Drama si mizeria clasei muncitoare

Evenimentul zilei de Vineri 19 martie publica reportajul intitulat :Drama de ceferist:"Cine ma mai angajează acum ?" în care autorul încearcă sa redea o părticică din zbuciumul sufletesc, disperarea şi teama fata de ziua de mâine ce domneşte in rândul celor atinşi de ciuma şomajului.Prin gura a doi muncitori unul de 48 iar altul de 39 de ani desluşim în cele câteva fraze surprinse de ziarist drama unei clase întregi abandonată şi hulita de asa-numita elită a societăţii romaneşti.


"Cornel Dinu se prezintă: e de loc din comuna dâmboviţeană Gura Şuţii, a muncit primii 10 ani la Târgovişte şi alţi 19 în Bucureşti, pentru un salariu de 1.020 de lei pe lună. Are doi copii la şcoala generală, doi la liceu şi e în proces de divorţ". Iata o răsplată binemeritata după 29 de ani de munca grea:disponibilizarea. Luați aminte domnilor intelectuali cum trăieşte clasa muncitoare, asta nu este viata, ci povara, suferinţă, umilință şi în final moarte .Înainte sa apuce tocul şi sa scrie anacolutele domniei sale fraze împotriva lui Marx, domnul Tismaneanu mai bine s-ar întreba cum de nu se revolta Dumnezeu când pe lume este atâta nedreptate şi atâta nenorocire.


Si Cornel Dinu nu este un caz izolat, alţi zece mii de ceferişti mai sunt în situaţia lui, iar ca ei încă aproape un milion. Realizaţi oare cât plânset este în aceasta ţară, ce înseamnă sa se cuibărească frica şi deznădejdea  într-un milion de suflete.Si ei sunt tot oameni ca şi noi, au dreptul sa se bucure de viata, au dreptul fundamental la munca.Li se oferă în schimb "privilegiul" compensatoriu  de a admira cum clasa capitalista umple cazinourile, sau sălile unde se ţin serate burgheze, sau cluburile de noapte , cum se lafaie în limuzine luxoase afişându-si  accesoriile  vestimentare de mii de euro-numai dintr-un astfel de obiect s-ar putea finanţa educaţia unui copil timp de un an de zile- obţinute toate fără munca. 


De ce este nevoie de capitalism ? Pentru ca marea majoritate sa muncească pe nimic iar un pumn de oameni sa paraziteze pe spinarea primilor? Iata nişte întrebări demne de filosoful Tismaneanu. Ca sa ma exprim în limbajul domniei sale cei un milion de romani cărora li se refuza dreptul la munca  reprezinta reificarea nedreptăţii funciare a sistemului bazat pe capital.



„Acum vine şi Paştele, o să vrea un copil o bluză, altul ceva de încălţat... Cum să le zic că n-am de unde?" ,
asa se tanguie clasa muncitoare la douăzeci de ani de la contrarevoluţia din 1989. E jale în sufletul tău sărmană muncitorime şi nimeni nu vine sa ţi-o aline.Elita conducătoare cu sufletul de piatră, rade şi te batjocorește. Încarceraţi într-un egoism ce le-a întunecat mintea se bucura de răul tău uitând ca nu exista forma de violenta mai cumplita decât sărăcia,asa cum a arătat Mahatma Gandhi, iar violența naște la rândul sau violentă.

SURSA : BLOGUL LUI Florian Liviu