rta Libertatii Fiscale

Nu există buzunarul statului. Există doar buzunarele noastre.

Oamenii se nasc liberi, nu egali unii cu alții. Libertatea este starea noastră naturală; egalitatea este artificială și impusă de politicieni și guverne.

De aceea, bunăstarea pe care orice om o creează în timpul vieții sale, este a lui și numai a lui. Nu a Statului, nu a poporului, sau a altcuiva. Orice transfer de bunăstare de la un om la altul, fără voia lui, este un simplu furt și trebuie denunțat ca atare.

O țară devastată.

Ignorarea acestor lucruri simple a dus în ultimii 60 de ani la suferințe cumplite, crime și nenumărate abuzuri. Pe măsură ce Statul comunist devenea mai puternic, oamenii deveneau mai slabi.

Dar tocmai prin slăbirea acestui popor, Statul si-a dat singur lovitura de moarte: odată cu prigonirea întreprinzătorilor curajoși, afacerile au dispărut și banii s-au împuținat. Iar Statul a ajuns acum în pragul falimentului – din propria lui vină și orbire.

Pentru că nu există țară puternică, făcută din oameni slabi.

„Mămăliga nu explodează”.

Vedem azi peste tot o resemnare generală, încurajată de mafia partidelor. Ni se spune intenționat că nu există șanse de reformă, că poporul îndură orice, că nici măcar foametea care se arată la orizont nu va clinti nimic.

Mișcarea Antitaxe nu crede aceste lucruri. Credem că ne aflam in pragul unor răsturnări globale și că întreaga clasă politică, vinovată de subminarea economiei naționale, și-a pierdut sprijinul și este pe cale sa plătească pentru faptele ei.

Pe scurt, noi credem că „mai nasc la România oameni”.

Investițiile străine.

Mișcarea Antitaxe afirmă că România nu-și va reveni niciodată fără investiții străine. Iar în ultimii 5 ani, investițiile au scăzut de 9 ori! Practic, astăzi nu se mai poate vorbi de investiții în România.

Ce vor investitorii străini, ca să vina într-o țară? Ce vrea orice patron: tribunale necorupte, sindicalism slab și taxe mici.

Corupția.

În ultimii ani, tot mai mulți bani au intrat la bugetul Statului, dar țara a devenit tot mai săracă. Cheltuielile au crescut, taxele la fel, dar salariile au scăzut – și la fel și nivelul de trai.

Cu cât Statul primește mai mult, cu atât corupția devine mai mare. România are printre cele mai mari taxe din Europa și în același timp e cea mai coruptă țară din Europa, pentru că cele două sunt legate. Toate partidele care au fost la putere de 22 de ani, au crescut taxele – pentru că bugetul statului a devenit proprietatea lor. Și cu cât se încasa mai mult la buget, cu atât luxul lor devenea mai țipător.

Vor românii stârpirea corupției? Sigur că da! Toate sondajele arată asta.

Atunci nu e decât o singură soluție logică: sa dea cât mai puțini bani la Stat.

Taxele.

De-a lungul vremii, românii au blestemat „zeciuiala” și lăcomia fanarioților. Iată ca acum, în secolul 21, sub așa-zisa democrație, Statul ia firmelor nu 10, ci 75% din cât câștigă! Acest jaf trebuie să înceteze.

Dispariția completă a taxelor o fi o utopie. Dar scăderea lor nu. Socialiștii ne zic că Statul cheltuiește taxele noastre pe apărarea țării și pe garantarea proprietății. E o minciună! În realitate, armata nu mai are bani să scoată tancurile din garaje, iar România ajuns sa fie apărată de aviația ungară. Cât despre proprietate, tribunalele îi eliberează pe bandă rulantă, pe hoții care-ți calcă casa; în schimb, te condamnă pe tine, victima, dacă îndrăznești să te aperi și să-l lovești pe „sărmanul” hoț. Deci ce apărare și ce garantare?

Uitați-vă la bugetul pe 2013: 90% din bani nu sunt cheltuiți pe serviciile de bază ale statului. Ci pe protecție socială, contracte guvernamentale oneroase, plata împrumuturilor vechi și pe salariile unui aparat birocratic greoi, arogant și umflat peste orice necesitate.

Deci putem foarte bine să tăiem bugetul statului cu 90%, iar serviciile lui de bază nu vor suferi, ba chiar din contră. Socialiștii urlă că și reducerea taxelor cu 90% e la fel de utopică, și că Statul nu-și poate tăia cheltuielile așa de mult: dar din păcate pentru ei, cifrele arată invers.

Dați-ne zeciuiala înapoi!

Sindicatele.

Sindicatele, împreună cu clasa politică și justiția coruptă, sunt principalele piedici în calea revenirii economice a României.

Sindicatele nici măcar nu mai reprezintă pe nimeni: liderii sindicali au ajuns niște bogătani, dar nu din afaceri proprii, ci tot din parazitarea bugetului de stat. Autoritatea lor în rândul angajaților e zero: dovada că de 22 de ani, sindicatele au încercat de mai multe ori să organizeze o grevă generala în toată țara: dar n-au reușit nici măcar o dată! Nu numai angajații din sectorul privat îi ignoră, ci și angajații din sectorul de stat.

De aceea Mișcarea Antitaxe vrea interzicerea grevelor și eliminarea sindicatelor din firme. Dacă angajații vor să se asocieze, sunt liberi s-o facă acasă, pe proprietatea lor. Iar dacă vor grevă, s-o facă in stradă: nu pe proprietatea patronului care-i plătește.

Reforma muncii.

Statul nu trebuie să se bage între angajator și angajat. Nu e treaba lui să stabilească un salariu minim, sau să impună un contract de muncă. Fiecare firmă știe mai bine ce salarii poate să ofere, în ce condiții, și pe cine trebuie să concedieze.

Statul – firmă.

Statul nu e altceva decât o întreprindere în care băgăm bani, ca să obținem anumite servicii. Plătitorii de taxe sunt acționari ai statului. Și, ca orice acționari, trebuie să-și poată controla oricând investiția, să decidă singuri destinația banilor, să se retragă din afacere dacă doresc.

Responsabilitatea Justiției.

Prea multe decizii judecătorești s-au dovedit abuzive și ilegale, iar acum România plătește din greu aceste greșeli. Judecătorii trebuie sa răspundă financiar pentru ce hotărăsc, așa cum noi toți răspundem pentru deciziile noastre.

Biserica.

In România, Biserica este parte a Statului, pentru că ia bani din bugetul Statului. Dar mai rău: Biserica este scutită de taxe pentru toate afacerile pe care le face. Și sunt nenumărate! Are firme de turism, joagăre, firme de obiecte religioase, hoteluri și multe altele.

Statul îi ia unui medic privat și pielea de pe el. În schimb, unui preot nu-i ia absolut nimic, ba chiar îi dă o felie din banii medicului. Mișcarea Antitaxe luptă pentru taxe mici: dar acele taxe sa fie plătite de toată lumea.

Dacă cineva nu plătește, altcineva o să plătească dublu, în locul lui.

Parlamentul.

Dintre toate instituțiile statului, Parlamentul are cea mai scăzută popularitate. De fapt, în cazul lui nici nu mai poate fi vorba de popularitate, ci de ură. Pentru că a ajuns un cuib de infractori, cu dosare penale în curs, care s-au pus la adăpostul imunității.

Mișcarea Antitaxe nu vrea doar reducerea masivă a numărului de parlamentari. Asta e oricum inevitabil.

Dar vrem ca un parlamentar să poată fi concediat oricând, dacă alegatorii lui consideră că nu face treabă. Pentru ca parlamentarul este de fapt un simplu angajat, nimic altceva.

Iar dacă un angajat te fură, nu aștepți  4 ani: ci îl zbori de nu se vede, imediat cum l-ai prins!

Pedeapsa cu moartea.

Pedepsele legilor românești nu îi sperie pe hoți. Din contră. Un partid a ajuns sa fure cam 7 miliarde de euro pe an, cât este la putere; adică 28 de miliarde pe mandat. Iar dacă fac închisoare (deși de regulă nu îi prinde nimeni) nu fac decât maximum 2 ani și nici aceia întregi.

Deci, de-o parte avem 28 de miliarde de euro, iar de alta avem 2 ani de închisoare. Atunci nu e de mirare ca în România corupția a explodat. Furtul este pur și simplu încurajat de lege!

Mișcarea Antitaxe vrea echilibrarea balanței. Dacă un hoț întinde mâna să ne mai fure, măcar să știe că își pune viața la bătaie!

Garantarea proprietății.

În 22 de ani, România a schimbat trei Constituții. Iar acum vine a patra! Toate făcute de comuniști și toate la fel de proaste. Nici măcar una din ele nu garanta proprietatea. Rezultatul? Mii de procese de restituire a pământurilor, haos în agricultură, case confiscate de comuniști și vândute acum abuziv de Stat, România condamnată la CEDO sa plătească 16 miliarde de euro despăgubiri. Iar dacă cineva îți încalcă proprietatea, drept s-o aperi practic nu ai.

Această bătaie de joc trebuie să se oprească. Pentru Mișcarea Antitaxe, garantarea proprietății e o chestiune de viață și de moarte.

Fără plasa de protecție socială!

Aproape o treime din banii statului se duc pe pomeni. Nu e doar anti-economic: e pur si simplu o prostie. A devenit mai rentabil să zaci acasă pe banii statului (sau pe banii părinților, care iau pensie tot de la stat), decât sa muncești.

Aici soluția e simplă: protecția socială trebuie sa dispară. În întregime.

Externalizare totală.

Aproape toate serviciile statului, în afară celor de bază (ca apărarea), pot fi imediat externalizate pentru reducerea costurilor și creșterea calității.

Externalizarea înseamnă desființarea monopolului statului: în loc să înghițim cu forța niște servicii mizerabile, putem să plătim unde ne place nouă. Așa se creează competiția între furnizorii de servicii. Iar noi devenim din clienți captivi, clienți reali.

• Sănătatea: nimeni nu are dreptul să ne oblige, pe banii noștri, să mergem la spitalele de stat, dacă noi nu vrem.
• Învățământul: acum statul ne ia banii și îi dă el școlilor, după cum i se pare lui. E o aberație. Elevul știe mai bine ce-i trebuie, decât un ministru. Deci banii să meargă direct la elevi, sub forma de vouchere, cu care se pot duce la ce școală vor ei. Iar profesorii se pot asocia în școli private, unde cei mai buni vor fi ceruți de toată lumea și vor câștiga imens, față de cât câștigă azi.
• ANAF: în loc să combată evaziunea fiscala, a ajuns sa fie centrul evaziunii și corupției. Soluția nu e decât una: desființarea completă. La ANAF, cancerul a pătruns deja peste tot și reforma este imposibilă. Instituția trebuie reclădită de la zero, cu alți oameni, care să fie inspectori privați și nu funcționari publici.
• Poliția Română: am văzut cu toții cum polițiștii sunt direct implicați în traficul de droguri, cămătărie, proxenetism. Iar rețelele de infractori din Poliție ajung până la ministru, indiferent cine este ministru. Daca vrem o viață normală și siguranță autentică, Poliția trebuie descentralizată. Fiecare comunitate să aibă polițiștii ei, pe care să-i cunoască și să-i voteze în fiecare an. Iar dacă nu fac treabă, să știe că în anul următor ajung șomeri. Altul la rând!

Un om, un cuvânt! 

Ne-am saturat cu toții de partidele care promit și, după ce ajung la putere, fac exact pe dos. În România nici nu există partide de dreapta. Pentru că absolut toate sunt disperate să cheltuiască banii noștri.

De aceea am scris și semnăm această Cartă, spre obligarea noastră și știința publică. Aceia dintre noi care o vor încălca și vor trece în tabăra dușmanului comunist, să știe ca se exclud singuri din rândurile noastre.

Noi credem în respectarea contractului și a cuvântului dat. Noi credem în adevărul spus pe față, chiar dacă nu este pe placul poporului.

Credem că și cel mai sărac om are dreptul să-și caute bogăția: dar trebuie oprit, dacă și-o găsește în buzunarul altuia.

Carta a fost semnată la congresul de constituire al Mișcării Antitaxe (16 februarie 2013) și ulterior, de fiecare membru care aderă. Carta este Constituția Mișcării.

sursa:http://capitalismpepaine.ro/carta-libertatii-fiscale/