Dupa aceste operatiuni speculative, tara noastra ar fi urmat sa intre în blocaj financiar si încetare de plati. Numai ca NICOLAE CEAUSESCU a luat FMI-ul prin surprindere, hotarând dupa 1985 sa faca plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzactiilor bursiere întinsa de FMI. Soros reusind ulterior sa dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar si asa FMI-ul a impus României penalizari pentru plati anticipate, potrivit inforor.com .
Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobânda triplata, mare parte din productia agricola si industriala a tarii a trebuit sa ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost rationalizat si benzina a fost distribuita pe cartela. Asa se face ca, începând din 1987, SUA au dezlantuit o campanie intensa de diabolizare a lui CEAUSESCU prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Libera si Vocea Americii au lansat în premiera zvonul fals ca Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui CEAUSESCU. În martie 1989, când CEAUSESCU reusise sa ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depusi în banci si creante de 7-8 miliarde USD. La aceasta suma s-ar fi adaugat si exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scursi de la revolutie, nu mai pot justifica azi decât existenta a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” acesti bani? N-are rost sa mai explic. Cine a facut-o? Daca România avea si dupa 1989 în serviciile de informatii si în Parchete vreun român patriot, am fi aflat pâna acum.
Exista indicii ca în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidentiala de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinatia Teheran. Si ca avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântarind 24 t. Într-adevar, avionul figureaza în fisele de evidenta aeriana ca s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Daca lucrurile sunt reale si explicatia poate fi una extrem de simpla. CEAUSESCU descoperise înca din 1987 ca România avea în propria ograda toate „comorile” care-i permiteau sa nu mai depinda vreodata de FMI si mai mult decât atât i-ar fi facut concurenta acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul si Libia, într-o banca care sa acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate tarilor în curs de dezvoltare. Banca în cauza se numea BRCE (Banca Româna de Comer? Exterior) prin intermediul careia, întreprinderile de comer? exterior ale României derulasera operatiunile de aport valutar special, de pe urma carora a fost rambursata datoria externa a tarii noastre.
FMI îsi permitea sa acorde de câteva decenii împrumuturi, conditionate de ingerintele brutale în economia tarilor creditate, datorita rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hartile cu zacamintele minerale începusera sa fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospectiuni si Foraje „Geofizica” din anul 1971 si erau permanent actualizate, asa ca CEAUSESCU a aflat ca din muntii României se extrasesera pâna în 1987 circa 2.070 de tone de aur si ca România mai avea 6.000 tone aur, adica de trei ori cât se exploatase pâna atunci si care în 2013 a ajuns sa valoreze 250 miliarde euro. Numai ca pe lânga aur, CEAUSESCU stia ca în aceleasi zacaminte se afla argint si metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Si conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro. În acei ani, aplicatiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani si sovietici la programele lor cosmice Apollo si Soiuz abia începeau sa apara pe piata. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele si telefonia mobila, au la baza microprocesoarele la fabricatia carora materia prima sunt metalele rare aflate din abundenta, alaturi de aur în zacamintele din Muntii Apuseni (minele Rosia Montana, Almas, Baia de Aries, Bucium, Brad si Sacarâmb).
Dupa 1990 au aparut o multime de producatori europeni de telefonie mobila precum Nokia care au fost nevoiti sa importe aceste metale rare din Africa Centrala si Australia, desi România era mai aproape. Boom-ul productiei la nivel mondial de calculatoare si telefoane mobile s-a produs dupa 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar si asa, CEAUSESCU prevazuse aceasta dezvoltare si construise împreuna cu concernul american Texas Instruments, o întreaga platforma industriala dedicata electronicii, numita IPRS Baneasa, lasând-o mostenire românilor. Care cu o minima investi?ie , ar fi permis României sa produca si sa detina calculatore, telefoane mobile, retele proprii de internet si de telefonie. Numai ca imediat dupa 1990, IPRS a fost dezmembrata cu buna stiinta pentru a fi transformata în investitie imobiliara.
Sa nu fi stiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultatii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) ?i la Întreprinderea de Metale Rare din Bucure?ti –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 functia de CI-st al IMRB?
Sa nu fi stiut aceste lucruri presedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelatia nerentabilitatii mineritului în România, închizând jumatate din exploatarile miniere?
Sa nu-i fi spus macar seful cancelariei sale prezidentiale, Dorin Marian si el geolog de meserie?
Sa nu fi stiut nici macar premierii Teodor Stolojan si Nicolae Vacaroiu, proveniti din Consiliul Planificarii economice de dinainte de 1989? Si nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimarilor specialistilor sai, CEAUSESCU si-a facut un plan de extractie masiva pâna în anul 2040, astfel încât banca pentru investitii în tarile în curs de dezvoltare, sa beneficieze de un flux neîntrerupt de finantare, acoperit în aur.
Asadar, CEAUSESCU intentiona ca în decurs de o jumatate de secol sa extraga la greu aur si metale rare românesti, care sa-i asigure un fond anual de cel putin 8 miliarde USD pe care România sa-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însasi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în constructia de obiective economice si de infrastructura în afara granitelor, cu proiecte concepute de arhitectii români, cu mâna de lucru constituita din muncitori si ingineri români si cu utilaje si masini proiectate si produse în România. Unde? În primul rând în China si în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran si în statele musulmane aliate acestuia din Africa si Orientul Apropiat si pe cont propriu în America de Sud. Adica exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta si Traian Basescu care stau cu mâna întinsa la cersit pentru posibile investitii de 8 miliarde de euro.
Trebuie sa recunosc ca acest plan, conceput de mintea nu prea scolita a lui CEAUSESCU, un om neobisnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunostinta, din mijlocul caruia s-a ridicat, era genial. Si poate fi numit Testamentul lui CEAUSESCU. Interesant ar fi sa urmarim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectiva, dupa asasinarea lui CEAUSESCU. BRCE, care dupa revolutie si-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, dupa ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenita din falsi dizidenti si chiar suspecti de terorismul practicat dupa Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbtie în Banca Comerciala Romana (BCR) si la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreuna cu premierul Tariceanu a obligat poporul român sa plateasca suma de 3,75 miliarde euro catre Erstebank, din Austria, pentru gaurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de platit acestora înca 1,5 miliarde euro. Daca prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greseala vreun om cât de cât patriot ca CEAUSESCU si i-ar fi trasnit prin cap sa aplice Testamentul lui CEAUSESCU, i-ar fi fost imposibil, caci îi lipsea una din rotitele mecanismului conceput de el, banca româneasca.
Din septembrie 1990 si pâna azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Bancii Na?ionale a României a fost Mugur Isarescu. Cel care a fost pâna în decembrie 1989 cercetator la Institutul de Economie Mondiala, ob?inând titlul de doctor în economie, ca urmare a participarii la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isarescu a functionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursa a aurului din lume, a decretat ca productia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producator garantat) nu se mai încadreaza în standardele internationale.
Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului international al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numarul de ordine, greutatea, concentratia, denumirea producatorului si sigla Bancii Nationale. România a fost astfel interzisa pe lista producatorilor si exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodata depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a facut ca într-o conferinta de presa a PRM sa fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra ca printr-o stranie coincidenta, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din tara 20 de tone de lingouri de aur, cu destinatia Germania. În perioada 2002-2013, din dispozitia aceluiasi Mugur Isarescu, doua treimi din rezerva de aur lasata de CEAUSESCU României, adica 61,2 tone, au ajuns sa fie depozitate în banci din afara granitelor, lipsind astfel România de a doua rotita a mecanismului conceput de CEAUSESCU.
Pentru a desavârsi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur si metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenta de exploatare a aurului si metalelor rare nr. 47/1999, este acordata prin HG 458/1999 (ale carei prevederi sunt si azi secrete) companiei private straine Rosia Montana Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timis. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la înca opt 8 firme straine licente de explorare si exploatare pentru aurul si metalele rare românesti din Apuseni. Fix pe zacamintele din hartile geologice realizate pe vremea lui CEAUSESCU. Legea minelor, a fost modificata astfel, încât România sa primeasca din partea companiilor straine care exploateaza resursele sale subterane, o redeventa de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redeventa pentru aur este de 20%. Asadar si ultima rotita a mecanismului conceput de CEAUSESCU pentru supravietuirea României a fost deja vânduta.
SURSA: inforor.com
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu