Împletituri din nuiele

Împletituri din nuiele.

Din nuiele de salcie lungi, subţiri şi elastice se pot confecţiona coşuri, cu împletitură simplă sau complexă, cu capac sau fără. Aceste coşuri pot fi: rotunde, ovale, conice, dreptunghiulare, etc.

Materiale necesare: lăstari de un an (pentru o împletire măruntă şi elegantă); nuiele de doi ani (pentru scheletul coşului); un răzuitor special.

Nuielele folosite trebuie să aibă suprafaţa netedă şi curată (după desprinderea cojii de pe ea), lungimea de cel puţin 60-70 cm şi diametrul în locul unde au fost tăiate, de 5-10 mm. O nuia bună pentru împletituri are miezul, în locul unde a fost tăiată, foarte mic, abia distingându-se.

Mod de lucru:

-                           pregătirea nuielelor: Dacă nuielele au fost recoltate primăvara, coaja se desprinde uşor, fără o prelucrare prealabilă. În celelalte anotimpuri, pentru a desprinde uşor coaja, nuielele trebuie ţinute la muiat timp de o săptămână sau chiar două, într-un vas mare; apa schimbându-se în fiecare zi. Termenul de prelucrare se reduce mult dacă ele sunt puse la foc mic şi lăsate să fiarbă timp de o oră sau două. După ce se răcesc, se trece la îndepărtarea cojii, folosind un răzuitor special. Coaja se elimină punând nuiaua cu capătul mai gros în răzuitor şi trăgând de ea cu mâna dreaptă, mâna stângă apăsând pe nuia. În cazul în care nu se obţine o îndepărtare totală a cojii, se repetă operaţia.

-                           confecţionarea răzuitorului: acesta se compune din două tije metalice, cu marginile ascuţite şi de aceeaşi lungime. Tijele se bat-concomitent- cu un ciocan în baza de lemn a unei bănci masive, mese sau buştean (dacă e la îndemână), se înfăşoară apoi cu o sârmă pe o înălţime de 5-7 cm, iar capetele se îndepărtează.

-                           operaţia de împletire: există mai multe feluri de împletiri. Cea mai răspândită este împletirea simplă, în care pot fi executate câte 2-3 rânduri. O varietate a acestei împletituri este împletitura în rânduri oblice, la care, alternând nuiele colorate diferit, se obţine o expresie decorativă deosebită. Împletitura tip sfoară se foloseşte când coşurile obţinute trebuie să fie foarte rezistente.

Bordura, care conferă coşului o notă estetică şi îi asigură în acelaşi timp trăinicia, se realizează cu mare atenţie şi ţinând cont de aceste caracteristici.

La confecţionarea unui coş din nuiele se începe cu realizarea scheletului fundului acestuia. Se iau trei nuiele de câte 8 mm grosime şi cu o lungime egală cu lungimea viitorului coş. La o distanţă de fiecare capăt egală cu jumătate din lăţimea fundului coşului, cele trei nuiele se leagă la ambele capete cu ajutorul unei nuiele subţiri.

Cu lama unui cuţit ascuţit se despică partea din mijloc a nuielelor legate şi se trec prin tăietura obţinută elementele transversale (lungimea lor trebuie să corespundă lăţimii fundului coşului), care se fixează tot cu ajutorul unor nuiele subţiri.

Se desfac într-un evantai capetele a două elemente transversale şi a două elemente transversale şi se începe împletirea fundului coşului pe scheletul obţinut.

Împletitura de mijloc a scheletului va fi împletitură simplă, iar cea de pe margini, care trebuie să fie mai rezistentă, o împletitură tip sfoară. În marginile fundului coşului se fixează apoi alte nuiele, care se îndoaie pentru a forma un unghi drept cu el şi se trece în continuare la împletirea acestora, executând o împletitură tip sfoară.

Odată bordura terminată, se confecţionează mânerul coşului. Elementul lui de bază este o nuia de salcie cu grosimea de 8-10 mm, căreia i se dă formă de arc.

Capetele nuielei se ascut şi se trec prin bordura coşului. Se verifică dacă ocupă cea mai bună poziţie ca mâner şi, în caz afirmativ, se procedează la înfăşurarea ei. Se iau împreună 2-3 nuiele, se trec (dintr-o parte) prin bordura coşului, după care, în rânduri uniforme, se înfăşoară în întregime baza mânerului. Terminând înfăşurarea, capetele nuielelor se leagă de bordură la celălalt capăt al mânerului.                                                               Spor la lucru.