joi, 21 august 2014

Razboiul Rusia-Occident

Razboiul multidimensional
Poate că mulți vor acuza frecvența sporită a articolelor dedicate ciocnirii Rusia-Occident. Cu siguranță au dreptate, însă sunt convins că subiectul este unul de importanță majoră. Personal cred că acum se creionează societatea viitorului. În acest conflict se tranșează numeroase probleme ale societăților în care trăim, probleme deranjante și, în multe cazuri, cronicizate. Pe scurt, acest conflict, cu șanse mari de a se transforma în război, poate fi considerat ca fiind adevăratul început al secolului XXI.

Vă place sau nu, de-aici începe viitorul. Se scrie o nouă carte în care, din păcate, apărem și noi ca indivizi. Spun din păcate deoarece acum abia se scrie prefața și, cum bine știm, „generațiile prefețelor istorice” sunt cele care își asumă cea mai mare parte din plată, cele care sunt sacrificate pentru un „bine” ipotetic.

Conflictul amintit ne-a adus în prim-plan o nouă față a războiului. Chiar dacă nu simțim, ne aflăm în plin război.
Un război de tip nou, ale cărui reguli se scriu în prezent, în funcție de victoriile sau înfrângerile consemnate pe teren. În timp ce americanii par (atenție la exprimare!) tributari vechiului mod de a face război, cu deplasări de trupe și arme, rușii se îndreaptă spre un nou tip de război:
războiul multidimensional.

E vorba de un război care se desfășoară pe mai multe planuri în paralel, foarte puține dintre ele având legătură cu armele convenționale. Războiul multidimensional este unul total, desfășurat discret, dar la fel de dur precum unul clasic. Chiar dacă nu vorbim de victime umane, putem vorbi de generații schilodite sau populații distruse psihic.

În cazul conflictului din Ucraina, „noul război” începe să se distingă cu ochiul liber. Neputând interveni militar, SUA au ripostat prin intermediul sancțiunilor economice.
Lucrurile păreau cât se poate de simple: atâta vreme cât tu ești tătucul banilor și a unei mari părți a fluxurilor, atunci poți strânge în chingi orice dușman.
Asta, desigur, la nivel teoretic. În teren evenimentele au căpătat o altă formă. Primele afectate au fost piețele bondurilor americane.
Rusia și-a vândut o parte consistentă a deținerilor de datorie americană și exemplul i-a fost urmat de propriile bănci. Pe o piață liberă, un asemenea flux de vânzări ar fi produs distorsiuni majore. În cazul de față, nu s-a simțit mare lucru pe piață deoarece FED a suplinit lipsa cumpărătorilor.
Chiar dacă fără efect, acțiunea a rămas în mintea investitorilor și a insider-ilor, cufundând sistemul financiar american și mai adânc în virtual.
Reu
șind să transforme în „eșec” operațiunea rusească, americanii au trecut mai departe.
Sancțiunile financiare au lăsat clienții unor bănci fără acces la proprii bani.
Clienți care, în marea lor majoritate, nu aveau de-a face cu conflictul din Ucraina. Cum a fost acest lucru posibil?
Simplu: giganții internaționali ai cardurilor(VISA si Mastercard) au blocat sistemele pentru băncile supuse sancțiunilor. În acest fel, clienții băncilor în cauză s-au trezit că au în buzunar o bucată de plastic absolut nefuncțională.
Era cât se poate de clar că o asemenea acțiune nu putea rămâne fără ecou. Ceea ce a urmat a fost extrem de interesant.
Parlamentul rus a promulgat o lege referitoare la sistemele de plăți și, în paralel, băncile rusești au început să-și dezvolte propriul sistem de plăți.

În ceea ce prive
ște noua lege a sistemelor de plăți lucrurile sunt cât se poate de radicale.
Pentru a oferi servicii de plăți pieței rusești trebuie să îndeplinești o serie de condiții destul de stricte.
Cea mai radicală reglementare este cea referitoare la sistemele de procesare a tranzacțiilor care trebuie să se afle în Rusia.
De asemenea, toate tranzacțiile(indiferent de locul în care se fac) trebuie rutate primar prin sistemele de procesare aflate în Rusia.
Cu alte cuvinte, un client al unei bănci rusești care folosește un card (VISA sau Mastercard) în afara țării va avea ca sistem primar de procesare sistemul existent pe teritoriul Rusiei; tranzacția sa va trece prima dată prin serverele rusești, abia apoi ajungând la sistemele centrale ale organizației de carduri.

Aceasta înseamnă că, în cazul unor sancțiuni viitoare, cel puțin pe teritoriul Rusiei, clienții nu vor mai avea de suferit, deoarece statul va putea „izola” sistemul de procesare de cel al organizației căreia îi aparține.

Cea de-a doua ini
țiativă, anume crearea unui sistem 100% rusesc de plăți este mult mai dură deoarece sparge monopolul american de pe piața cardurilor.

Este de remarcat faptul că într-un timp record - de aproximativ o lună - sistemul rusesc de plăți este într-o proporție de 60% funcțional.

Aceasta se datorează faptului că, încă înainte de conflict, pe piața bancară din Rusia existau sisteme de plăți alternative dezvoltate independent de unele bănci.

În momentul în care s-a pus problema dezvoltării unui sistem independent de plăți, marea majoritate a băncilor a votat în favoarea dezvoltării unuia nou și nu a preluării unor sisteme deja funcționale.

În această direcție este de remarcat pasul previzibil în acest moment al interconectării sistemelor de plăți chineze cu cel rusesc.

Discuțiile sunt deja avansate, iar protocolul este unul cât se poate de interesant. Interconectarea sistemelor de plăți amintite va crea un nou gigant al plăților care însă nu este centralizat, ci multipolar.

Multipolaritatea este răspunsul Moscovei față de unipolaritatea și dezvoltarea sa logica nonpolaritatea - concepte geostrategice propuse de Departamentul de Stat al SUA (și de multitudinea de think tank-uri și ONG-uri care gravitează în jurul instituției amintite).
În acest caz avem de-a face cu o portare a unui element geostrategic în sistemul financiar. Și nu este singura inițiativă!

Întrucât am vorbit despre China, probabil a
ți remarcat apropierea din ce în ce mai mare de Rusia. Este o ironie a istoriei ca dușmanul de altădată al URSS să devină, încet și singur, un aliat devotat al Noului Imperiu.
Așa cum am mai spus-o în multe rânduri, urmează să vedem din ce în ce mai clar nașterea unei noi puteri mondiale gravitând în jurul binomului China-Rusia. Lucrurile par tranșate: China va fi motorul economic al noii alianțe, în timp ce Rusia va reprezenta polul militar. O împărțire reciproc avantajoasă deocamdată.

Chiar dacă pare o amenin
țare, noua alianță are un scop strict defensiv.
Teoria geopolitică a multipolarității își propune prezervarea pluralității și a diversității în fața ofensivei decisive a liberalismului occidental.
Binomul China-Rusia nu are un anume tip de societate „de export”, fapt care-i limitează destul de strict capacitatea de ofensivă.

Se încearcă introducerea unui liberalism la nivelul macro-statal (punând comunitatea înaintea individului), bazat pe libertatea și prezervarea multitudinii de organizări sociale.
Dacă înainte URSS accepta orice „revoluție” în cercul său, cu condiția să fie comunistă, noua Rusie luptă pentru prezervarea unei diversități a sistemelor sociale, opunând aceasta liberalismului din ce în ce mai nivelator. 

Dughin, eminența cenușie din spatele lui Putin, susține că liberalismul occidental nu poate subzista decât în condițiile existenței unui adversar care i-ar amenința dominația.

Sugerează astfel că întreg conflictul din Ucraina este unul provocat de Occident pentru a-și face din Rusia un nou adversar pe care, după cum s-a demonstrat în trecut, l-a devorat în confruntarea directă.

Se creează așadar premisele unei alianțe strict defensive care promite să-și apere propriile teritorii și tradiții și, dacă e posibil, doar să privească spre auto-îngroparea societății liberale occidentale.  

În termeni geopolitici există anumite „granițe sfinte”, peste care nimeni nu-și asumă riscul de a trece ș„granițe mutabile”, a căror apartenență este negociată sau câștigată prin luptă.
Granițele sfinte sau fixe nu pot fi dispute decât în conflicte decisive.

Granițele mutabile, în schimb, reprezintă teritorii ideale de experimentare a conflictelor, a modelelor sociale sau, pur și simplu, a generării de evenimente.

Un astfel de teritoriu este Ucraina de-acum. Fără a aparține nimănui, fără a interesa în realitate pe nimeni.

Când SUA au împins UE să seducă Ucraina, au făcut-o știind bine la ce trebuie să se aștepte.
A fost o verificare a vigilenței adversarului.
Lipsa de reacție sau, mai bine spus, reacția slabă din momentul primei „Revoluții Portocalii” a sugerat strategilor de peste Ocean că se poate merge mai departe.

Riposta Rusiei de-acum sugerează că, în realitate, situația din Ucraina tinde să degenereze prin încălcarea unei granițe fixe (care nu se află obligatoriu la limita teritorială a Ucrainei).

Probabilitatea unui nou Război Mondial este mare, extrem de mare.

Însă a unui război de tip nou, multidimensional, atent supravegheat de arsenalele nucleare ale celor două țări.

Deocamdată asistăm la experimente pe noul teritoriu de joacă al marilor puteri, anume Ucraina. Dacă însă peste ceva vreme vă veți trezi în mijlocul unei manifestații de amploare strigând „Jos X” sau „Sus Y” poate că va fi cazul să vă întrebați înainte de orice dacă nu cumva tocmai ați devenit soldați în noul război.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Daily Calendar