Poate
că mulți vor acuza frecvența sporită a articolelor dedicate ciocnirii Rusia-Occident. Cu
siguranță au dreptate, însă sunt
convins că subiectul este unul de importanță majoră. Personal cred că
acum se creionează societatea viitorului. În acest conflict se tranșează numeroase probleme ale societăților în care trăim, probleme deranjante și, în multe cazuri, cronicizate. Pe scurt, acest conflict, cu șanse mari de a se transforma în război, poate fi considerat ca fiind
adevăratul început al secolului XXI.
Vă
place sau nu, de-aici începe viitorul. Se scrie o nouă carte în care, din
păcate, apărem și noi ca indivizi. Spun din
păcate deoarece acum abia se scrie prefața și, cum bine știm, „generațiile prefețelor istorice” sunt cele care își asumă cea mai mare parte din plată, cele care sunt
sacrificate pentru un „bine” ipotetic.
Conflictul
amintit ne-a adus în prim-plan o nouă față a războiului. Chiar dacă nu
simțim, ne aflăm în plin război.
Un
război de tip nou, ale cărui reguli se scriu în prezent, în funcție de victoriile sau înfrângerile consemnate pe teren. În timp ce
americanii par (atenție la exprimare!) tributari
vechiului mod de a face război, cu deplasări de trupe și arme, rușii se îndreaptă spre un nou
tip de război:
războiul
multidimensional.
E
vorba de un război care se desfășoară pe mai multe planuri în
paralel, foarte puține dintre ele având legătură
cu armele convenționale. Războiul
multidimensional este unul total, desfășurat discret, dar la fel de
dur precum unul clasic. Chiar dacă nu vorbim de victime umane, putem vorbi de generații schilodite sau populații distruse psihic.
În
cazul conflictului din Ucraina, „noul război” începe să se distingă cu ochiul
liber. Neputând interveni militar, SUA au ripostat prin intermediul sancțiunilor economice.
Lucrurile
păreau cât se poate de simple: atâta vreme cât tu ești tătucul banilor și a unei mari părți a fluxurilor, atunci poți strânge în chingi orice dușman.
Asta,
desigur, la nivel teoretic. În teren evenimentele au căpătat o altă formă.
Primele afectate au fost piețele bondurilor americane.
Rusia
și-a vândut o parte
consistentă a deținerilor de datorie americană
și exemplul i-a fost urmat de
propriile bănci. Pe o piață liberă, un asemenea flux de
vânzări ar fi produs distorsiuni majore. În cazul de față, nu s-a simțit mare lucru pe piață deoarece FED a suplinit lipsa cumpărătorilor.
Chiar
dacă fără efect, acțiunea a rămas în mintea
investitorilor și a insider-ilor, cufundând
sistemul financiar american și mai adânc în virtual.
Reușind să transforme în „eșec” operațiunea rusească, americanii au trecut mai departe.
Reușind să transforme în „eșec” operațiunea rusească, americanii au trecut mai departe.
Sancțiunile financiare au lăsat clienții unor bănci fără acces la proprii bani.
Clienți care, în marea lor majoritate, nu aveau de-a face cu conflictul
din Ucraina. Cum a fost acest lucru posibil?
Simplu:
giganții internaționali ai cardurilor(VISA si Mastercard) au blocat sistemele pentru
băncile supuse sancțiunilor. În acest fel, clienții băncilor în cauză s-au trezit că au în buzunar o bucată de
plastic absolut nefuncțională.
Era
cât se poate de clar că o asemenea acțiune nu putea rămâne fără
ecou. Ceea ce a urmat a fost extrem de interesant.
Parlamentul
rus a promulgat o lege referitoare la sistemele de plăți și, în paralel, băncile rusești au început să-și dezvolte propriul sistem de
plăți.
În ceea ce privește noua lege a sistemelor de plăți lucrurile sunt cât se poate de radicale.
În ceea ce privește noua lege a sistemelor de plăți lucrurile sunt cât se poate de radicale.
Pentru
a oferi servicii de plăți pieței rusești trebuie să îndeplinești o serie de condiții destul de stricte.
Cea
mai radicală reglementare este cea referitoare la sistemele de procesare a
tranzacțiilor care trebuie să se afle
în Rusia.
De
asemenea, toate tranzacțiile(indiferent de locul în
care se fac) trebuie rutate primar prin sistemele de procesare aflate în Rusia.
Cu
alte cuvinte, un client al unei bănci rusești care folosește un card (VISA sau Mastercard) în afara țării va avea ca sistem primar de procesare sistemul existent pe
teritoriul Rusiei; tranzacția sa va trece prima dată
prin serverele rusești, abia apoi ajungând la
sistemele centrale ale organizației de carduri.
Aceasta
înseamnă că, în cazul unor sancțiuni viitoare, cel puțin pe teritoriul Rusiei, clienții nu vor mai avea de
suferit, deoarece statul va putea „izola” sistemul de procesare de cel al
organizației căreia îi aparține.
Cea de-a doua inițiativă, anume crearea unui sistem 100% rusesc de plăți este mult mai dură deoarece sparge monopolul american de pe piața cardurilor.
Cea de-a doua inițiativă, anume crearea unui sistem 100% rusesc de plăți este mult mai dură deoarece sparge monopolul american de pe piața cardurilor.
Este
de remarcat faptul că într-un timp record - de aproximativ o lună - sistemul
rusesc de plăți este într-o proporție de 60% funcțional.
Aceasta
se datorează faptului că, încă înainte de conflict, pe piața bancară din Rusia existau sisteme de plăți alternative dezvoltate independent de unele bănci.
În
momentul în care s-a pus problema dezvoltării unui sistem independent de plăți, marea majoritate a băncilor a votat în favoarea dezvoltării unuia
nou și nu a preluării unor sisteme
deja funcționale.
În
această direcție este de remarcat pasul
previzibil în acest moment al interconectării sistemelor de plăți chineze cu cel rusesc.
Discuțiile sunt deja avansate, iar protocolul este unul cât se poate de
interesant. Interconectarea sistemelor de plăți amintite va crea un nou gigant al plăților care însă nu este centralizat, ci multipolar.
Multipolaritatea
este răspunsul Moscovei față de unipolaritatea și dezvoltarea sa logica nonpolaritatea - concepte geostrategice
propuse de Departamentul de Stat al SUA (și de multitudinea de think
tank-uri și ONG-uri care gravitează în
jurul instituției amintite).
În
acest caz avem de-a face cu o portare a unui element geostrategic în sistemul
financiar. Și nu este singura inițiativă!
Întrucât am vorbit despre China, probabil ați remarcat apropierea din ce în ce mai mare de Rusia. Este o ironie a istoriei ca dușmanul de altădată al URSS să devină, încet și singur, un aliat devotat al Noului Imperiu.
Întrucât am vorbit despre China, probabil ați remarcat apropierea din ce în ce mai mare de Rusia. Este o ironie a istoriei ca dușmanul de altădată al URSS să devină, încet și singur, un aliat devotat al Noului Imperiu.
Așa cum am mai spus-o în multe rânduri, urmează să vedem din ce în ce
mai clar nașterea unei noi puteri
mondiale gravitând în jurul binomului China-Rusia. Lucrurile par tranșate: China va fi motorul economic al noii alianțe, în timp ce Rusia va reprezenta polul militar. O împărțire reciproc avantajoasă deocamdată.
Chiar dacă pare o amenințare, noua alianță are un scop strict defensiv.
Chiar dacă pare o amenințare, noua alianță are un scop strict defensiv.
Teoria
geopolitică a multipolarității își propune prezervarea pluralității și a diversității în fața ofensivei decisive a liberalismului occidental.
Binomul
China-Rusia nu are un anume tip de societate „de export”, fapt care-i limitează
destul de strict capacitatea de ofensivă.
Se
încearcă introducerea unui liberalism la nivelul macro-statal (punând
comunitatea înaintea individului), bazat pe libertatea și prezervarea multitudinii de organizări sociale.
Dacă
înainte URSS accepta orice „revoluție” în cercul său, cu condiția să fie comunistă, noua Rusie luptă pentru prezervarea unei
diversități a sistemelor sociale,
opunând aceasta liberalismului din ce în ce mai nivelator.
Dughin,
eminența cenușie din spatele lui Putin, susține că liberalismul
occidental nu poate subzista decât în condițiile existenței unui adversar care i-ar
amenința dominația.
Sugerează
astfel că întreg conflictul din Ucraina este unul provocat de Occident pentru
a-și face din Rusia un nou
adversar pe care, după cum s-a demonstrat în trecut, l-a devorat în
confruntarea directă.
Se
creează așadar premisele unei alianțe strict defensive care promite să-și apere propriile teritorii și tradiții și, dacă e posibil, doar să
privească spre auto-îngroparea societății liberale occidentale.
În
termeni geopolitici există anumite „granițe sfinte”, peste care nimeni nu-și asumă riscul de a trece și „granițe mutabile”, a căror apartenență este negociată sau câștigată prin luptă.
Granițele sfinte sau fixe nu pot fi dispute decât în conflicte
decisive.
Granițele mutabile, în schimb, reprezintă teritorii
ideale de experimentare a conflictelor, a modelelor sociale sau, pur și simplu, a generării de evenimente.
Un
astfel de teritoriu este Ucraina de-acum. Fără a aparține nimănui, fără a interesa în realitate pe nimeni.
Când
SUA au împins UE să seducă Ucraina, au făcut-o știind bine la ce trebuie să se aștepte.
A
fost o verificare a vigilenței adversarului.
Lipsa
de reacție sau, mai bine spus, reacția slabă din momentul primei „Revoluții Portocalii” a sugerat strategilor de peste Ocean că
se poate merge mai departe.
Riposta
Rusiei de-acum sugerează că, în realitate, situația din Ucraina tinde să degenereze prin încălcarea unei granițe fixe (care nu se află obligatoriu la limita teritorială a
Ucrainei).
Probabilitatea
unui nou Război Mondial este mare, extrem de mare.
Însă
a unui război de tip nou, multidimensional, atent supravegheat de arsenalele
nucleare ale celor două țări.
Deocamdată
asistăm la experimente pe noul teritoriu de joacă al marilor puteri, anume
Ucraina. Dacă însă peste ceva vreme vă veți trezi în mijlocul unei
manifestații de amploare strigând „Jos
X” sau „Sus Y” poate că va fi cazul să vă întrebați înainte de orice dacă nu cumva tocmai ați devenit soldați în noul război.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu