Procesul începe atunci când albina culegătoare se aşază pe o floare şi culege de pe ea nectar. Cele mai multe plante se folosesc de nectar pentru a încuraja insectele să se oprească din floare in floare. În timpul colectării, insectele transferă polen de la o planta la alta şi astfel are loc polenizarea.
Atunci când albina culegătoare se întoarce la stup, ea îi transmite nectarul unei albine din stup, care îl transferă într-o celulă din fagure. (deşi nectarul este transportat de albină până la stup în “stomac” şi apoi regurgitat, ea nu digeră niciun strop din acesta, locul acela fiind destinat in totalitate pentru depozitare).
Mierea se face atunci când se întâmplă două lucruri:
- Albina îi adaugă nectarului enzime care transformă zaharoza din el în fructoză sau glucoză;
- Apa trebuie să ajungă de la 70% la aproximativ 18% din produsul final. Albinele grăbesc acest proces agitându-şi aripile, lucru care crează curent în stup, ajutând apa să se evapore din nectar.
Odată ce nectarul s-a transformat în miere, albina sigilează perfect celula din fagure cu ceară. Dacă nu este închis etanş, atunci mierea poate absorbi apă din aer, devenind vulnerabilă la bacterii (acesta este şi motivul pentru care este important să ţineţi borcanele cu miere de acasă închise).
Tot procesul enzimatic şi de evaporare nu face decât să transforme mierea într-unul dintre cele mai stabile alimente!
Rezistă în mod natural la ciuperci, bacterii şi mucegai, lucru care îi permite să reziste ani întregi fără refrigerare.
Mierea găsită după milenii în mormintele faraonilor era încă perfect comestibilă!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu