EVOLUTIE ?

Odată, o maimuţă - FABULA MODERNA .....

Odată, o maimuţă
Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Circulă o vorbă, deloc adevărata
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Şi-astfel savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte!
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cip-uri şi alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii şi ape şi zările-azurii...
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali?
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă...
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi! La oameni, ferească Domnul sfânt,
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator...
Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism…
E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST BIPED, GUNOI,
ARATĂ CA MAIMUŢA,
DAR N-A DESCINS DIN NOI !

Cine sint, de fapt, #REZIST?

Cine sint, de fapt, tefelistii? “Tinerii frumosi si liberi”? Si mai ales, cu ce se ocupa ei? Generatia Y, cum au mai fost numiti, s-a nascut incepind cu prima parte a anilor ’80 si pina catre 2000. Sfirsitul mileniului. William Strauss da ca repere 1982 – 2004. Ei sint “Generation Me” (Generatia: EU!”), dupa cum ii descrie psihologul Jean Twenge, si nu fara sa aiba dreptate, intreaga generatie avind o problema de narcisism, fiind profund autocentrica, raportindu-se in permanenta la propria persoana si la propria placere. Culmea e ca acesti hedonisti nu sint fericiti. Dimpotriva, poarta cu ei o ura si o suparare de proprtii mitice. Sint generatia care considera ca “nu a primit destul”. Ca si cum asta n-ar fi fost indeajuns, politicile publice au schimbat macazul, in consonanta cu ce era pe afara, usurind viata tineretului si explicindu-le ca sint “speciali” si ca toti sint “la fel de buni”. Ca sa nu se ofenseze nimeni. Deci, cei care in mod bizar se cred “de dreapta”, au crescut cu cele mai ciudate si stingiste valori.

Problema a pornit, dincolo de familie, din sistemul de invatamint, unde “minti luminate” au inteles sa dea “premiul 1” intregii clase, si celui mai destept si prostanului, punindu-i pe picior de egalitate. Sa se elimine corigenta si repetentia. Sa suprime competitia si suprematia, nu-i asa, nedreapta, a celui clasat inaintea incapabilului. Restul a venit ca o avalansa! Sa ne amintim doar de protestul platit de George Soros, cu indivizi inchiriati de pe “Rent A Crowd” din fata Trump Tower imediat dupa aflarea rezultatelor oficiale ale alegerilor. Cladirea a fost protejata de utilaje de salubritate si de cordoane ale politiei, dar lumea era isterica si s-a decis sa se utilizeze forta. Atunci i-a venit unui politist newyorkez ideea sa ia un carton si sa decupeze niste “ecusoane de participant”, pe care politistii le-au impartit celor “revoltati”. Care, fericiti, au plecat spre casa. In uimirea generala, politistul a explicat ca avea si el doua fete, apartinind aceleiasi generatii, in consecinta stiind cum gindesc acestia. Sistemul a lucrat la fel si in America, si in UE si in Romania. Cum si miscarea #resist / #rezist a functionat in paralel in Romania si in Statele Unite.

Analfabetismul social si functional din Romania a ajuns la 42%! Oficial. In mod paradoxal, nu pesedisitii sufera cel mai tare aici, ci exact tefelistii. Sint atit de prosti (in cel mai pur sens al cuvintului) incit opereaza cu “adevaruri” de genul: pesedistii sint comunisti, Ion Iliescu conduce pesedeul, oamenii voteaza cu pesedeul pentru ca primesc doi mici, rusii sint comunisti, tefelistii nu traiesc bine pentru ca ciuma rosie fura, lumea e spalata pe creier pentru ca se uita la Antena3, ei sint smecheri si ca sa nu fie spalati pe creier nu se uita la televizor, nimeni nu poate lupta cu coruptii decit Codruta Kovesi, Europa este “de dreapta”, Trump va prabusi economia pentru ca e prost, credinta crestina inseamna sa pupi moaste, gazul se scumpeste ca vrea Dragnea si nu ca ar exista o piata libera si reglementari ale Comisiei Europene, e adevarat pentru ca a scris pe Facebook, cresterea salariilor ne destabilizeaza, presedintele are procurorii in subordine, ba chiar si Guvernul, deciziile Curtii Constitutionale trebuiesc aprobate prin referendum, nu sint spitale pentru ca sint catedrale, asadar, un intreg evantai de ineptii care ar trebui sa fie cel putin batatoare la ochi, dar care pentru niste analfabeti nu au cum sa fie. Probleme de aceasta natura nu apar peste noapte, ci sint rodul unor decenii de asa-zise reforme ratatate in invatamint, unde scoala elementara si liceul nu mai reusesc sa ofere bazele necesare pentru invatamintul superior. Care invatamint superior da rateuri tot mai sonore. Da, de ceva timp, scoala romaneasca produce numai timpiti. Dar cu diplome. De aici vin problemele sociale si economice.

Pentru ca si-au neglijat propria educatie, pentru ca habar nu au cum sau ce sa lucreze, pentru ca nici statul nu incurajeaza munca, cca.4 milioane de oameni in putere si perfect apti de munca stau si “protesteaza” sau umbla brambura prin lume, si se uita uimiti ca vitelul la poarta noua cind li se spune ca  exista o penurie de forta de munca, deci nicidecum nu este adevarat ca nu s-ar gasi joburi. Generatia Y nu vrea insa vreun loc de munca in vreun parc industrial, nu vrea sa se scoale dimineata, nu vrea sa se murdareasca pe miini. Mai bine se inscrie la un al doilea sau un al treilea “master”, la fel de inutil ca si primul. De asta, generatia Y a devenit un balast pentru piata muncii, pentru firme, afaceri, economie. Ei sint adevaratii asistati sociali ai tarii!

Supradimensionarea eului, vine insa si cu preturi aferente! Dezamagirea cronica. Depresia. Revolta. (Vezi Twenge – Generation Me: Why Today’s Young Americans Are More Confident, Assertive, Entitled–And More Miserable Than Ever Before). Tefelistii au fost crescuti fara sa cunoasca cuvintul “nu”. Lor li s-a permis orice si li s-a dat orice isi doreau. Chiar daca cei care le dadeau o faceau pe credit. Au crescut bazindu-se pe o gratificatie instantanee. Problemele au venit aproape imediat: obisnuiti sa isi obtina placerea pe loc si fara nici un efort, au ajuns niste indivizi care nu sint capabili de empatie, deci nu sint capabili nici sa intretina relatii de prietenie sau de cuplu. Care se intretin cu efort. Pentru “una mica” exista Tinder. La fel, nu sint capabili sa dezvolte relatii de colegialitate cu cei cu care muncesc. Oricum, ii urasc pe toti si viseaza sa ajunga manageri sau cel putin consultanti. Ei sint, propriu-zis, niste indivizi singuri, izolati, dar coplesiti de propria lor grandoare pe care se mira ca cei din jur nu o apreciaza. Nu sint apreciati nici la locurile lor de munca! In primul rind din cauza instructiei precare si a lipsei de abilitati, asta indiferent de numarul diplomelor obtinute. Sint o generatie care nu a citit si nu citeste carti. Au trecut printr-un invatamint care i-a obisnuit sa bifeze ceva pe un test grila si sa copieze. Au facut o facultate de 3 ani unde au auzit chestii teoretice si unii s-au dus la un masterat care presupune elaborarea unei fituici care sa contina “mari adevaruri” din alea corecte politic. Cu toate astea, ei viseaza sa conduca de la bun inceput companii sau chiar statul. Cica ar fi indreptatiti. Milenialii au fost catalogati drept “generatia pierduta“, a indivizilor care se angajeaza “ca sa creeze un impact” (deci nu ca sa munceasca) si in scurt timp realizeaza ca nu pot creea nimic, nici chiar “impact” si ajung pe prima lista a disponibilizatilor.

Situatia tefelistilor din Romania este insa mult mai trista decit pare la o prima vedere. Aproape o cincime din grupa de virsta 15-35 de ani nu este angrenata in nici o forma de invatamint, dar nici nu munceste. Propriu-zis, nu se ocupa cu nimic. Din 5.300.623 de tineri intre 15-34 de ani, 1.049.523 nu invata si nu muncesc. Stau! Freaca menta. Injura pe facebook. Se duc in club sau in bar, trag pe nas. Si, da, protesteaza!

Sursa: Eurostat

Tefelistii nu tinjesc dupa libertate, proprietati, nu ii intereseaza chestiunile de mediu sau chestiunile sociale. In schimb, vor sa aiba ultimele gadgeturi si sa locuiasca impreuna cu parintii si sa profite de pe urma muncii lor fara sa faca nimic. Simptomatic este ca abia 27% dintre tefelisti spun ca ar fi interesati sa porneasca o afacere in sectorul privat (Eurostat). Sigur, si acesta e doar un deziderat. Chiar si cei care se avinta in aceasta zona, nu reusesc sa depaseasca un pseudo-entuziasm de tip “start-up”, ei asteptind ca lucrurile sa se faca singure sau sa vina cineva si sa munceasca in locul lor. Nu intimplator, media de viata a firmelor romanesti a intrat in declin. Guvernul face eforturi sa mobilizeze aceasta categorie, cu planuri de a oferi 40.000 de euro oricui doreste sa isi deschida o firma. Iar cei care ar fi vizati, tefelistii, urla ca Guvernul e alcatuit din hoti, comunistii, si sa plece. Mai sint si alte genuri de catastrofe: programe de tip RePatriot. Sigur ca in teorie suna bine, doar realitatea e alta. Ideea a fost sa se identifice “virfuri” romanesti din Occident si sa se aduca in tara, crezind ca acestea vor stimula in vreun fel munca, afacerile si incetini exodul inspre afara. Celebra teorie cu “unicorni” cu care de pilda Marissa Mayer a dat de pamint cu Yahoo. Iar cind unui asemenea program i se aplica si “corectii” politice, nu e greu de imaginat finalul.

Sursa: Eurostat (NEET – not in education, employment or training)

Deci, ce naiba ii intereseaza pe tefelisti? Sa participe la “evenimente”. Conform Harris Poll, principala investitie a generatiei este in “experiente” dobindite prin participarea la diverse evenimente. Daca va intrebati de ce sint ei indreptatiti sa aiba pietuca lor si evenimentul lor unde sa isi etaleze gadgeturile si sa dea cu laseru’ pe peretii Guvernului. Este singura varianta in care ei pot “apartine” de ceva. Asa isi bifeaza nevoile sociale de apartenenta. Asa-zisa lor ura impotriva PSD-ului nu este decit un “adeziv social”, oricit de antisociala sau antidemocratica ar fi intreaga lor miscare.

Cind, cu ajutorul serviciilor au reusit sa se stringa in piete si apoi sa genereze niste voturi, cei care au ajuns in Parlament au dovedit ca habar nu au ce cauta pe acolo sau cum functioneaza institutiile. Gotiu doarme pentru ca e plictiseala, Nicusor Dan face bilute din muci si le maninca, doamna Presada se plinge ca in trecut au fost barbati care au incercat sa faca sex cu ea, Chichirau il filmeaza pe Serban Nicolae, iar Adrian Dohotaru s-a apucat sa manince din cosul de gunoi ca sa demonstreze ca e trist pe planeta, mai e unul care punea muzica sa urle ca sa nu poata lucra comisia parlamentara din care si el facea parte.

Ultimul sondaj arata ca abia 18% dintre cei pe care ii intereseaza sa iasa la vot au o optiune politica. Stiu cu cine vor sa voteze! Restul, cei care nu stiu cu cine sa voteze sau nu vor sa voteze, reprezinta 82%! Imens. Apoi, 76% zic ca lucrurile merg intr-o directie gresita.

Tute tefeliste

Desi nu par lamuriti  nici cu propria lor viata, nici acasa, nici la serviciu – cei care au un loc de munca, principala chemare a tefelistului este sa le spuna celor care au muncit si au cusut hainele cu care ei se imbraca, au facut pantofii pe care ii incalta sau telefoanele pe care nu le scapa din miini, cum sa traiasca, sau daca sa mai traiasca! Doar facind o succinta trecere in revista a mesajelor inlacrimatelor si sensibilelor fiinte – tefelistii – in fata unui protest al simpatizantilor PSD, regasim cele mai crincene etichetari: tigani, viermi, jeguri, gunoaie, cacati, patibulari, hoti, o intreaga gama de epitete ce vor sa demonstreze ca nimeni nu s-a nascut egal cu tefelistul, ca ceilalti sint sub-oameni. Pe alocuri, pe Facebook, se fac propuneri pentru a se stringe bani pentru asasinarea lui Tariceanu, plata pentru niste romi care sa il injunghie pe Dragnea, uciderea in masa a pesedistilor. Sau uciderea in masa a parlamentarilor. Nu ei. Sa vina cineva si sa le ucida adversarii. Ei au niste prafuri de tras pe nas. O bere incerta de consumat. Un flat white.

Nu in ultimul rind, o buna parte din “vina” apartine si tehnologiei. Datorita tehnologiei tefelistul poate trai “social” intr-o lume virtuala, in care interactioneaza cu alti marginali social, unde prostia unuia se propaga “viral” catre toti ceilalti, unde se pot autoiluziona ca lumea e altfel decit cea in care vietuiesc izolati. Tehnologia ar putea sa ii ajute. Dar ei pur si simplu nu vor sa stie adevarul. Ar putea bunaoara sa caute datele oficiale de pe siteuri oficiale ca sa isi formeze o parere, dar Tapalaga, Guran, Chirila sau Bot par cai mai facile ca sa se “informeze”. Alea sint “sursele veridice”. Informatie gata mestecata si regurgitata. Esenta, tati! Nu stam sa gindim!

Plus de asta, a te informa e futil, si-asa pesedistii fura tot, deci… fatalitate! Mai bine sa dam drumul la un joculet, mai bine sa ascultam o asa-zisa muzica sau sa ne uitam la filmulete cretinele, pe care cel putin credem ca le intelegem… Sau daca e serial, la ultimul sezon.

De ce ne miram atunci ca serviciile si-au aruncat privirile in aceasta directie! Iata o turma numai buna de transformat in carne de tun! De ce sa ne miram ca tefelistii emit cele mai extremiste opinii, de la uciderea saracilor, batrinilor sau blonavilor, la interzicerea reproducerii pentru cei care nu voteaza corect sau se opun “celor corecti”, adica lor? De ce sa ne miram ca viseaza nationalizari si confiscarea patrimoniului si banilor firmelor? De ce sa ne miram ca viseaza la o redistribuire a averii “romanesti” catre cetateni (aici banuiesc eu ca pesedistii nici n-ar avea voie sa primeasca, ei fiind oricum hoti)? De ce sa ne miram ca vor sa fie condusi de un alt taietor de frunze la ciini, somer, Ciolos? De ce sa ne miram ca isi denunta propriii parinti si cer sa li se retraga cele mai elementare drepturi cetatenesti?

Dupa cum am mai spus-o si pe Facebook, daca va e antipatic Serban Nicolae, ajunge sa o bagati si pe Chichirau in poza. Vi se pare Firea insuportabila? Bagati-l pe Nicusor in poza facind bilute. Acesti aroganti si frustrati de tefelisti l-ar putea transforma si pe ucigasul de Iliescu intr-un batrinel simpatic, rasat si sofisticat.

Iar costurile sint deja uriase. Cind ai o intreaga generatie nesocializata, frustrata, care gindeste in dihotomii simple (alb/negru, noi sintem buni/aia sint rai, unii au/altii n-au) si false cauzalitati (nu pot munci pentru ca Dragnea…), odata cu iesirea de pe piata muncii a Genratiei X (generatia mea), cind aceasta generatie de ciudati va incepe sa parvina si sa puna ghearele pe conducere, va fi o jale cumplita.

SURSA : https://samizdatul.wordpress.com/2018/06/15/ce-sint-tefelistii-si-care-sint-costurile-pentru-romania/

CONSIDERENTE PRIVIND ROMANIA

Ca să fie admisă în UE, României i s-a cerut să își distrugă economia. Cei care au condus țara n-au subminat-o, ci au distrus-o. Această infracțiune nu există în Codul Penal…
25 martie 2018 admin Curiozităţi
Uniunea Europeană nu avea nevoie de o țară în care industria și agricultura să funcționeze la parametri europeni. Ca să fie admisă în UE, României I s-a cerut să își distrugă economia și Iliescu & company au acceptat. Ei n-au subminat economia, ci au distrus-o. Această infracțiune nu există în Codul Penal.

Jalea din economie:

În 1990 România avea o economie autarhică, suficient de dezvoltată ca să se poată descurca fără să importe mare lucru. În schimb aveam un export cu un excedent dintre cele mai mari din lume. România prin lege nu mai exporta materii prime de niciun fel, ci numai produse prelucrate, care încorporau în ele cât mai multă muncă şi creativitate, dând astfel de lucru la toată lumea. Bunăoară, de ani de zile din România Socialistă nu se mai exporta cherestea sau bușteni, ci numai mobilă sau alte produse rezultate din prelucrarea superioară a lemnului.

Simbolul şi imaginea cea mai grăitoare a potenţialului economic românesc ne-o oferă Casa Poporului, clădire gândită să fie cea mai mare din lume, aşa cum chiar şi este. Semnificativă este ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a folosi la construcţia acestui palat fără egal de majestuos şi de impozant, numai produse ale economiei româneşti, începând cu utilajele folosite în procesul de construcţie – macarale, escavatoare, camioane, benzi rulante etc., şi terminând cu materialele de finisaj: marmură, mobilier, covoare, candelabre etc. Această economie prosperă permisese statului român să se achite de datoria externă contractată în anii ’70. Nota bene: Acel împrumut a fost folosit numai pentru investiţii, pentru dezvoltare, pentru tehnologie de ultima generaţie.

În primăvara anului 1989 Nicolae Ceauşescu anunţă achitarea datoriilor externe şi emite una dintre cele mai ciudate legi, o lege care interzicea pe viitor guvernului român să mai contracteze împrumuturi externe. Iar pentru ca şocul produs astfel marii finanţe mondiale să fie complet, Ceauşescu iniţiază, împreună cu Libia şi Iran, înfiinţarea unei bănci care să dea credite ţărilor în curs de dezvoltare cu o dobândă de 3%. De ce 3%? Poate pentru că aceasta era dobânda percepută de CEC de la cetăţenii români!… O dobândă de vis în zilele noastre…

Succesul politicii economice duse de Ceauşescu avea în spate şi anii îndelungaţi în care biet românul a trebuit să strângă cureaua până le refuz, să dârdâie de frig şi să îndure o serie lungă de umilinţe. Dar aceasta era partea nevăzută a lucrurilor, cealaltă, spectaculoasă, evidentă în statistici şi în mulţimea de construcţii civile şi industriale de pe întreg cuprinsul României, ameninţa să devină un exemplu contagios pentru ţările aspirante la un statut de demnitate naţională! Unde ar ajunge marea finanţă mondială dacă toate ţările ar adopta modelul românesc şi ar interzice prin lege guvernului să mai aibă de-a face cu Fondul Monetar Internaţional sau cu Banca Mondială?!…

Ba mai mult, pentru ceea ce făcuse, Nicolae Ceauşescu trebuia şi pedepsit. Crezuse în capacitatea românilor de a-şi industrializa economia, de a o face performantă şi capabilă să concureze pe piaţa internaţională economii şi produse economice cu o mare tradiţie. Pentru potenţialul economic la care România ajunsese, Nicolae Ceauşescu se considera îndreptăţit să ceară pentru România un loc la masa sau în clubul ţărilor dezvoltate! Refuzul şi reţinerea acestora era evident. În primăvara aceluiaşi an fatidic 1989, presa internaţională face cunoscut că România este capabilă să producă arme nucleare, bombe atomice, aspirând astfel la intrarea în grupul atât de select şi de restrâns al ţărilor posesoare de armament atomic, alături de SUA, URSS, Anglia, Franţa, China, India, Pakistan, Israel şi… şi cam atât!

Repet: România lui Nicolae Ceauşescu devenise un exemplu periculos, care punea în discuţie sistemul financiar mondial, căci dovedea posibilitatea şi deopotrivă necesitatea ca o ţară care vrea să se dezvolte să o facă fără ajutorul şi asistenţa otrăvită a finanţei mondiale. De aceea experimentul românesc trebuia curmat, iar Ceauşescu pedepsit în mod exemplar: cine va mai face ca el, ca el s-o păţească! Cine va mai îndrăzni să conceapă o dezvoltare economică fără controlul şi asistenţa finanţei mondiale, internaţionale, nu va reuşi decât să-şi ducă ţara la dezastru! …Cam aceasta este învăţătura de minte, mesajul pentru liderii ţărilor mici şi mijlocii al spectacolului de la Târgovişte din 25 decembrie 1989.

Numai că asasinarea lui Ceauşescu nu avea niciun sens dacă România rămânea mai departe în posesia potenţialului economic la care o ridicaseră cei 25 de ani de dictatură ceauşistă. („Dictatură de dezvoltare”, după expresia lui Viorel Roman.) Aşa că după asasinarea aproape rituală a lui Nicolae Ceauşescu s-a trecut la distrugerea rezultatelor dobândite prin politica acestuia, adică s-a trecut la demolarea sau înstrăinarea obiectivelor economice construite de români după 1965. Acesta a fost scopul ultim şi propriu zis al „Revoluţiei” din decembrie 1989. Sub pretextul privatizării s-a produs un jaf fără egal în istoria României.

Dar, atenţie! Nu jaful a fost scopul principal al privatizării. Când în casă îţi intră hoţii şi îţi fură un tablou, îţi rămâne speranţa că poliţia va recupera tabloul şi îl vei primi înapoi. În cazul României, marii profitori ai privatizării nu au avut onestitatea şi comportamentul normal al …hoţului cinstit, de dintotdeauna, care fură ca să se folosească de obiectul furat, substituindu-se proprietarului. Ci noii proprietari, majoritatea „investitori străini”, au cumpărat pe bani puţini fabrici, uzine, clădiri etc., iar după ce s-au văzut proprietari au trecut la demolarea rapidă a acestora, astfel că în momentul de faţă dacă statul român ar încerca să ia înapoi fabricile şi uzinele care s-au privatizat în mod fraudulos, vom constata că acele uzine falnice au fost demult demontate şi vândute la fier vechi, inclusiv utilaje de mare tehnologie care în 1990 reprezentau ce era mai nou şi mai performant în domeniu.

Suntem victimele unei diversiuni şi manipulări cinice atunci când peste tot se vorbeşte de marii corupţi care au cumpărat de la stat pe mai nimic complexe industriale inestimabile. Adevărata tragedie a României o constituie mulţimea de obiective economice care au fost scoase din funcţiune, producând astfel milioane de şomeri, iar după aceea au fost demolate, distruse, astfel că azi, dacă am vrea, nu mai avem ce re-pune în funcţiune.
Un hoţ normal, când te fură, o face din lăcomie, din dorinţa câştigului uşor, nemuncit. Dar cine îţi intră în casă şi pleacă cu mâinile în buzunar fără să ia nimic, dar lasă în urmă prăpădul, distrugând tot ce aveai mai de preţ în casă, acela nu este un ins corupt, un ins stăpânit de o josnică lăcomie nesăţioasă, ci este un individ care te urăşte! Care nu poate suporta să te vadă în rândul lumii, căruia orice succes al tău „îi stă în gât”!

Încă o dată: privatizarea de după 1990 s-a transformat în jaf neruşinat! De pe urma căruia s-au îmbogăţit o mână de „întreprinzători”. Dar nu din pricina acestor delapidatori am ajuns azi în situaţia de faliment al statului. Azi statul român nu mai are de unde colecta la buget impozite şi alte dări către stat, azi statul român a ajuns să se împrumute la finanţa mondială ca să aibă din ce plăti pensiile şi salariile bugetarilor. Această catastrofă au produs-o acei „întreprinzători” care au sistat procesul de producţie, care au distrus sau au scos din ţară utilajele aflate în dotarea uzinelor vândute „cu un dolar”. Nu preţul mic cu care s-a vândut IMGB-ul contează cel mai mult, ci diminuarea producţiei acestui mare combinat industrial, al cărui aport la bugetul statului şi la fondul social a scăzut de zeci de ori. Singură producţia de şomeri a IMGB şi a întregii noastre economii a crescut după 1990 în cifre de neimaginat înainte de 1990.

Pe scurt, guvernanţii de după 1990 nu au urmărit privatizarea economiei româneşti, ci distrugerea acesteia. Dintr-o ţară industrială cu o economie autarhică prosperă, cu excedent în balanţa comerțului exterior, România post-decembristă s-a transformat într-o ţară bananieră de consum, piaţă pentru producţia de marfă a altor ţări, o ţară îndatorată până peste cap finanţei mondiale.
România este azi o colonie. Atât prin nivelul economiei, cât şi prin maniera în care este guvernată de partide şi politicieni aserviţi altor interese decât cele autentic naţionale.

România este o ţară ocupată. Ocupată şi redusă la ascultare nu de armatele altor state, nu prin forţa armelor, ci prin forţa tratatelor şi contractelor semnate de guvernanţii noştri. Ei se menţin la putere cu sprijinul discret, dar atât de eficient, al celor care beneficiază de pe urma trădării, a vânzării de Neam şi Ţară.

În acest context plasez răul pe care l-a provocat Petre Roman. Ca prim ministru, Petre Roman a declanşat planul de distrugere a economiei româneşti. Planul acesta l-au întocmit probabil alţii, în alte cancelarii, din străinătate. Petre Roman s-a făcut unealta acestui plan criminal, dar a pus şi multă pasiune personală, astfel că deseori a ţinut să asiste personal la casarea unor utilaje de mare performanţă. Probabil că a făcut-o şi de teama ca nu cumva să să se găsească vreun român care să saboteze demolarea economiei româneşti declanşată de fiul cominternistului Valter Roman, agent dovedit al antiromânismului bolşevic! Dezvăluirile făcute de istorici ca Gheorghe Buzatu despre sensul profund antiromânesc al activităţii lui Valter Roman în Comintern ne obligă ca din această perspectivă, a anti-românismului funciar şi dezgustător, să analizăm şi prestaţia ca prim ministru a lui Petre Roman. Declaraţia sa despre „industria românească, o grămadă de fiare vechi”, descalificantă pentru un inginer, nu era decât expresia programului de distrugere a industriei româneşti la care se angajase cu o dăruire de netrebnic!

Distrugerea sistemului de irigaţii este tot opera sa! „Ne costă mai putin să importăm grâul, decât să-l irigăm!” a decretat marele economist în 1991… Ce căuta în fruntea guvernului României acest ins mediocru, activist slugarnic la Centrul Universitar PCR, fiu al unui duşman invederat al Neamului românesc?! De la cine primise curajul şi aplombul de a se cocoţa acolo unde nimeni nu-l aștepta?! Citește continuarea pe Ion Coja.

CONSTITUTIA ROMÂNIEI, Art.30