FERMA AUTARHICĂ: Celula stem a societaţii

FERMA AUTARHICĂ: Celula stem a societaţii

  Cateva idei care pot fi incercate pentru a avea o anumita independenta economica.

Acest sistem capitalist este bazat pe sclavie. În timp ce un grup relativ mic, aflat în fruntea societăţii, obţine averi uriaşe fără munca fizică sau intelectuală, cei de jos sunt puşi să munceasca din greu, pentru un străin, pe bani puţini. Din salariu iţi plăteşti facturile şi te duci la magazin, deci tot la un străin, să-ţi cumperi cele necesare. Tendinţa este ca salariul să se diminueze şi preţurile să crească. Asupra acestei tendinţe nu ai nicio influenţă, cu toate că ea poate avea urmări fatale pentru tine. Eşti dependent de acest sistem, eşti prizonierul acestui cerc vicios şi esti tratat mai rau decât un sclav. Aceasta dependenţă este dorită de sistem, şi asta pentru ca să ne ţina în sclavie. În trecut, sclavul era considerat propietate personală şi i se oferea mâncare, îmbrăcăminte şi un acoperiş deasupra capului, pe toată durata vieţii. Această siguranţă nu i se oferă, însă, angajatului de astăzi. Dacă îşi pierde slujba el are şanse foarte mari de a pierde totul, chiar şi locuinţa sa.

Iată un proiect, prin care omul se poate elibera de aceasta sclavie.

Este vorba despre un proiect cadru, adica un proiect în care sunt prezentate principiile de realizare. În acest proiect de principii doresc să vă prezint conceptul de fermă autarhică, fermă ce funcţionează, în mod ideal, independent de sistem. Am denumit-o şi celulă stem a societăţii pentru că, după cum veţi vedea, ea are o capacitate regeneratoare asupra economiei, asupra societăţii şi chiar şi a politicului.

Cuprins:

1.Descrierea principială a fermei autarhice
2.Mini-ferma autarhică
3.Casa ecologică
4.Independenţa energetică
5.Independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă
6.Independenţa economică
7.Independenţa de sistemul de încălzire
8.Independenţa de sistemul de canalizare
9.Avantajele fermei autarhice

Descrierea principiala a fermei autarhice

Autarhie vine de la noţiunea greacă autárkeia care înseamna independent sau autonom.

Ferma autarhică este o gospodărie familială şi o unitate economică care, în varianta ideală, se poate întreţine singură, deci îşi produce singură energia necesară şi poate crea atât pentru sine cât şi spre vânzare diverse produse agricole.

În consecinţă, ferma noastra, în mod ideal, va fi independentă din punct de vedere economic, energetic, al sistemului de încălzire şi canalizare, al aprovizionării cu apă. În afară de aceste aspecte, ea se va realiza cu costuri minime şi cu materiale ecologice. Construcţia ei, dar şi munca în această fermă se va face printr-o combinaţie de tehnici tradiţionale şi tehnologii ultramoderne care asigură o agricultură durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică.

Astfel, se folosesc metode de cultivare a pământului bazate pe cele mai noi cunoştinţe ecologice, ce au dovedit că metodele de cultivare tradiţionale sunt în concordanţa cu natura şi pe termen lung mult mai profitabile, deoarece natura, cea care de fapt face posibila viaţa, rămâne intactă.

În paralel cu metodele tradiţionale de cultivare a pamantului se folosesc tehnologii moderne precum energia regenerabilă, adica energia solară, eoliană, hidraulică şi cea pe baza de biomasă.

Mai mult decât atât, această fermă se poate proiecta în aşa fel încât nu numai să se poata întreţină singură ci şi să poată să vândă produse agricole şi energie, ceea ce o face independentă din punct de vedere economic.

Este independenta de:
-sistemul financiaro-bancar
-sistemul de alimentarea cu apa
-sistemul de canalizare
-sistemul de incalzire
-sistemul de aprovizionare cu alimente
-sistemul energetic

În plus:
- produce energie electica
- creaza produse alimentare si servicii
- are costuri minime de constructie a mini-fermei
- foloseste materiale naturale
- poate fi folosita ca baza de cercetare ştiinţifica asupra principiilor agriculturii durabile şi a tehnologiilor de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor în sistemul agriculturii ecologice

Mini-ferma autarhica-generalitati
În acest capitol doresc sa concretizez mai mult ferma noastra autarhica. Sigur ca ea se poate proiecta diferit in functie de numarul membrilor şi de conditiile concrete de la faţa locului. Deci poate avea dimensiuni diferite. Totusi, pentru a fi mai concreti voi alege o mini-fermă care ar trebui sa asigure existenta a patru pana la opt membri, în speţa doi adulti şi restul copii.

Pentru a putea supravieţui o persoana are nevoie de o suprafata agricola de 2.500 m² pana la 5.000 m². Deci o familie formată din doi adulti si doi copii se pot hrani de pe o suprafata cu cca. 1 ha pana la 2 ha. Pentru o mini-ferma sunt necesare: 2 vaci, 3 porci, 12 gaini. 1 ha trebuie folosit pentru pasune si pentru obtinerea fanului.

Exista posibilitatea ca, pentru cei ce nu doresc să crească animale, să-şi cultive o gradină de zarzavaturi, legume şi pomi fructiferi pe suprafata de 1 ha. Este bine sa se construiasca colonii de astfel de miniferme, eventual un intreg sistem la nivel national, european şi de ce nu mondial. Printr-un sistem de colonii se urmareste unirea sinergiilor care se nasc, întărirea capacitatii de a se autoapara impotriva desfiintarii lor, ajutor reciproc şi solidar dar şi schimbul de experientă pentru optimizarea permanentă a lor.

Casa ecologică
Casa autonomă, de tip autarhic, este un sistem ce îşi produce singură energia necesară, nu are nevoie de alimentare cu apă şi nici de canalizare. Ea se poate încălzi parţial sau total singura şi costurile de constructie sunt minimale. Pe scurt spus casa autarhică are urmatoarele proprietati:
-se construieşte cu costuri minime şi constructia ei nu necesita cunostinţe de specialitate
-îşi produce singură energia de care are nevoie
-nu are nevoie de vreun sistem exterior de alimentare cu apă
-nu are nevoie de sistemul de canalizare
-se încălzeşte total sau parţial singură
-se construieşte din materiale naturale
-este ecologică şi sustenabilă
-mai prezinta si alte avantaje precum: clima este mai sănătoasă, rezistă la furtuni şi cutremure etc.

Există următoarele tipuri de case autarhico-ecologice:
-casa ecologică din pământ
-casa din baloţi de paie

Casa ecologică din pământ
Casa ecologică din pământ bătătorit este o bună alegere pentru constructorii care vor să protejeze mediul. O casă din pământ bătătorit foloseşte ca material principal de construcţie chiar pământul de sub picioare. Aceasta metodă este cu adevărat verde pentru că ea nu face uz de piatra de carieră, cherestea sau cărămidă ce sunt materiale transportate pe distanţe lungi. Bineînţeles că există avantaje şi dezavantaje ale acestui tip de construcţie.

O casă din pământ bătătorit este ideală pentru utilizarea căldurii solare. Pereţii groşi şi denşi absorb căldura solară şi o eliberează treptat în interiorul casei pe timpul nopţii. Acest lucru ajută la scăderea costurilor de încălzire pe timpul iernii, aceste case fiind răcoroase pe timpul verii. Pământul este un material accesibil tuturor căci se poate gasi în apropriere. El poate fi procurat chiar din săparea unei gropi pentru beciul casei respective. Construirea unei case din pământ permite forme ingenioase şi proprietarul poate ajuta la procesul de construcţie pentru că acesta nu necesită cunoştinţe de specialitate. Prin aceasta se economisesc bani.

Avantajele casei din pământ:
-conditii climatice de locuit optimale
-umiditatea aerului este de ca. 50%
-economisirea de pana 50% din energie
-sunt foarte stabile si rezistente la furtuni
-pe acoperisuri se pot cultiva plante diverse

Casa din baloţi de paie
Casa din baloţi de paie este o construcţie demnă de încredere, datorită costului redus, a eficienţei termice şi a adaptabilităţii în funcţie de locul destinat construirii. Costul estimativ a unei astfel de case este de doar 6.000 de euro.

Partea de bază a casei se face din cauciucuri uzate de automobil, care se umple cu nisip şi pietriş. Asta pentru a evita umezeala, care este un pericol pentru balotii de paie. Se face un schelet de lemn care este apoi umplut cu baloţi de paie. Apoi, peretele se imbracă intr-un amestec de argilă, nisip, apă, şi rumeguş care funcţionează ca mortar. Acoperisul se prelungeste mai mult in jos asa incat ploaia sa cada cat mai departe de casa.

Casele construite astfel sunt uimitor de rezistente. Avantajul este că locuinţa mentine o temperatură optimă, fiind supereficientă energetic datorită grosimii de 60-100 cm a zidului. Pereţii când sunt acoperiţi cu tencuială din var sau pământ respiră – lasă vaporii să treacă fără risc de condens. Ulterior s-au descoperit şi alte calităti, printre care o rezistenţă la foc, cutremure şi sonorizare neaşteptat de bune.

Un perete din baloţi nu e complet rigid, asta pentru că, toate materialele folosite sunt flexibile, lucrează pe întreaga perioadă de viaţă a construcţiei şi absorb atât şocurile unui cutremur cât şi sunetele mult mai bine în comparaţie cu prefabricatele, iar materialele folosite sunt 100% ecologice si reciclabile.

Deci, pe scurt avantajele acestui tip de casa:
-izoleaza caldura foarte bine
-mentine in casa un aer de buna calitate
-balotii de paie sunt izolatori acustici foarte buni
-izoleaza prin presarea balotilor impotriva gandacilor
-economiseste costurile de incalzire
-vara pastreaza racoare si iarna mentine caldura
-costurile de constructie sunt foarte mici
-rezistenta la cutremure
-materialele sunt ieftine si reciclabile

Balotii de paie nu sunt usor inflamabili asa cum s-ar crede ci sunt categorizati in clasa normala de inflamabilitate ceea ce corespunde unui perete de beton gros de 20 de cm.

Independenta energetica
O gospodarie, în medie, consumă cam 3.500 kWh. Ca să aflaţi mai exact consum gospodăriei dvs., uitaţi-vă pe fiecare consumator de energie şi scrieţi-vă numărul de kW consumati pe oră, după care aflati numarul de ore în care acest consumator electric este conectat la curent. Energia electică necesară o aflaţi prin înmultirea numărului de kW cu numarul de ore în care consumatorul este în folosinţă. Asa puteti afla cantitatea de energie electrica care va este necesara, spre exemplu, pe timp de un an de zile.

Iată formula:

E (KWh) = P (KW) x T (ore) unde:
E este energia electrică şi se masoară în Wh şi are ca multiplu KWh
P este puterea şi se masoară în W având ca multiplu KW
T este timpul în care consumatorul electic functionează şi se masoară în ore

Cantitatea de energie, necesară pentru gospodaria dvs., vă este de folos pentru a va dimensiona turbina de vânt, panourile solare şi moara hidraulică.

Pentru a asigura independenta energetica a mini-fermei se pot folosi urmatoarele tehnologii:

-tehnologia bioclimatică numită şi energie solară directă pasivă
-energie solară indirecta pasivă(perete-Trombe)
-sisteme de încălzire solară
-sisteme fotovoltaice
-turbine eoliene
-tehnologia de recuperare a caldurii
-folosirea energiei hidraulice
-folosirea pompei hidraulice cu soc
-folosirea tancului septic
-sistem de fermentatie anaeroba

Tehnologia bioclimatică numită şi energie solară directă pasivă

Tehnologia bioclimatică este de fapt tehnologia care prin arhitectura, prin orientarea edificiului si prin materialele folosite acumuleaza in mod optimal energia solara, fiind astfel incalzita de aceasta energie, astfel incat nu este nevoie de o alta aparatura de natura tehnica. Pentru a inmagazina cat mai multa energie casa trebuie sa aiba o suprafata cat mai mare orientata spre soare si pe aceasta suprafata vor fi montate ferestrele, eventual pe aceasta suprafata va fi conceputa o sera. In afara de acest aspect se folosesc materiale ce absorb foarte bine energia solara.

Energie solară indirectă pasivă(perete-Trombe)
Peretele Trombe poarta numele inginerului francez Félix Trombe, care în anul 1950 a construit un perete de culoare închisă şi izolat termic, aşa încât el putea să înmagazineze multa energie solară. În faţa acestui perete se montează un strat de sticlă sau plastic pentru a transforma energia solară în caldură şi pentru a stabiliza climatic constructia. Peretele este încălzit de soare pe timpul zilei si inmagazineaza energie sub forma de caldura. Caldura este degajata pe timpul serii in interiorul incaperii. Prin aceasta diferenta de faza, in casa e cald pe timpul serii, iar pe timpul zilei peretele inmagazineaza caldura fara sa o degajeze in incapere.

Sisteme de încălzire solară

Un sistem de încălzire de tip solar este de fapt un colector solar, denumit şi panou solar termic, care captează energia solară conţinută în razele solare şi o transformă în energie termică. Randamentul acestor colectoare este ridicat fiind în jur de 60 % – 75 %, deoarece pentru producerea de energie termică este utilizat spectrul întreg al radiaţiei solare. Există două tipuri de colectoare solare şi anume: colectoare plate şi colectoare cu tuburi vidate.

Sisteme fotovoltaice
Sistemele de tip fotovoltaic sunt de fapt panouri solare fotovoltaice care spre deosebire de un panou solar termic transformă energia luminoasă din razele solare direct în energie electrică. Componentele principale ale panoului solar reprezintă celulele solare. Panourile solare fotovoltaice se utilizează separat sau legate în baterii pentru alimentarea consumatorilor independenți sau pentru generarea de curent electric.

Turbine eoliene
O turbină eoliană se poate confecţiona de câtre oricine. Primul pas este dimensionarea corectă a microcentralei eoliene, de aceea este necesar să ştii cantitatea de energie ce îţi este necesară. Apoi urmează determinarea unei locaţii potrivite pentru amplasarea turbinei. Pentru aceasta se masoară intensitatea şi constanţa vântului pe perioada de un an. După aceasta, hotărăşti dimensiunea turbinei de care ai nevoie şi confecţionezi microcentrala eoliană. Iată piesele componente:

1. generatorul (motor/alternator)
2. elicea sau palele
3. coada sau stabilizatorul
4. stâlpul sau suportul
5. bateriile şi invertorul de putere (pentru a transforma curentul CA în CC)

Sistem de ventilatie descentralizat cu recuperarea caldurii

Există sisteme de ventilaţie cu recuperare de căldura care pot să micşoreze pierderea de căldura prin faptul că ele transformă emisiile termice în căldură. În casă este montată o instalaţie de ventilaţie. În pereţii interiori, spre exemplu în tavan, în baie, în podea, sunt montate conducte sau făcute canale plate, care după montare nu se pot observa. Astfel, dispare aerul consumat, mirosurile şi umiditatea. Aerul aspirat şi cald va fi folosit pentru a încălzi aerul proaspăt de la, spre exemplu, 0°C la 18°C. Aerul proaspăt şi încălzit va fi introdus în sufragerie, dormitor şi celelalte camere de locuit, astfel încât, chiar şi iarna, va fi în casă o temperatură de 18 °C fără a avea nevoie de vreun surplus de energie.

Randamentul de recuperare a căldurii în cazul sistemelor este de minim 76% până la 98%. Acest randament ridicat permite reducerea consumului de energie necesară încălzirii sau răcirii spaţiilor.

Folosirea energiei hidraulice
În cazul în care în aproprierea casei dvs. aveţi o apă curgătoare, puteţi să vă construiţi şi o moară de apă. Cu ajutorul acesteia vă puteţi asigura un surplus de energie.

Folosirea pompei hidraulice cu şoc

Pompa hidraulică cu şoc este un dispozitiv mecanic de pompat apa a cărei funcţionare este cauzată de şocul hidraulic. Ea foloseşte energia hidraulică a apei captate în scopul pompării ei, fiind mai economică ca pompele clasice sau solare. Cu cât diferența de nivel, de la captare la dispozitivul mecanic, este mai mare cu atât și înălțimea de pompare este mai mare, raportul fiind de 1:8 (el poate fi îmbunătățit). Deci, performanțele pompei cu șoc sunt dependente de mărimea presiunii hidrostatice a coloanei de apă de la sursa de alimentare. Debitul pompat poate reprezenta 25% – 30% din debitul sursei. Modul de instalare este simplu, cu investiţii minime în amenajare. Randamentul pompei poate fi mărit printr-o proiectare și construcție adecvată, utilizând ecuațiile corzii vibrante pentru dimensionare și a unor materiale rezistente și omogene.

Se mai poate obtine energie cu ajutorul:

1-Sistemului de fermentaţie anaerob
2-Tancului septic

-5-
Independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă
Pentru a crea independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă, putem folosi apa de ploaie filtrată ca apă potabilă şi apa de ploaie nefiltrată în gospodărie, ca spre exemplu la spălarea rufelor, la clătirea vaselor şi pentru igiena personală.

-6-
Independenta economica
Independenţa economică o obţinem prin cultivarea pământului, creşterea animalelor şi obţinerea de produse alimentare.

Foarte mulţi dintre noi cred că activitaţile legate de cultivarea pământului, creşterea animalelor şi producerea alimentelor, ar însemna şi multă muncă dar şi suprafeţe mari de pământ. Aceasta nu este însă chiar aşa. Există metode de cultivare, ce sunt simple, necesită suprafeţe mici şi prin care se obţine destul de mult pentru a-şi hrăni familia. Avantajul este că nu mai ai nevoie de bani pentru a cumpăra alimente, omul se hrăneşte în mod sănătos şi nu din alimentele cu diverşi conservanţi de pe piaţă, poate vinde surplusul obţinut şi se lucrează în natură şi cu natura. În afară de acest aspect, nu mai sprijini concernele mari care produc alimente cu ajutorul sclavilor şi a conservanţilor chimici. Alt avantaj deloc de neglijat este faptul că în caz de criza poţi supravieţui şi lucrezi pentru tine însuţi.

Independenţa economică înseamnă şi libertatea persoanei.

Iată câteva metode de cultivare eficientă a plantelor şi a pământului.

Cultura hidroponică

Cultura hidroponică este cultura plantelor în soluţii nutritive si fără sol. Ea este în special folosită pentru producerea de legume sau de flori, unde succesiunea ciclurilor de producţie este mai mare şi rentabilitatea culturilor foarte ridicată. Seminţele se aşează direct în tăvi din material plastic, foarte apropiate unele de altele. Tăvile se aseaza pe o masa uşor inclinata, astfel incat apa sa se scurga cu viteza mica. Astfel vor fi udate plantele cu o soluţie de elemente nutritive. Apa se scurge la celalalt capat al mesei într-un recipient din care este pompată apa înapoi în tăvile de plastic.

Avantajele acestui mod de cultură a plantelor

-poţi să te asiguri încontinuu cu furaje verzi, în condiţii de înaltă calitate şi grad ridicat de consumabilitate

-durata unui ciclu de producţie este de numai 7-10 zile, realizându-se într-un an în jur de 30 de cicluri de producţie

-pentru 1 kg de masă verde de cultură hidroponică se consumă numai 2-3 litri de apă, în timp ce pentru cultura în câmp sunt necesari 80-100 litri de apă, astfel încât cantitatea de apă consumată se reduce cu cca. 90%-95%

-suprafaţa necesară cultivării, se reduce enorm, astfel încât pe o suprafaţă de mărimea unei camere, se poate cultiva atâta masă verde cât pe o suprafaţă de câmp de 12 hectare

-furajul obţinut prin procedeul hidroponic este foarte bogat în aminoacizi, enzime, vitamine, iar cercetările efectuate demonstrează o creştere a producţiei de lapte şi de carne, a calităţii lânei şi îmbunătăţirea indicilor de reproducţie la animalele crescute cu aceste furaje

-amortizarea cheltuielilor este de durată scurtă, iar costul furajului hidroponic este de zece ori mai scăzut decât cel al furajului tradiţional, cultivat în câmp

Permacultura

Prin permacultură se creeaza un habitat în care sunt folosite optimal posibilitatile mediului inconjurător şi abilitatile animalelor şi ale plantelor. Se creează o armonie naturală între pamant, apă şi vieţuitoare. Astfel, plante care emană azot sunt amplasate lângă cele care au nevoie de mult îngrăşământ şi care la rândul lor sunt amplasate lângă cele care se pot apăra împotriva insectelor. Se creează astfel o simbioză optimală.

Aquaponics
Aceasta metodă întrebuinteaza legatura care exista între acvacultură şi hidrocultura pentru a produce alimente. Legume, plante aromatice si medicinale se pun in recipiente fara pamant, in care se gaseste apa reziduala de la un izlaz cu pesti. Radacinile plantelor absorb substantele hranitoare, adica nutrientii, din apa reziduala si o filtreaza, asa incat ea este curatita si imbogatita cu oxigen. Apa curata si cu oxigen se poate introduce din nou in izlazul cu pesti. Acesta este un ciclu natural in care se poate produce hrana intr-o sera sau in aer liber.

Cultivarea plantelor in sera

În Romania, din cauza frigului, o mare parte a anului nu poate fi folosită pentru a cultiva ceva în aer liber. În acest caz putem folosi sera pentru a cultiva legume, flori dar şi alte plante. Putem să construim o seră cu ajutorul unei folii de plastic sau cu pereţii din sticlă.

Metode de conservare traditionala a produselor alimentare
Produsele alimentare sunt supuse alterarii, sub influenta oxigenului si a bacteriilor. Susceptibilitatea la alterare limiteaza perioada de timp in care calitatile lor pot fi pastrate. Conservarea, prin diferitele sale metode, prelungeste durata de valabilitate a produselor alimentare. Avantajele sunt multiple: putem cumpara si prepara mai rar cantitati mai mari de hrana, putem pastra alimentele dincolo de sezonul producerii lor, pentru a putea avea o alimentatie mai bogata si mai diversificata.

Principiul conservarii consta in reducerea numarului de bacterii de alterare din alimente si realizarea unui mediu in care dezvoltarea bacteriilor sa nu fie posibila (excesiv de uscat, de sarat, de dulce sau de acid) si izolarea de oxigen. Exista si compusi chimici care inhiba cresterea microorganismelor si, astfel, au proprietati de conservanti.

Unele alimente naturale au proprietati intrinseci de conservare: fructele acide (mere, citrice), care sunt si bogate in vitamina C cu rol antioxidant, cele cu coaja tare (nuci, alune – ‘ermetic’ inchise si bogate in vitamina E cu rol antioxidant).

Conservarea alimentelor este o tehnica veche de de sute sau chiar mii de ani. Ea consta din uscarea la soare sau la foc cu lemne, pastrarea legumelor in otet, conservarea carnii in gheata sau zapada, conservarea in grasime sau zahar, sararea, afumarea. Iata cateva din aceste metode traditionale de conservare:

1-Uscarea alimentelor
Uscarea alimentelor se poate realiza prin deshidratare partiala, concentrare, sau cvasi-totala. Metoda prezinta avantajul reducerii volumului si greutatii alimentelor si dezavantajul pierderii unor vitamine.

Concentrarea – intalnita la lapte, sucuri de fructe si legume presupune evaporare, fierbere, sedimentare sau centrifugare, care conduc la cresterea concentratiei unor componente ale alimentului. Combinata cu tratamentul termic si ambalarea ermetica, poate mari durata de pastrare a alimentului cu mai multe zile sau saptamani. Exemple uzuale sunt laptele concentrat, bulionul sau pasta de tomate, sucurile si siropurile concentrate.

Deshidratarea totala se practica in cazul produselor precum: lapte, oua, verdeturi, legume, fructe, produse cerealiere si consta in reducerea aproape totala a continutului de apa din alimente. In forma uscata, alimentele se pot pastra luni sau chiar ani.

2-Sararea alimentelor
Sararea carnii, branzei si a pestelui ca metoda de conservare se face atat cu sare uscata, cat si umeda , adica cu saramura. Sarea mareste capacitatea de conservare, dar modifica si gustul si textura alimentelor. Deseori este urmata de refrigerare sau afumare, ca o a doua metoda de conservare.

3-Afumarea alimentelor
Afumarea este o alta metoda de conservare naturala, folosita din vechime pentru branzeturi, carne, peste. Actiunea consta in expunerea alimentului la fum de lemn de anumite esente. Unele componente din fum se depun pe suprafata alimentului si exercita o actiune antiseptica, acesta capatand, in plus, un gust si un miros specific. Mezelurile proaspete se afuma maxim trei ore, carnea porc 12-18 ore, in cazul produselor cu pastrare indelungata, cum ar fi spre exemplu slanina, fiind necesare chiar cateva zile.

4-Conservarea fructelor
Pentru conservarea fructelor se foloseste zaharul. In vechime se utiliza mierea. Zaharul in concentratie mare inhiba dezvoltarea bacteriilor de alterare. Pentru obtinerea siropurilor si a dulceturilor este nevoie si de fierbere.

5-Procedee termice de conservare
Procedeele termice de conservare sunt cunoscute demult, dar de-abia din secolul trecut sunt aplicate pe scara larga, in industrie, ca si in gospodarie. Ele sunt tratamente termice ce presupun fie temperaturi ridicate, in zona 100 grade Celsius, fie temperaturi joase, de refrigerare sau de congelare.

Prin congelare se realizeaza conservarea fructelor, legumelor, a carnii si a pestelui, folosindu-se temperaturi cuprinse intre -18 si -40 gr. C. Volumul alimentelor creste cu 6-7%. Proprietatile, substantele lor nutritive sunt pastrate mai mult timp, 3-12 luni. Congelarea pastreaza cel mai bine calitatile nutritive ale alimentelor, chiar daca la decongelare o parte din apa continuta in tesuturile vegetale sau animale este eliberata, prin spargerea membranei celulare.

Cea mai uzuala metoda prin care se realizeaza pastrarea alimentelor si mentinerea calitatilor lor naturale pentru cateva zile este refrigerarea. Lactate, fructe, legume, peste, carne sunt racite la o temperatura cuprinsa insa 0 si 4 gr. C.

Conservarea produselor se poate face si cu ajutorul temperaturilor ridicate. Expunerea la temperaturi ridicate distruge cea mai mare parte din bacteriile prezente in interiorul si pe suprafata alimentelor. Cele mai cunoscute metode sunt: pasteurizarea si sterilizarea.

Pasteurizarea laptelui, sucurilor, compoturilor, a berii, vinului, precum si a semiconservelor si pestelui presupune incalzirea acestora pentru o perioada foarte scurta de cateva minute, pana la o jumatate de ora, la temperaturi cuprinse intre 60 si 95 grade C, urmata de o racire rapida. Datorita timpului foarte redus al actiunii termice, alimentele isi pastreaza valoarea nutritiva. Alte alimente ce sufera tratamente termice oarecum similare, de fierbere sau oparire sunt: mezeluri si cascaval. Prelungirea durabilitatii alimentelor prin procedee de pasteurizare sau similare variaza foarte mult, in functie de aliment: pentru alimente de origine animala este de ordinul zilelor, dar pentru sucuri sau bere, de exemplu, este de ordinul 4 – 6 luni.

Sterilizarea permite pastrarea alimentelor pentru o perioada mai mare de timp, si anume de mai multe luni sau ani, in recipiente inchise ermetic, fara a fi necesare conditii de depozitare deosebite. Se aplica laptelui UHT, conservelor din carne, peste, fructe si legume. Valoarea nutritiva a acestora se pierde partial. In schimb, microorganismele care pot produc alterarea sau toxiinfectii alimentare sunt distruse. Pentru sterilizare se aplica temperaturi de peste 120 grade C.

Acidifierea este si ea o metoda traditionala de conservare, practicata in forme variate. Mediul acid nu permite dezvoltarea bacteriilor de alterare.

La produsele lactate precum iaurtul, chefirul, branza, smantana, se foloseste fermentarea, adica acidifierea spontana, sub actiunea unor bacterii de fermentare. Acestea transforma lactoza din lapte sau alte zaharuri in acid lactic. Un proces similar se aplica legumelor, pentru a obtine muraturile in saramura, vinului, pentru a fabrica otetul, sau chiar suspensiilor de cereale, pentru bors. Cu exceptia otetului, care, fiind foarte acid, se pastreaza pe termen nelimitat, celelalte produse fermentate trebuie preparate cu grija deosebita pentru igiena si mentinute la rece, pentru a putea fi consumate timp de cateva saptamani sau luni, cum ar fi in cazul muraturilor.

Mai exista un tip de acidifiere, cea prin adaos de otet sau, mai rar, suc de lamaie. Denumita si marinare, aceasta se foloseste la conservarea produselor vegetale si a pestelui. In afara de otet, se mai folosesc sarea, zaharul si condimentele.

Majoritatea metodelor de conservare sunt procedee mixte, care imbina cel putin doua tehnici: fierbere si afumare, sarare si afumare, fermentare si refrigerare, pasteurizare si uscare etc.

Tehnologiile alimentare industriale folosesc conservantii chimici, aditivi cu actiune antibiotica precum benzoati, sorbati, nitriti, sulfiti, care de multe ori dauneaza sanatatii. De aceea sunt de preferat metodele de conservare traditionale.

Independenta de sistemul de incalzire
Cel mai simplu si eficient mod de incalzire este constructia unui semineu realizat in regim DIY, adica in regim Do It Yourself. Lemnele sunt la indemana oricui si nu depinzi de tehnologii complicate.

Gospodarirea gunoaielor de grajd si deseurilor menajere
Metoda cea mai buna de valorificare a reziduurilor organice de tot felul o reprezinta compostarea. Prin compostare se întelege totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pâna ajung în diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebita de cea initiala, caracteristica produsului nou format, denumit compost.

“Prin compost se întelege un produs obtinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere si sinteza microbiana a substantelor organice din produsele reziduale, care contine peste 25 % humus relativ stabil format predominant din biomasa microbiana si care în continuare este supus unei slabe descompuneri fiind suficient de stabil pentru a nu se reîncălzi ori determina probleme de miros sau de înmulţire a insectelor şi are raportul C:N = 10-15.” (Dumitru şi colab., 1988).

Compostul este ceea ce ramane dupa descompunerea plantelor si a altor organsme vii- o substanta inchisa la culoare, sfaramicioasa si de consistenta pamantului –excelent ingrasamant pentru plantele din jurul casei si pentru pamantul din gradina. Este o cale de a recicla gunoiul din curte si din bucatarie si este un pas critic in reducerea gunoiului nefolositor sau a gunoiului ars in spatele curtii. Este foarte usor sa inveti cum sa faci un astfel de compost. Procedeul de a face un compost nu este nou. In natura , compostul reprezinta ceea ce se intampla atunci cand frunzele se aduna unele peste altele, adica formand litiera si incep sa se descompuna .

Deşeurile organice care provin din resturi menajere sunt în special deşeuri de la bucătărie, recuperabile din punct de vedere biologic, mai ales resturile de fructe, legume şi alte alimente, cât şi deşeurile verzi, ca frunzele, buruienile, ramurile şi verdeaţa rămasă în urma tăierii gardurilor vii, gazonul tăiat.

Transformarea acestor deşeuri organice în compost reprezintă o reciclare naturală a biomasei, adică o descompunere a acestora sub acţiunea microorganismelor şi a altor organisme din sol, cu formarea de substanţe organice simple ce reprezintă nutrienţi valoroşi pentru plante. Procesul este natural, caci se produce si în mod natural în sol fiind o componentă esenţială pentru salubritatea solului, decurge fără consum energetic, şi după câteva săptămâni, în funcţie de condiţiile de mediu, conduce la formarea de compost, un îngrăşământ bogat şi hrănitor pentru o bună creştere a plantelor.

Alte beneficii ale compostării resturilor organice sunt: sporirea numărului organismelor benefice ale solului, ca spre exemplu viermi şi centipede, reducerea incidenţei unor boli ale plantelor, reducerea necesarului de îngrăşăminte de sinteză şi de pesticide, prevenirea eroziunii solului şi a sărăcirii în nutrienţi, etc. Compostarea înseamnă atenuarea problemei deşeurilor printr-o reciclare naturală!

Pentru cei care fac compost la domiciliu si dispun de o mică grădină, este important să ştie că, în principiu, carnea si pestele sunt compostabile în egală măsură; însă, aceste resturi pot atrage şobolanii, de aceea este bine să vegheaţi să se amestece doar cantităţi mici cu materialul pentru compost. Deşeurile organice provenind din resturile menajere şi din grădini ar trebui depozitate într-o ladă pentru compost chiar pe acelaşi teren.

Ceea ce putem face însă fiecare dintre noi, chiar dacă nu avem posibilitatea de a composta noi înşine deşeurile organice pe care le producem, este să colectăm separat aceste resturi pentru a putea fi recuperate într-o instalaţie de compost.
Independenta de sistemul de canalizare
Independenta de sistemul de canalizare se poate realiza prin constructia unui WC in curte, care cu ajutorul a doua roti sa fie mutat in alta parte in momentul in care groapa de dejectii este plina. Cred ca nu mai e nevoie sa spun ca aceasta groapa se transforma cu timpul in compost ceea ce este de fapt ingrasamant natural.

Exista doua moduri de a-ti construi un WC in curte, moduri pe care le poti combina.

1-WC extrem de simplu

Acest tip de WC este atât in constructie cât si in folosinta extrem de simplu, foarte ieftin si foarte practic pentru ca se poate muta cu usurinta in caz de nevoie. El poate fi format din cutia de baza, numit si vasul de toaleta sau scaun. Scaunul are forma unui paralelipiped care in partea de jos nu are capac, iar partea de sus are o gaura. În jurul scaunul se aseaza o prelata cu ajutorul unor piloni, facuti in asa fel sa fie demontabili pentru a putea muta usor WC-ul. Acesta trebuie facut de asa natura incat el sa poata fi mutat de o singura persoana cu ajutorul unei roabe sau eventual sa se poata monta pe doua roti pentru a putea fi transportat. Acest tip de WC are nevoie de o groapa care functioneaza pe rol de camera de dejectii. În momentul în care groapa cu dejectii este plina WC-ul se muta în alt loc.

2-WC confortabil

Acesta se poate construi pe pamânt, deci fara groapa de dejectii, iar pe nivelul superior se monteaza doua scaune de toaletă. Între nivelul superior si cel de pe sol se acumuleaza dejectiile. În partile laterale sunt prevazute usi ce se pot deschide pentru evacuarea excrementelor din camerele de acumulare. Pot exista doua astfel de camere, astfel încât, în momentul evacuarii uneia să se poata folosi cealaltă. Între cele doua scaune de toaleta se poate monta o tubulatură, eventual din plastic, care sa conduca mirosul din camerele de dejectie spre afara. Capacul de la toaleta trebuie sa fie, în caz de nefolosintă, mereu închis pentru a evita pătrunderea muştelor.

Acestea sunt cele doua tipuri de WC-uri descrise în mod principial. După cum v-am spus ele pot fi combinate între ele.
Avantajele fermei autarhice
Fermele autarhice, adica cele ce in varianta ideala sunt independente de sistem, sunt de fapt celulele societatii care au capacitatea ca, in caz de criza economica, in caz de catastrofa naturala, in caz de razboi sau de alte probleme, să regenereze societatea. În aceste ferme lucrează oamenii cu natura dupa modele ştiinţifice şi traditionale şi, în caz de nevoie, ei pot transmite experienţa lor mai departe pentru ca şi alţii să poata trăi cu ajutorul naturii.

Cel mai mare avantaj pentru cel ce se hotărăşte să traiasca într-o ferma autarhică este libertatea. Eşti eliberat de constrângerile economice, politice şi sociale asa încât te poti ocupa de dezvoltarea personalitatii tale. Astfel, iti poti dezvolta noi abilitati şi talente, te vei hrani în mod sanatos, iti poti indeplini visurile şi năzuinţele tale.

Pentru societate exista avantajul că un sistem de astfel de ferme crează personalităţi libere şi răspunzătoare care vor vota numai în cunostinţă de cauza şi nu se vor preta să ia mita electorală. Acest fel de comportament va întări democraţia, ceea ce este un efect benefic pentru întreaga societate.

Fermele autarhice vor crea produse alimentare la preturi accesibile deoarece vor întrebuinta energii regenerabile. Aceasta va duce la stabilitatea preţurilor.

Dupa cum vedeti, fermele autarhice sunt într-adevar celule stem, adica celule regeneratoare, pentru societate. Ele îşi procura energia de la natura, fără însă a-i aduce daune, fara a-i transforma pe oameni în sclavi, asa cum o face economia de tip capitalist cu trasaturi oligarhice. Mai mult, aceste ferme autarhice vor transforma actualul tip de capitalism într-o societate cu adevărat democratică în care omul poate să-şi traiasca viaţa în mod decent.

sursa : http://posturi.wordpress.com/2012/07/04/ferma-autarhica-celula-stem-a-societatii/