Centenarul Marii Uniri și „Trianon 100”
Acad. Dinu C. Giurescu
Acad. Dinu C. Giurescu:„Suntem sub imperiul prăbușirii noastre ca Neam. Românii mai au o singură șansă: să lupte pentru ei înșiși". (Dinu Giurescu)
Academicianul Dinu C. Giurescu, vice-președinte al Academiei Române, fiu și nepot de academician, cu toții istorici, la cei 90 de ani ai săi, împliniți în februarie 2017, urmărește activ viața politică și culturală cotidiană, observând cu întristare o decădere continuă a instituțiilor statului.
Românii trăiesc sub „un război continuu, pe toate planurile: economic, social, identitar, etc", afirma într-un interviu de dinaintea împlinirii celor nouă decenii de viață. „Să-ți iubești țara în zilele noastre a devenit o o infracțiune [...] Poate sunt naiv, dar eu încă mai cred în națiune și în forța ei. Poporul ăsta mai are vigoare, poporul ăsta are ingeniozitate, poporul ăsta e creativ. Cred în el și cred că la un moment dat se va trezi"[1], spunea profesorul la începutul acestui an. Acum, la apropierea de centenarul Marii Uniri și înainte de o nouă aniversare a Tratatului de la Trianon, profesorul Giurescu nu mai pare la fel de optimist. În primul rând nu înțelege cum la șase luni distanță de intrarea în anul 100 al Marii Uniri încă nu se știe ce face Departamentul guvernamental „Centenar" și care sunt proiectele pentru anul 2018. „Este rușinos!", afirmă profesorul. În acest timp, Budapesta a înființat o Comisie, „Trianon 100", care activează intens, deși aniversarea Trianonului este în 2020. Comisia în cauză, după cum a relevat și academicianul Ioan Aurel Pop într-o amplă analiză, are drept obiectiv contestarea Tratatului de la Trianon pe plan internațional.
Profesorul Dinu Giurescu susține că „Ungurii se gândesc la un plan cu bătaie lungă. Și anume să schimbe percepția opiniei publice internaționale despre Trianon. Să arate că Trianonul a fost o nedreptate, etc, etc... Ungurii se nasc și trăiesc până la moarte cu această imagine a Ungariei Mari - de la Brașov până în Coasta Dalmației, și din Slovacia până spre Dunăre. Așa sunt învățați, zeci și zeci de serii de elevi. La noi este procesul invers: am creat acest Departament „Centenar" și „marele ajutor" - spun în derâdere - pe care ni-l dă Ministerul Învățământului este că
- a suprimat Istoria. A rămas o singură oră de istorie;
- în al doilea rând nu mai există „Istoria Românilor" - ci „Istorie 12", așa, o simplă cifră;
- în al treilea rând nu se mai vorbește despre Istoria României.
Pe 9 Mai s-a sărbătorit „Ziua Europei". Ei bine, de „Ziua Europei" am auzit vorbindu-se de Europa, de liru-liru, de alte minunății contemporane, dar n-am auzit aproape nimic de faptul că la 9 Mai am proclamat Independența de Stat a României. Mi se pare foarte curios. Adică la dubiile pe care le am privind faptul că există Departamentul „Centenar" și deocamdată nu știm ce face, se adaugă faptul că Ministerul Învățământului, în „mărinimia" lui, a tăiat Istoria din conștiința generațiilor tinere - de cel puțin 15 ani! - și astfel tineretul nu mai are cum să știe ce a fost cu noi în secolele trecute. În același timp, ceilalți bombardează. Și spun: românii nu au istorie, sunt un popor fără istorie, că n-am avut un stat recunoscut pe plan internațional... Ba da, am avut un stat recunoscut pe plan internațional: a încheiat tratate și s-a bătut pentru existența lui. Noi nu ne mai batem pentru existența noastră. Acesta este adevărul! Și stăm așa, în poziție de milogi... Acum ni s-au băgat pe gât și vreo 4.000 și ceva de străini, care trebuie „neapărat" să trăiască, în România. E un spectacol, pentru noi, cei de-o vârstă respectabilă... dureros. Te doare! Pe mine mă doare! Mă doare când văd cum este neglijată propria noastră istorie și cum ea dispare din conștiința națională. Dacă nu am conștiința identității mele și a ceea ce reprezint eu pe acest pământ, pe acest colț al Europei, atunci degeaba. Nu poți să aperi nimic; cu formalități diplomatice, cu „Eurovision", nu obții nimic. Aceasta este povestea dubiilor pe care le am.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu