratizare a þãrii, noul guvern român a tratat cu ostilitate pe emigranþii care
voiau sã-l ajute: „Cei ce vor sã ne fericeascã cu experienþa Apusului se pot
întoarce de unde au venit” era o altã lozincã a noilor conducãtori din Bucureºti
publicatã frecvent în ziarele vremii din România.
Spre deosebire de guvernele celorlalte þãri din Europa rãsãriteanã, care
s-au distanþat de Uniunea Sovieticã de la bun început, noul guvernul din
Bucureºti a devenit ºi mai apropriat de Moscova decât guvernul lui Ceauºescu.
Faptul cã primul demnitar strãin care a vizitat România – la doar câteva zile
dupã impuºcarea lui Ceauºescu – a fost ministrul de Externe sovietic, Eduard
ªevardnadze, este concludent.
Nimic nu a fost însã mai definitoriu decât Pactul semnat de Iliescu ºi
Gorbaciov la 5 aprilie 1990. Pactul prevede cã România ºi Uniunea Sovieticã
recunosc graniþele prezente ale celor douã þãri, ºi cã România nu va adera la
nicio alianþã militarã „detrimentalã Uniunii Sovietice.” Moscova a încercat sã
atragã celelalte þãri ale Europei rãsãritene la semnarea unor acorduri similare,
menite sã le interzicã viitoare cooperãri cu NATO, dar a fost respinsã cu
indignare ºi demascatã public.
La sfârºitul anului 1996 cancelarul german Helmuth Kohl a publicat cartea
Vreau Unitatea Germaniei în care a relatat cã în 1989 „KGB ºi Stasi au încercat
sã organizeze o loviturã de stat [în RDG] ºi sã creeze pretexte pentru a solicita
intervenþia militarã sovieticã.” Moscova avea, evident, un plan Dnestr pentru
Republica Democratã Germanã tot aºa cum avea ºi pentru celelalte þãri ale
fostului bloc sovietic. Din fericire, planurile Moscovei care vizau aceste þãri nu
au avut sorþi de izbândã. Avalanºele de oameni din Germania de Est ce au luat
drumul Occidentului dupã cãderea Zidului Berlinului au ameninþat sã lase în
urmã o þarã depopulatã. Asta l-a convins pe Gorbaciov cã e mai avantajos sã
vândã RDG pentru cele 34 miliarde de dolari cash oferiþi de guvernul de la
Bonn.
Cehoslovacia ºi Polonia au reuºit sã-ºi salveze de la mãcelul comunist doi
remarcabili militanþi politici ce urau comunismul cu toate fibrele fiinþei: Václav
Havel ºi Lech Walesa, care au reuºit sã dejoace planurile Moscovei. Noii
conducãtori ai Ungariei le-au urmat exemplul. Populaþia celor trei þãri a încetat
sã mai vadã în perestroika o manã cereascã, ºi a început sã se îndrepte cu
paºi viguroºi cãtre democraþia occidentalã ºi economia de piaþã care le-a adus
pânã la urmã mult râvnita libertate politicã, prosperitate economicã ºi
securitate teritorialã.
Faptul cã România nu a avut frontiere cu Occidentul ºi cã a fost complet
izolatã de restul lumii datoritã blocadei informaþionale impuse de Ceauºescu ºi
de Securitatea lui a fãcut populaþia mai accesibilã planurilor Moscovei.
Ceauºescu a completat dezastrul eliminând majoritatea liderilor politici ce ar fi
putut conduce procesul de reinstaurare a democraþiei în România. În sfârºit,
sarcina Moscovei a fost uºuratã ºi de mizeria economicã din România, care a
fãcut ca pânã ºi Uniunea Sovieticã sã fie de invidiat prin comparaþie.
România ºi Rusia sunt singurele þãri în care trecerea de la comunism la
democraþie s-a facut cu vãrsare de sânge. Celebrul istoriograf american John
Lukacs, acum în cea de a noua decadã a vieþii, explicã aceasta prin izolarea
geograficã a celor douã þãri. Pentru el, Rusia ºi România nu aparþin Europei.
„Barocul, Renaºterea, Iluminismul, toate aceste epoci care au civilizat Europa,
nu au existat în Rusia, România, Moldova, Oltenia, Wallachia, Basarabia.”
Faptul cã zeci de mii de luptãtori împotriva comunismului continuau sã fie nereabilitaþi
în Rusia ºi România dupã 17 ani de la colapsul acestei erezii a fost
un alt motiv ce l-a determinat pe Lukacs sã traseze frontiera politicã a Europei
la graniþa de Vest a României.
Mã numãr printre admiratorii lui Lukacs, unul din cei mai en vogue istorici
contemporani a cãrui expertizã se extinde de la radicalismul neo-Whiggish
pânã la istoria psihologicã contemporanã, dar nu-i împãrtãºesc aceastã tezã.
România în care m-am nãscut a fost un epicentru al culturii europene, ºi
capitala ei era supranumitã Le Petit Paris. Gheorghe ªincai, care a înfiinþat
peste 300 de ºcoli în limba româna, ocupã loc de cinste în panteonul
iluminiºtilor europeni, alãturi de Voltaire, Diderot, Herder. Nicolae Bãlcescu,
sufletul Revoluþiei din 1948, s-a format la ºcoala Revoluþiei Franceze. Iar
George Enescu, Constantin Brâncuºi ºi Traian Vuia, titani ai muzicii, artei ºi
respectiv ºtiinþei europene, s-au nãscut ºi format în România. În 1945, aceastã
Românie a fost însã cotropitã de un gigant feudal care a transformat-o într-o
samoderjavie, tradiþionalul totalitarism rusesc în care un dictator conduce þara
cu ajutorul poliþiei sale politice.
În anii 1970 l-am însoþit pe Ion Gheorghe Maurer la o audienþã la Papa Paul
VI, care l-a întrebat, în glumã, dacã a venit la Vatican cu vreo dorinþã specialã.
„Da,” i-a rãspuns premierul. „Schimbaþi-ne poziþia geograficã a þãrii.” România
a fost singura þarã din fosta Europã esticã care nu a avut frontiere cu
Occidentul. ªi România este acum singura þara din fosta Europã de est care,
ca ºi Rusia, a rãmas un stat poliþist.
În ultimii 20 de ani românii au dãrâmat zidurile cu care securiºtii au izolat
þara de restul lumii precum ºi barierele pe care le-au ridicat între cetãþenii ei, ºi
o nouã generaþie se strãduieºte sã dea þãrii o nouã identitate naþionalã. Din
pãcate însã securiºtii au devenit un fel de fac totum în viaþa politicã, economicã
ºi socialã a þãrii, tot aºa cum KGB-ºtii sunt în Rusia. Ion Ilici Iliescu, care
cunoºtea doar sistemul sovietic de guvernare cu ajutorul poliþiei politice, a
salvat Securitatea ºi serviciul ei de spionaj rebotezându-le cu nume noi, ºi
pretinzând cã sunt organizaþii democratice.
În 1996 am primit de la Virgil Mãgureanu, directorul SRI, Cartea Albã a
Securitãþii, o monumentalã operã de dezinformare în patru volume conþinând
1.947 pagini care acrediteaza ideea cã dupã „îndepãrtarea NKVD-iºtilor” ºi
„evreilor” din Securitate aceasta „a servit interesul naþional,” ºi cã deci securiºtii
ar fi patrioþi care trebuie menþinuþi în serviciile secrete de azi. Occidentul, care
a catalogat de mult Securitatea drept una din cele mai criminale poliþii politice
ale fostului bloc sovietic, a zâmbit compãtimitor. Regretatul senator Ticu
Dumitrescu, preºedintele Asociaþiei Foºtilor Detinuþi Politici, a condamnat însã
zguduitor aceastã deformare a istoriei: „Vorbesc rareori despre anii mei de
temniþã ºi pãtimiri, ºi aproape deloc despre coºmarele care mi-au sfârtecat
somnul dupã eliberare.” Potrivit senatorului, aceste coºmare nu au fost
determinate de „cei 14-15 ani de temniþã, lagãre de exterminare, de domiciliu
obligatoriu sau viaþã de hãituit”, ci de faptul cã «aceºti cãlãi» care m-au hãituit,
nu erau sovietici, ci erau fraþii mei români îmbrãcaþi în uniforme de securiºti, de
miliþieni ºi nu în ultimul rând de magistraþi.”
Din pãcate însã, Mãgureanu ºi securiºtii lui au învins. În 1996, „afacerea
Bucur” a dovedit cã SRI-ul era, ca ºi Securitatea, un instrument personal al
preºedintelui României cu care acesta supraveghea în secret opoziþia politicã.
În acel an cãpitanul SRI Constantin Bucur a prezentat presei numeroase benzi
de magnetofon marcate cu emblema SRI, ce fuseserã înregistrate ilegal de
serviciul de interceptãri al SRI. Aceste benzi conþineau discuþii telefonice ale
unor conducãtori ai partidelor de opoziþie cum ar fi Corneliu Coposu ºi
Alexandru Paleologu, precum ºi ai principalelor ziare de opoziþie. Cãpitanul
Bucur a relatat cã s-a speriat de amploarea pe care a luat-o interceptarea
ilegalã a telefoanelor în SRI, ºi a vrut sã se punã la adãpost pentru ziua când
„va veni o revoluþie adevãratã.”
Potrivit relatãrilor cãpitanului Bucur, larg publicate în presa vremii, „numai în
cabina mea se fãceau 1600 interceptãri pe an; în unitatea SRI în care am lucrat
sunt 3 asemenea cabine, deci totalul ar fi de 4.800.” Cãpitanul Bucur nu
cunoºtea numãrul total al telefoanelor ascultate ilegal de SRI, dar a estimat cã
dacã s-ar pune cap la cap toate interceptãrile fãcute de toate cabinele SRI din
Bucureºti ºi din judeþele þãrii s-ar ajunge la o „cifrã înspãimântãtoare ce
contrazice flagrant comunicatul SRI care vorbeºte doar de 840 de mandate de
interceptare” date SRI-ului în mod legal de cãtre parchet.
Aceasta a constituit o încãlcare grosolanã a Constituþiei României, care
garanteazã inviolabilitatea telefoanelor. Din relatãrile ofiþerului a rezultat cã SRI
încalcã tot atât de grosolan ºi dispoziþiile legale ce reglementau interceptarea
telefoanelor. Ordinele de interceptare, de exemplu, se dãdeau verbal de cãtre
diferiþi ºefi ierarhici din SRI ºi nu în scris de cãtre organele juridice însãrcinate
sã aprobe aceste mãsuri excepþionale. Pentru a ascunde acest abuz, SRI nu
þinea o evidenþã realã a numelor persoanelor ascultate, în majoritatea cazurilor
folosind identitãþi fictive. Tot pentru a evita depistarea acestor ilegalitãþi,
numerele de telefon interceptate erau scrise în creion ºi ºterse din registrul
unitãþii dupã terminarea urmãririi.
Nici mãcar Securitatea lui Ceauºescu nu a comis asemenea ilegalitãþi. Din
1972 pânã în 1978 am coordonat o unitate specialã de ascultare (U.M.
0920/AT) ºi ºtiu cu certitudine cã aprobãrile pentru fiecare cerere de
interceptare se dãdeau numai în scris, ºi cã exista o evidenþã realã,
nemãsluitã, a tuturor persoanelor care fãceau obiectul interceptãrilor ºi
ascultãrilor.
Cum s-a încheiat aceastã „afacere”? Cãpitanul Bucur a fost trimis în justiþie
pentru „divulgarea secretului de stat,” ºi nimeni nu a mai îndrãznit sã scoatã o
vorbã despre interceptarea ilegalã a telefoanelor de cãtre SRI.
În SUA, preºedintele Richard Nixon a fost forþat sã demisioneze pentru cã
a aprobat doar trei interceptãri ilegale, ºi a scãpat de închisoare doar pentru cã
a fost graþiat de preºedintele Ford, care l-a succedat. Colaboratorii apropiaþi ai
preºedintelui Nixon care au fost implicaþi în aceste interceptãri, printre care ºi
1 Laszlo Kallai, „Comoara Serviciilor Secrete.”
ZIUA (Bucureºti, România), 8 mai 2007, p.1
2 Laszlo Kallai, „Servicii Secrete de Lux,”
ZIUA, Mai 11, 2007, p. 1.
3 Radu Portocalã, Autopsie du coup d’État
roumain: Au pays du mensonge triomphant
(Paris: Calmann-Lévy, 1990).
4 Ibidem, p. 35.
5 Planul Dnestr a fost descris pe larg în
Moºtenirea Kremlinului, pp. 289-312.
6 Red Horizons (Washington: Regnery
Gateway, 1987), pp. 116, 193-197, 201-203.
7 Prof. Dumitru Mazilu, care mi-a fost subaltern
în Securitate ºi care la 22 decembrie 1989 a
devenit vicepreºedinte al Frontului Salvãrii Naþionale,
a asistat la convorbire, pe care a descris-
o apoi pe larg în cartea sa Revoluþia furatã
precum ºi în numãrul din 27 iulie 1991 al sãptãmânalului
„Lumea Liberã“ din New York, p. 9.
8 Pacepa, Moºtenirea Kremlinului, pp. 309-310.
9 Radu Portocalã, op. cit, p. 35.
10 Noiembrie 1945, Nr. 791/bs. Ambasadorului
URSS în România, tov. S.I. Kavtaradze: Vã
trimitem împuternicirea Prezidiului Sovietului
Suprem al URSS pentru înmânarea decoraþiei
ºi ordinului „Steaua roºie“ - nr. 1651765 cu diploma
însoþitoare - nr. 283631 privind decorarea
lucrãtorului de la radiodifuziunea specialã,
Walter Roman, prin Decretul Prezidiului
Sovietului Suprem al URSS din 27 iunie 1945.
La înmânarea decoraþiei este necesar sã se
întocmeascã un protocol ºi sã se transmitã prin
NKID la Secþia pentru decoraþii a Prezidiului
Sovietului Suprem al URSS. Locþiitorul Secþiei
þãrilor balcanice, A. Lavniscev.
11 Document recepþionat pe linia K. Colecþia
Zenith, Arhiva fostului CC al PCUS.
12 Senator ªerban Sãndulescu, Decembrie
1989. Lovitura de stat a confiscat revoluþia
românã; Agenþi ai GRU ºi KGB au avut un rol
determinat (Bucureºti, Omega Press, 1996).
13 Sãndulescu, op. cit. p. 35.
14 Ibidem, Anexa 9, „STENOGRAMA ºedinþei
de audiere din ziua de 2 iunie 1994, pp. 246-282.
15 Ibidem, p. 255.
16 Tana Ardeleanu, Rãzvan Savaliuc, col. Ion
Baiu, Procesul Ceauºescu: Stenograma integralã
ºi necenzuratã a procesului de la
Târgoviºte (Bucureºti, Omega Press, 1996)
17 Ibidem, pp. 28-33.
18 Procesul Ceauºescu, p. 150.
19 Bogdan Nicolai ºi Lica Manolache, „Blestemul
lui Ceauºescu”, România liberã, 11
decembrie 2005, p. 1.
20 Procesul Ceauºescu, pp. 62-64.
ministrul de Justiþie al SUA, George Mitchell, au petrecut însã ani grei în
închisoare.
De ce practicile Securitãþii continuã sã fie ºi azi la modã în România, care
este membru NATO ºi al Comunitãþii Europene?
Profesorul Tom Gallagher, unul din cei mai informaþi experþi în problemele
româneºti, care predã un curs de evoluþie a statelor post-comuniste la
Universitatea Bradford din Anglia, a conchis cã „în ultimii 25 de ani România s-a
transformat dintr-un stat egalitarist într-un stat super inegalitarist condus de
foºti comuniºti,” care „au adâncit prãpastia dintre un guvern parazitar ºi o
societate demoralizatã.” Acesta este ºi subiectul cãrþii sale Romania since
Communism: The Denial of Democracy (Hurst, 2004), care conchide cã „o
Românie sub controlul acestor comuniºti corupþi ameninþã sã devinã o forþã
destructivã ce poate genera instabilitate regionalã.”
În traducere liberã: dupã 20 de ani de la cãderea comunismului ºtim cum o
democraþie poate fi schimbatã în tiranie, dar continuãm sã învaþãm cum sã
inversãm acel dezastru.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu