vineri, 25 februarie 2011

Raiul şi Iadul

Raiul şi Iadul

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi l-a rugat: “Doamne, aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul.”

Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre ele iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas cu tocană care mirosea atât bine de îi lăsa omului gura apă.

 Cu toate acestea, oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi... Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi deşi puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline...

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: “Acum ai văzut Iadul. Vino să îţi arăt şi Raiul!”

Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa... Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană cu un miros deosebit de îmbietor. Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau între ei.

Omul pios a spus: “Nu înţeleg!”

“Este foarte simplu”, i-a explicat Dumnezeu. “Aceşti oameni fericiţi şi sănătoşi au învăţat să se hrănească unii pe alţii, în timp ce ceilalţi se gândesc doar la ei înşişi!...”
 
:
 
 

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Daily Calendar