Aroganta celor bogati compromite speranta populatiei intr-un capitalism cu fata umana

Aroganta celor bogati
de Negura Raducanu
 “Aroganta celor bogati compromite speranta populatiei intr-un capitalism cu fata umana”. Aceasta nu e ofraza scoasa din repertoriul unui contestatar stangist, ci reprezinta – in forma concentrata –expresia exasperarii unor fruntasi politici si importanti economisti occidentali , de la fostul cancelar Helmut Schmidt la financiarul George Soros, de la Sir Ralph Dahrendorf, rector al lui St. Anthony’s
College din Oxford, la prof. Paul Krugman, de la Princeton University din New Jersey. Iritarea acestor personalitati se datoreaza faptului ca, de cativa ani, este vizibila o schimbare a atmosferei in lumea afacerilor, prin aparitia frecventa a lipsei de scrupule in obtinerea succesului in competitia pe piata, precum si printr-o criza a
increderii pe care poporul o are fata de cei ce conduc economia.
Scandalurile firmelor americane ENRON si WorldCom, ale firmelor germane Kirch si Balsam, al bancii franceze Credit Lyonnais, arata insa ca radacina fenomenului este adanc infipta. Sporeste imoralitatea in afaceri a unor conducatori de societati industriale si comerciale si , ceeace este mai grav, si a unor institutii bancare. Creste fara limita pofta de castig a celor care sunt deja bogati. Revista “Fortune”arata ca in SUA un manager de varf are un salariu de o mie de ori mai mare decat al unui muncitor calificat.
Iar in Germania un membru al conducerii unei mari banci are un salariu (aprobat de un cerc restrans de membri din consiliul de administratie) de 60 de ori mai mare decat al unui ministru.
Ne intereseaza oare toate astea si pe noi, romanii ? Cred ca da, de vreme ce avem cel putin 300 de milionari in dolari, ce detin impreuna o avere de 12 miliarde dolari. Iar aceste averi au fost faurite nu in decurs de generatii, ci in numai 14 ani. Ne mai amintim de falimentele bancilor Columna, Credit Bank, Dacia Felix, Albina,
Bankcoop, Bancorex s.a., adica ale unor institutii ce traiau 100 % pe baza increderii pe care depunatorii o aveau in ele si pe care au inselat-o. Prea putini sunt cei care au fost trasi la raspundere pentru aceste catastrofe financiare, dar cert este ca micii depunatori au pierdut destui bani. Criza din 1999 a sistemului romanesc bancar a costat tara 1,7 miliarde dolari. Am mai fost informati de averea fabuloasa a lui Sorin Ovidiu Vantu, a lui Catarama, de cea a unor alti magnati, care sunt departe de a fi elita meritocratiei romanesti, adica a acelei categorii de persoane care au desvoltat o afacere numai prin munca sustinuta si talent. A aminti despre asta si a sublinia ca pastrarea unei atitudini decente este o obligatie a celor cu responsabilitati in economie, este taxata drept atitudine anti-liberala, egalitarism cu nuanta socialista. Si poate intr-adevar ar trebui tacut, daca nu ar fi prapastia care se casca tot mai mare intre ei si milioanele de saraci ai tarii. Saraci care, conform unui raport al Bancii Mondiale de acum trei luni, reprezinta 11 % din populatia tarii, din care 5,6 % (1,3 milioane persoane) traiesc sub pragul de saracie alimentara, adica practic mor de foame.
Se mai spune ca scoaterea la iveala de presa a unor abuzuri stridente este benefica, deoarece ea ar constitui un avertisment pentru altii.
Scandalurile repetate aratate mai sus demonstreaza insa ca nici vorba sa se traga invatamine din asta. In Biblie scrie : “Mai usor va trece o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in imparatia Domnului”(Matei 19:24). De acord, dar in lumea noastra pamanteasca, nu facem nimic?
Cei mai rai (PDL-Basescu) dintre cei rai (clasa politica) ne-au adus “azi” pe culmile nesperate a lui “sa traiti bine”. Degeaba avertizam noi societatea civila autentica ca astia sunt cei mai mari furi, ca le sta capul numa’ dupa veyroane, vagino-pule si furtisaguri, ca pas de ne asculta cineva. Ei las’ c-o fi mai bine acum, cand vom experimenta la maxim sensul pamfletar al acestui imbold revolutionar mincinos. Azi performam in cea mai neagra incertitudine si deznadejde din anii 80 incoace… Solutia? …Inca o revolutie… dar una reala, ce sa intoarca cu furca de paie tot rapanul si putreziciunea actuala a societatii… Si poate nu ar strica sa fie rastigniti si/sau trasi in teapa vreo cateva mii de videni, berceni, voinesti, sau udristi … si asta doar asa, pe post educativ, de invatare de minte… Ei bine, in acest ritm, cam acesta va fi deznodamantul ca doar mai ieri va spuneam ca si-n 89 nomenklaturoii se credeau pe veci si de neclintit stapani peste “opincarii” de noi, la fel cum si azi, neo-nomenklaturoii  duios ne alinta zilnic cu apelative “apreciative” de tip “shoshonarime imputita”… Se vede insa treaba ca acesti parveniti imberbi ai Romaniei nu au invatat niciodata din istorie. Ei nu-i nimic, ca atunci o vor repeta!.. Cu siguranta insa VOR PLATI PENTRU TOT RAUL CE NI L-AU FACUT SI NI-L FAC ACUM!!!… Va fi legea Thalionului daca cea a bunului simt a dat definitiv gresh, ca doar nu-i asa.. “tribunalele poporului” chitite pe dat sentinte violente nu au inceput si nu se termina cu cele ce i-au asasinat pe ceausesti, nu? La o adica situatii martiale ne vor indreptati sa arboram legi revolutionare foarte martiale, cu solutii evident la fel de martiale, daca nu si mai mult decat atat… Just try it!…
De fapt totul se poate rezuma la un motto ce nu l-am pozitionat in addendum-ul articolului intocmai pentru o mai teatrala post-introducere in scena: … when I’ll say “jump”.. you will say “how high” sir… Belive me people…