La Nürnberg, la masa judecãtii
Am fost gãsiti fãrã de vinã,
Pe Altarul României, ni se odihnesc mortii
Scãldati în jerbe de "Luminã"!
Glasul Cãpitanului rãsunã si azi,
În cetina pãdurilor de brazi,
În trunchiurile lor verzi, tainic, de ani
Sãlãsluiesc suflete de partizani.
În venele muntilor Carpati
Curge sângele legionarior-bãrbati
Buna inimã, a muntilor, bunã
Bate pentru Legiunea Românã!
Muntii Carpati
Bunii nostri frati !
De amar de vreme un ochi ros de ghiatã
Stinge orice vlagã, orice strop de viatã
Morbul putrezirii aciuat pe aici
De hoardele rosii d'ostasi bolsevici
Infloreste neaos, sub un neam
Si "Însemnele Romei", la pubelã le-ard !
Ciocoimea rosie s'a lãtit pe tarã
Perversã, vicleanã, monstruoasã fiarã
Tine România în murdara-i ghiarã !
Vremea Mântuirii întârzie încã ?
-Unde-i generatia Românilor-Stâncã ?
-În trunchiuri de cetini, în Muntii Carpati,
În aroma purã a brazilor'nalti,
Rãsfirati prin lume, mândrii nostri frati.
N'a sosit ea Vremea Mântuirii oare ?
-Unde-i generatia jertfei viitoare ?
Când din munti Arhangheli vor sosi cãlare
Pe raze de lunã, pe raze de soare !
Ei vor fi urmasii genei ancestrale,
Din marasmul rosu Tara sã o scoale !
Din pãrinti de stâncã ies Români de Soare
Ne'narmati cu scuturi ne'mbrãcati în zale
Ci cu forta Crucii, si'n mânã c-o Floare
Cu parfum celestu, Semnul ce doboarã
Fiara comunistã culcatã pe Tarã.
Sfârtecat de crime, sete de putere
Un secol se duce ! Zorii altei ere .......
Criptocomuniste, în fundal s'aratã......
E timpul Miscãrii, cãci vremea e coapta
Martirii Luminii ne transmit în soaptã
Vremea Cãpitanului din Astrala Poartã :
-Sã iesim din trunchiuri: Verbul Viu ne-o cere !
Tetrada Sacra, Monada-Putere,
Ne naste din stâncã, din azur, din cânt
Din pãduri de cetini, arome, pãmânt,
Din apele repezi, din muntii-pãrinti
Din eroii tãrii, voievozi, regi, printi
Nasc copii tãrii, frumosi si cuminti
Fãclie din sângele martirilor sfinti.
Semnul Mântuirii pe cer va apare
Ca o ranã 'ntinsã pe-un obraz de Soare
Pe firmamentul boltii
În Catedrala Noptii
Câmpia Românã
Legiuni adunã
Când urca-va luna lânga Carul Mare
La poalele verii
Când s'or coace merii
Copilele jertfei, feciorii durerii
Pe raze de lunã croindu-si cãrare
Se vor strânge iarãsi în Noua Miscare !
Glasul Cãpitanului din Astral rãsunã
-Binecuvânteazã Doamne Noua Legiune Românã !
Vom vorbi cu Îngeri ca odinioara
Arhangheli din ceruri în inimi coboarã
Iubirea Crestina, unica comoarã
Si Fibra Latinã multisecularã
Ne-a fost scut si fi-va arma ancestralã
Prin care vom învinge ateista fiarã.
Schimbatã în cuget si gând mândra Tarã
De juma' de secol tinutã'n ocarã
Arunca-va zdreanta'n care o' mbrãcarã
Si'n ie de aur, Zeita Floralã
Fi-va iar Regina noastrã Milenarã !
Din stânca, din cetini un glas o sa tune
-"Binecuvânteazã Doamne, Cereascã Minune
Noua Românie, Noua Legiune !"
Yonne Y'or
Poezia este preluata de pe :
http://majadahonda-arhanghelulmihail.blogspot.com
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu