Ce zi......

Iata a mai trecut o zi Boculet la locul lui , ministreii la locul lor , parlamentdraci la locul lor. Totul este OK . Si ce frica am tras azi ca sa vezi , ca poate , ca doamne pazeste , se intimpla ca sa ne trezim cumva din dulcele nostru , etern , binecuvintatul somn al ratiuni . Aoleo ce frica am tras . Dar acum este ok , m-am linistit . Credeam ca sa vezi ... si sa nu crezi... boborul se revolta , doamne pazeste pe parlamentdraci si sa vezi ....lele ce tragedie , comedie...!? Acum sunt linistit . Totul este OK . Somn usor drag bobor , Sa ne traiesti drag conducator bor , bor , in frunte cu partidul ce pe inalte culmi de prosperitate si bunastare ne calauzeste pasi ca si pina acum . Sa ne traiesi drag primbinistru , lumina calauzitoare , far al dreptatilor stiute si nestiute . Somn usor ........i-ti doresc drag bopor , cineva acolo sus vegheaza .Bavos natiune .... in fruntea ta drag conducator , vizionar , drept calauzitor te birjareste . Dormi in pace .... ratiune ......

Ce zi......

Iata a mai trecut o zi Boculet la locul lui , ministreii la locul lor , parlamentdraci la locul lor. Totul este OK . Si ce frica am tras azi ca sa vezi , ca poate , ca doamne pazeste , se intimpla ca sa ne trezim cumva din dulcele nostru , etern , binecuvintatul somn al ratiuni . Aoleo ce frica am tras . Dar acum este ok , m-am linistit . Credeam ca sa vezi ... si sa nu crezi... boborul se revolta , doamne pazeste pe parlamentdraci si sa vezi ....lele ce tragedie , comedie...!? Acum sunt linistit . Totul este OK . Somn usor drag bobor , Sa ne traiesti drag conducator bor , bor , in frunte cu partidul ce pe inalte culmi de prosperitate si bunastare ne calauzeste pasi ca si pina acum . Sa ne traiesi drag primbinistru , lumina calauzitoare , far al dreptatilor stiute si nestiute . Somn usor ........i-ti doresc drag bopor , cineva acolo sus vegheaza . Bavos natiune .... in fruntea ta drag conducator , vizionar , drept calauzitor te birjareste . Dormi in pace .... ratiune ......

Perle de la Bacalaureat

1. În versurile: “Ce-ţi pasă şie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?” poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafarul este în gagicareală şi ea îi spune că nu stie dacă va fi al ei sau va fi altul.2. Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.3. În nuvela “La vulturi” de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.4. Metoda folosită de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.5. Poetul îşi aşteaptă iubita ca împreuna să cutremure o barcă.6. La începutul fiecărei poezii eminesciene sta plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.7. Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte groasă, şi are atâtea personaje că nu le mai ţii numărul dar trebuie să fii atent la fabula ca te întâlneşti cu ea şi în final.8. Privind atent plugul vede că e de fier şi privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.9. Omenia este o specie lacomă şi nepăsătoare, deci faptele bune sunt o faptă măreaţă”.10. “Omul bun nu se bate pe copii, se vorbeşte politicos cu bătrânii, se salută politicos pe doctori şi pe oamenii de ştiinţă”.11. “Când eram la Viena a picat pe pământ o bătrânică la intrarea în metrou” (elevul povesteşte mai departe cum a ajutat-o el pe bătrână făcând o faptă bună).12. “Dacă are omenie, alţi oameni se uit la tine un alt ochi”.13. “Omenia este caracter moral şi definitoriu”.14. “Omenia poate dăuna când e percepută ca mijloc perfid de a profita”.15. “Dar în viaţa asta există oameni bun care are un suflet mai mare şi mai pură decât alţii”.16. Şi Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!17. Vlaicu-Voda era un funcţionar model care avea un randament deosebit ca domn.18. Pentru că suntem oameni, nu poţi să ceri cainelui din scara blocului să sufere pentru decepţiile tale.19. Zaharia Stancu a scris un roman desculţ. A fost şi şef de birou la scriitori.20. Răscoala începu spre seara şi ţăranii îşi aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.21. Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.22. Si cînd Petre Petre o văzu pe Nadina dezbrăcată îl gîdila în talpi.23. Romanul “Rascoala” este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.24. Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de mărar şi de pătrunjel.25. Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri.26. Şcoala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.27. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfăşoara bătălia de la Rovinari.28. “În cunoscuta baladă “Mioriţa”, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicaţi doi criminali, o oaie turnătoare şi un cioban ce şochează prin prostia lui”.29. “În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei, fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reţine numărul maşinii”.30. “Personajele vorbeşte în modul dialog”.

Perle de la Bacalaureat

1. În versurile: “Ce-ţi pasă şie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?” poetul ne vorbeşte despre aspectul fiinţei cu care Luceafarul este în gagicareală şi ea îi spune că nu stie dacă va fi al ei sau va fi altul. 2. Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii. 3. În nuvela “La vulturi” de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei. 4. Metoda folosită de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea. 5. Poetul îşi aşteaptă iubita ca împreuna să cutremure o barcă. 6. La începutul fiecărei poezii eminesciene sta plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia. 7. Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte groasă, şi are atâtea personaje că nu le mai ţii numărul dar trebuie să fii atent la fabula ca te întâlneşti cu ea şi în final. 8. Privind atent plugul vede că e de fier şi privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz. 9. Omenia este o specie lacomă şi nepăsătoare, deci faptele bune sunt o faptă măreaţă”. 10. “Omul bun nu se bate pe copii, se vorbeşte politicos cu bătrânii, se salută politicos pe doctori şi pe oamenii de ştiinţă”. 11. “Când eram la Viena a picat pe pământ o bătrânică la intrarea în metrou” (elevul povesteşte mai departe cum a ajutat-o el pe bătrână făcând o faptă bună). 12. “Dacă are omenie, alţi oameni se uit la tine un alt ochi”. 13. “Omenia este caracter moral şi definitoriu”. 14. “Omenia poate dăuna când e percepută ca mijloc perfid de a profita”. 15. “Dar în viaţa asta există oameni bun care are un suflet mai mare şi mai pură decât alţii”. 16. Şi Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?! 17. Vlaicu-Voda era un funcţionar model care avea un randament deosebit ca domn. 18. Pentru că suntem oameni, nu poţi să ceri cainelui din scara blocului să sufere pentru decepţiile tale. 19. Zaharia Stancu a scris un roman desculţ. A fost şi şef de birou la scriitori. 20. Răscoala începu spre seara şi ţăranii îşi aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi. 21. Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului. 22. Si cînd Petre Petre o văzu pe Nadina dezbrăcată îl gîdila în talpi. 23. Romanul “Rascoala” este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera. 24. Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de mărar şi de pătrunjel. 25. Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri. 26. Şcoala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare. 27. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfăşoara bătălia de la Rovinari. 28. “În cunoscuta baladă “Mioriţa”, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicaţi doi criminali, o oaie turnătoare şi un cioban ce şochează prin prostia lui”. 29. “În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei, fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reţine numărul maşinii”. 30. “Personajele vorbeşte în modul dialog”.

Profeti si profetii despre Romania

Mincinosi sau adevarati. Impostori sau purtatori ai unui mesaj divin. Magi si ghicitori in stele. Oracole si profetii grele, inspaimantatoare chiar. Unele au provocat sinucideri in masa; altele au dus la ruperea Bisericii, la schisme si mari rataciri. E greu de spus cine are dreptate. Oricum, Biserica ii priveste pe toti proorocii cu dest ula reticenta, asa cum priveste vedeniile, rapirile in duh si minunile de orice fel. Ne aflam pe un teren alunecos si plin de primejdii, un loc in care cu greu mai putem distinge adevarul de minciuna, vorbirea de la sine si cea de la Dumnezeu. Cum spun cei incercati, diavolul poate lua uneori chip de lumina. Sa ne ferim, deci. Sa-i intoarcem spatele, chiar si atunci cand poarta aureola de sfant.Ca orice pretins mesaj din cer, profetia se cere a fi cercetata cu atentie. Nu oricui ii este dat darul proorociei. Nu oricine se poate sui pe acoperisul unei case, pentru a striga apoi trecatorilor sa se pocaiasca, trambitand apropierea Judecatii si a vremurilor din urma.Noi, romanii, nu cunoastem mari profeti. Poate Petrache Lupu. Poate Maica Veronica. Am pastrat doar cateva proorocii, toate legate de soarta poporului roman si de viitorul Romaniei. Unele par naive. Altele te pun pe ganduri si te indeamna sa judeci semnele prezentului cu alti ochi, iti dau dorinta de indreptare, de primenire grabnica a sufletului.Profetia Sfantului Mitropolit Varlaam "Hiara rosie, cu multe capete"(Pierderea Basarabiei si stapanirea bolsevica)S-a pastrat prin grija pustnicilor de la schitul Zosima, din tinutul Neamtului, si prin ravna marelui calugar crestin sirian, Paul de Alep, care, pe la 1760, a transcris-o in insemnarile sale de pelerin la cele mai de seama manastiri romanesti.Sfantului Mitropolit Varlaam Pe mai multe pagini, Mitropolitul Varlaam vorbeste, sub inspiratia Sfantului Duh, despre Moldova ca un al doilea Canaan biblic, care, desi iubit de Dumnezeu, se va prabusi cu mult zgomot, din cauza pacatelor fara numar, savarsite de oameni. Desi cam general formulate, nu putine afirmatii ale Sfantului Varlaam par sa se fi implinit deja, cea mai uimitoare din toate fiind previziunea comunismului si pierderea Basarabiei: Biserica va incapea pe mana unor mitropoliti si arhierei nevrednici. Taina crestina a nuntii se va lepada. Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele, fara nici o rusinare. Oamenii vor defaima traditiile crestinesti ale parintilor, dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine... Mare urgie va fi atunci. Pamanturile si bunurile Tarii vor fi luate cu japca de straini.Oamenii se vor vinde intre ei.Vlastare domnesti se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine si destrabalate.La vremea cea din urma, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia si sangele lor.Domnii pamantului vor pune biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri pe apa si pe aerul lasat de Dumnezeu.Oamenii se vor face de rusine pe unde se vor duce, facand stramosii sa se rasuceasca in morminte si sa lacrimeze sub glie.Moldova va fi rupta si impartita de "hiara rosie, cu multe capete", care va cuprinde Europa crestina si ortodoxa.Intr-un final, Mitropolitul Varlaam va descrie si semnele sfarsitului, semne care, cu putina fantezie, pot prefigura televiziunea, distrugerea satului romanesc si a taranimii, deopotriva cu semnalarea altor probleme globale ale omenirii: new-age, manipularea genetica, scaderea natalitatii si cresterea formelor de depresie - maladia confortului si a progresului tehnic modern din actualul secol. "La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii, urmarind tot felul de nascociri si lepadand truda satului. Munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii, crezand ca asta e legea lui Dumnezeu (...) Fiarele, pasarile si alte dobitoace isi vor schimba firea si vor aparea alte feluri de dobitoace iscate de mintea omului. Si, in cele din urma (...) vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici, dar fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oamenii cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului. Cand graiurile se vor amesteca ca altadata in Babilon, sfarsitul va fi aproape".Viziunea Sfantului Calinic de la Cernica si anul 1992 "Sfarsitul cel de pe urma": Europa ComunitaraDespre profetia Sfantului Calinic s-a vorbit mult imediat dupa revolutie, in 1990-1991. Intamplarea face ca in acei ani sa fi fost si eu in preajma parintilor de la Cernica: staretul Dorotei, dimpreuna cu monahii Gheorghe, Ignatie, Ilie sau Neofit. Sfantului Calinic de la Cernica Cu totii evitau subiectul ("sa vedem, nimeni nu stie nici ziua si nici ceasul"), dar, in sinea lor, erau tulburati, rugandu-se cat puteau ei de mult in ascunzisul si umbra nocturna a chiliei. Fara sa o recunoasca, sufletul lor era bantuit de aceeasi nelinistita intrebare: sa fi avut dreptate Sfantul fara egal si protectorul Cernicai, atunci cand a prevestit "sfarsitul lumii" in anul 1992 sau, dintr-o grea ispitire, modalitatea de calcul a anilor era gresita? Anul 1992 a trecut, dar viziunea Sfantului Calinic continua sa starneasca emotii, pasiuni si controverse teologice. Toata viziunea Sfantului se petrece in anul 1848, cand se zvonea tot mai insistent apropierea unui sfarsit de lume si a unui alt inceput, de lume noua. "Framantat de aceste ganduri, intr-una din nopti, intorcandu-se la chilie de la slujba utreniei si asezandu-se ca de obicei pe scaunul sau (caci Cuviosul nu cunostea odihna patului), in acel moment s-a aflat cu trupul in picioare, aievea si nu in vis, in cealalta insula a Cernicai, avand de-a dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care il mustrau de ce nu incepuse zidirea manastirii in aceasta insula, mai ales ca deja primise bani de la credinciosi.Maica Veronica Cuprins de frica, staretul Calinic a raspuns: "Iertati-ma, Sfintilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi sfarsitul lumii". Atunci Sfintii i-au zis: "Uita-te spre Rasarit". Si, ridicand Cuviosul ochii spre Rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o imensa lumina dumnezeiasca, dupa care Sfintii i-au zis: "Priveste acum si vei vedea taina cea mare a Providentei". Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vazut pe cer Sfanta Treime, asa cum este zugravita pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare pergament luminos, era scris cu litere mari: 7500 ani de la Adam. Atunci Sfintii care il sustineau pe brate i-au zis: "Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam! Asadar, au adaugat Sfintii, incepe indata a zidi marea manastire a Sf.M. Mc.Gheorghe"". Multi se intreaba si acum ce a vrut sa insemne cei 7500 de ani din viziunea Sfantului Calinic, dar raspunsul e in alta parte. Conteaza mai putin ca formula de calcul va fi fost gresita, ca una din cifrele anului se va fi citit altfel sau ca, pur si simplu, Dumnezeu s-a milostivit de noi pentru moartea tinerilor de la Revolutie sau pentru rugaciunile marilor nostri duhovnici din acea perioada: parintii Argatu, Sofian, Cleopa, Macarie, Galeriu, Staniloae, Papacioc, Iustin Parvu. Important este ca aceasta profetie mai lucreaza inca peste timp si secoli, confirmand o alta profetie, a Sfantului Nifon al Constantinopolului, care, in vedenia sa despre Infricosata Judecata, Il vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii. Petrache Lupu "Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu S-a oprit, Si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: "Acest veac al saptelea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea si cu rautatea". Apoi, dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac, a adaugat: "Acesta este plin de putoarea pacatelor omenesti, de invidie, necuratie, ura, minciuna... Dar ajunge. Il voi curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului". Si a facut semn arhanghelului Mihail sa pregateasca inceputul Judecatii". Calculand mijlocul veacului al saptelea, ajungem la concluzia ca acest mijloc este anul 7500, din care, scazand anii de pana la Hristos (5508), dam tocmai peste anul 1992! Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica si a Sf. Nifon ne indeamna sa zabovim mai mult asupra semnificatiei anului din profetie si sa descoperim ca (intamplator sau nu), in anul 1992 a avut loc un eveniment major, un eveniment peste care am trecut cu nepermisa usurinta. E vorba de unificarea celor 12 tari din Piata Comuna, intr-o unitate economica si politica mult visata, Europa Unita, in care cu mult sarg si multe sperante desarte ne-am grabit si noi sa intram, cativa ani mai tarziu. N-ar fi de mirare sa aflam, candva, ca profetia Sfintilor Calinic si Nifon a fost, de fapt, cat se poate de exacta; ca ea nu s-a referit strict la ziua Judecatii sau a producerii unui cataclism planetar, ci doar a indicat inceputul unei perioade premergatoare si foarte apropiate "sfirsitului cel de pe urma" - inceputul unor incercari, crize, contorsiuni, conflicte si suferinte crancene, greu de rostit.Un mare vizionar roman - parintele Arsenie Boca Mesajele de la DraganescuPe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, Arsenie Boca a strecurat inexplicabil cateva imagini profetice pentru anul 1968, cand parintele a inceput sa picteze biserica: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. La Draganescu trebuie sa ai rabdare si sa privesti cu atentie. Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi.Profetul Zaharia. Fresca din Capela Sixtina Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism, la modificarea genetica, de la globalizarea mondiala, la secularizarea new-age-ista a Bisericii lui Hristos.Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent, deopotriva, in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, stim prea bine ca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului si caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de lauda sau uimire. Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului si la meditatie crestina, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis cu multe decenii inainte marile cutremure din 1940 si 1977, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti, inca din 1940, o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni o alta stea cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei (Revolutia din decembrie 1989?), cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti strainilor) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi, acum!". Incifrate, greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului sau. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, se afla raspunsul. Acolo, unde parintele a pictat cu 44 de ani inainte atacul terorist de la 11 septembrie si incendierea celor doua turnuri gemene, se afla, cu siguranta, taina unui mare mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.Anul 2011 - anul marilor incercari?In lumea monahala si printre credinciosi, se vorbeste tot mai insistent despre anul 2011 si urgiile pe care acest an o sa le aduca. Una din profetii apartine pustnicului Zosima, fost monah la Manastirea Rarau, apropiat al parintelui Daniil Tudor si, prin urmare, prigonit de autoritatile comuniste. Aceasta profetie vorbeste despre faptul ca, in anul 2011, va fi mare macel in orasele din Romania (revolta, razboi civil sau cutremur?) - pedeapsa ce va prefigura mari framantari politice europene si, in final, izbucnirea celui de-al treilea razboi mondial, ce va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor. Pustnicul Zosima nu a dat alte amanunte, amintind doar ca "greu va scapa cineva din aceasta incercare", ca ar fi bine sa refuzam documentele biometrice si bine ar fi ca la muntele Rarau sa se slujeasca zilnic Sfanta Liturghie. Arsenie Boca Ultimul numar (iulie, 2010) al revistei bacauane "Credinta ortodoxa" vorbeste despre aceasta proorocie a pustnicului Zosima, dar si despre un episod consemnat in cartea "Pustnicii nevazuti ai Athosului", episod in care un mare sihastru din muntele Giumalau, Nectarie, i-ar fi spus unui frate venit la el in vizita (discutia avea loc la sfarsitul lunii august 2001): "Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata, peste ocean... Tu ai sa fii in Iasi. Sa nu te sperii (referire la atacul turnurilor gemene din New York). Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange". Cum fratele era destul de batran, l-a intrebat pe pustnic: "Mai sunt zece ani pana atunci si eu sunt foarte bolnav. O sa mai traiesc oare pana atunci?" si pustnicul l-a linistit: "O sa traiesti, mai ales ca te vei fi retras deja pe muntele Rarau", lucru care s-a si intamplat intru totul. Cu un an inainte de a se muta la cele vesnice (in anul 2002, la varsta de 108 ani!), pustnicul Nectarie i-a mai spus fratelui si ziua in care sa revina la el si cum anume sa-l inmormanteze. Fix in acea zi spusa de el, pustnicul a fost gasit fara suflare si a fost inmormantat in chiar locasul pe care si-l sapase singur in munte.Fara o cercetare atenta, duhovniceasca, e greu de spus cat adevar contine o profetie sau alta. La noi, de-a lungul timpului, cateva profetii au devenit celebre, si mai toate vorbesc despre o mare misiune spiritual crestina pe care o va juca Romania candva, dupa cum prefigura indianul crestinat Sundar Singh (cel care, inca din 1910, vorbea de Casa Poporului si de Canalul Dunare-Marea Neagra), sau poetul Ioan Alexandru, caruia, in urma unei viziuni extrem de puternice, i s-a revelat faptul ca Bucurestiul va fi Noul Ierusalim. Chiar parintele Cleopa pomenea despre o carte extrem de importanta, tiparita la Manastirea Neamtului in 1905, "Descoperirea Fericitului Agatanghel", carte in care, pe o bucata enorma de piele, era scrisa misiunea istorica si crestina a Romaniei, Greciei, Rusiei si Italiei. Fara a cadea in pacatul credulitatii sau al inchipuirii fara motiv si fara a ne pronunta in vreun fel asupra vreunui adevar profetic de pana acum, ne multumim a constata ca, la noi, totul este excesiv si fara masura; ca noi, romanii, trecem cu prea mare usurinta de la agonie la extaz, de la viziuni profetice catastrofale, la cele pline de optimism si de mandrie nationala. Pare-se ca spatiul romanesc nu mai cunoaste nuante si detasari intelepte. Am devenit un popor extrem de nelinistit si de grabit, cu o proasta parere despre sine, confirmand fara voie spusele celebrei bulgaroaice Vanga, cea care a prezis atacul terorist din 11 septembrie 2001, moartea printesei Diana, disparitia URSS-ului sau scufundarea submarinului Kursk:"Romanii sunt oameni speciali", spunea ea, "dar nu mai cred in valorile lor, si daca mesajul le este adus de un strain, este mai bine primit decat de la unul de-al lor (...) Eu sunt foarte neinsemnata, pentru ca acest mesaj sa vina de la mine, asa ca eu transmit aceasta veste venita de Sus. Sa fie despachetata in luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 si, in cel mult o luna de zile, sa fie dusa celui la care voi face referire in text. Daca nu se va putea ajunge la el, sa fie data celor din preajma sa. Sa va ajute Dumnezeu. In bucuria acestei lumi, in Romania va veni cel promis lumii. Se va bucura intregul Pamant de nasterea lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii lui, pana cand va veni ceasul sau. Cu puterea de Sus va fi daruit. Apocalipsa - ultimul capitol din Biblie, care contine viziunea Apostolului Ioan (pictura italiana din sec. 16) Pamantul, Apa, Focul ii vor veni in ajutor. Odata cu venirea lui in aceasta lume, tot ceea ce este construit pe minciuna se va narui. Toate acestea se vor petrece in anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care il vor recunoaste vor fi cei din poporul sau, poporul din care el a iesit. Drept rasplata, el va aduce acest popor pe cea mai inalta culme a desavarsirii, din intreaga lume. Acest popor va deveni o adevarata pilda pentru toate popoarele pamantului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur il va manui". E greu de spus ce anume a vrut sa ne transmita Vanga, cu putin timp inainte de a muri - ce este calul viu sau calul de fier. Poate ca ar trebui sa citim mai atent profetia. S-ar putea sa nu fi inteles noi ce trebuie. S-ar putea ca mesajul Vangai sa nu fi fost cu adevarat o profetie, ci, mai degraba, vorbele ei sa reprezinte un ultim indemn la optimism si incredere in ajutorul de Sus, reamintind romanilor marele adevar biblic: mantuirea vine din saracia ieslei, din locul cel mai umil si dispretuit de altii. Scrisa mai mult pentru prezent decat pentru viitor, mangaierea Vangai nu este intamplatoare, ea anticipand, poate, cea mai grea perioada din istoria moderna a poporului roman: criza economica, decaderea morala, coruptia, disputele politice interminabile, parasirea tarii de catre tineri. Neobisnuit de precisa si de clar formulata (24 ianuarie, 2005), profetia de mai sus are intensitatea unei porunci subintelese. Sa nu asteptam mantuirea de la altii. Sa nu ne pierdem nadejdea niciodata si sa credem cu toata forta ca, asemenea nasterii, numai durerea poate zamisli samanta innoirii si a salvarii tuturor neamurilor. preluare : Sorin Preda

Profeti si profetii despre Romania

Mincinosi sau adevarati. Impostori sau purtatori ai unui mesaj divin. Magi si ghicitori in stele. Oracole si profetii grele, inspaimantatoare chiar. Unele au provocat sinucideri in masa; altele au dus la ruperea Bisericii, la schisme si mari rataciri. E greu de spus cine are dreptate. Oricum, Biserica ii priveste pe toti proorocii cu dest ula reticenta, asa cum priveste vedeniile, rapirile in duh si minunile de orice fel. Ne aflam pe un teren alunecos si plin de primejdii, un loc in care cu greu mai putem distinge adevarul de minciuna, vorbirea de la sine si cea de la Dumnezeu. Cum spun cei incercati, diavolul poate lua uneori chip de lumina. Sa ne ferim, deci. Sa-i intoarcem spatele, chiar si atunci cand poarta aureola de sfant. Ca orice pretins mesaj din cer, profetia se cere a fi cercetata cu atentie. Nu oricui ii este dat darul proorociei. Nu oricine se poate sui pe acoperisul unei case, pentru a striga apoi trecatorilor sa se pocaiasca, trambitand apropierea Judecatii si a vremurilor din urma. Noi, romanii, nu cunoastem mari profeti. Poate Petrache Lupu. Poate Maica Veronica. Am pastrat doar cateva proorocii, toate legate de soarta poporului roman si de viitorul Romaniei. Unele par naive. Altele te pun pe ganduri si te indeamna sa judeci semnele prezentului cu alti ochi, iti dau dorinta de indreptare, de primenire grabnica a sufletului. Profetia Sfantului Mitropolit Varlaam "Hiara rosie, cu multe capete" (Pierderea Basarabiei si stapanirea bolsevica) S-a pastrat prin grija pustnicilor de la schitul Zosima, din tinutul Neamtului, si prin ravna marelui calugar crestin sirian, Paul de Alep, care, pe la 1760, a transcris-o in insemnarile sale de pelerin la cele mai de seama manastiri romanesti. Sfantului Mitropolit Varlaam Pe mai multe pagini, Mitropolitul Varlaam vorbeste, sub inspiratia Sfantului Duh, despre Moldova ca un al doilea Canaan biblic, care, desi iubit de Dumnezeu, se va prabusi cu mult zgomot, din cauza pacatelor fara numar, savarsite de oameni. Desi cam general formulate, nu putine afirmatii ale Sfantului Varlaam par sa se fi implinit deja, cea mai uimitoare din toate fiind previziunea comunismului si pierderea Basarabiei: Biserica va incapea pe mana unor mitropoliti si arhierei nevrednici. Taina crestina a nuntii se va lepada. Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele, fara nici o rusinare. Oamenii vor defaima traditiile crestinesti ale parintilor, dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine... Mare urgie va fi atunci. Pamanturile si bunurile Tarii vor fi luate cu japca de straini. Oamenii se vor vinde intre ei. Vlastare domnesti se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine si destrabalate. La vremea cea din urma, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia si sangele lor. Domnii pamantului vor pune biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei. Vor pune biruri pe apa si pe aerul lasat de Dumnezeu. Oamenii se vor face de rusine pe unde se vor duce, facand stramosii sa se rasuceasca in morminte si sa lacrimeze sub glie. Moldova va fi rupta si impartita de "hiara rosie, cu multe capete", care va cuprinde Europa crestina si ortodoxa. Intr-un final, Mitropolitul Varlaam va descrie si semnele sfarsitului, semne care, cu putina fantezie, pot prefigura televiziunea, distrugerea satului romanesc si a taranimii, deopotriva cu semnalarea altor probleme globale ale omenirii: new-age, manipularea genetica, scaderea natalitatii si cresterea formelor de depresie - maladia confortului si a progresului tehnic modern din actualul secol. "La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii, urmarind tot felul de nascociri si lepadand truda satului. Munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. Se vor insela unii pe altii, crezand ca asta e legea lui Dumnezeu (...) Fiarele, pasarile si alte dobitoace isi vor schimba firea si vor aparea alte feluri de dobitoace iscate de mintea omului. Si, in cele din urma (...) vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici, dar fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii. Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oamenii cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului. Cand graiurile se vor amesteca ca altadata in Babilon, sfarsitul va fi aproape". Viziunea Sfantului Calinic de la Cernica si anul 1992 "Sfarsitul cel de pe urma": Europa Comunitara Despre profetia Sfantului Calinic s-a vorbit mult imediat dupa revolutie, in 1990-1991. Intamplarea face ca in acei ani sa fi fost si eu in preajma parintilor de la Cernica: staretul Dorotei, dimpreuna cu monahii Gheorghe, Ignatie, Ilie sau Neofit. Sfantului Calinic de la Cernica Cu totii evitau subiectul ("sa vedem, nimeni nu stie nici ziua si nici ceasul"), dar, in sinea lor, erau tulburati, rugandu-se cat puteau ei de mult in ascunzisul si umbra nocturna a chiliei. Fara sa o recunoasca, sufletul lor era bantuit de aceeasi nelinistita intrebare: sa fi avut dreptate Sfantul fara egal si protectorul Cernicai, atunci cand a prevestit "sfarsitul lumii" in anul 1992 sau, dintr-o grea ispitire, modalitatea de calcul a anilor era gresita? Anul 1992 a trecut, dar viziunea Sfantului Calinic continua sa starneasca emotii, pasiuni si controverse teologice. Toata viziunea Sfantului se petrece in anul 1848, cand se zvonea tot mai insistent apropierea unui sfarsit de lume si a unui alt inceput, de lume noua. "Framantat de aceste ganduri, intr-una din nopti, intorcandu-se la chilie de la slujba utreniei si asezandu-se ca de obicei pe scaunul sau (caci Cuviosul nu cunostea odihna patului), in acel moment s-a aflat cu trupul in picioare, aievea si nu in vis, in cealalta insula a Cernicai, avand de-a dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care il mustrau de ce nu incepuse zidirea manastirii in aceasta insula, mai ales ca deja primise bani de la credinciosi. Maica Veronica Cuprins de frica, staretul Calinic a raspuns: "Iertati-ma, Sfintilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi sfarsitul lumii". Atunci Sfintii i-au zis: "Uita-te spre Rasarit". Si, ridicand Cuviosul ochii spre Rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o imensa lumina dumnezeiasca, dupa care Sfintii i-au zis: "Priveste acum si vei vedea taina cea mare a Providentei". Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a vazut pe cer Sfanta Treime, asa cum este zugravita pe sfintele icoane, iar dedesupt, pe un mare pergament luminos, era scris cu litere mari: 7500 ani de la Adam. Atunci Sfintii care il sustineau pe brate i-au zis: "Vezi ca nu la 1848 va fi sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini 7500 de ani de la Adam! Asadar, au adaugat Sfintii, incepe indata a zidi marea manastire a Sf.M. Mc.Gheorghe"". Multi se intreaba si acum ce a vrut sa insemne cei 7500 de ani din viziunea Sfantului Calinic, dar raspunsul e in alta parte. Conteaza mai putin ca formula de calcul va fi fost gresita, ca una din cifrele anului se va fi citit altfel sau ca, pur si simplu, Dumnezeu s-a milostivit de noi pentru moartea tinerilor de la Revolutie sau pentru rugaciunile marilor nostri duhovnici din acea perioada: parintii Argatu, Sofian, Cleopa, Macarie, Galeriu, Staniloae, Papacioc, Iustin Parvu. Important este ca aceasta profetie mai lucreaza inca peste timp si secoli, confirmand o alta profetie, a Sfantului Nifon al Constantinopolului, care, in vedenia sa despre Infricosata Judecata, Il vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii. Petrache Lupu "Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu S-a oprit, Si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: "Acest veac al saptelea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea si cu rautatea". Apoi, dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac, a adaugat: "Acesta este plin de putoarea pacatelor omenesti, de invidie, necuratie, ura, minciuna... Dar ajunge. Il voi curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului". Si a facut semn arhanghelului Mihail sa pregateasca inceputul Judecatii". Calculand mijlocul veacului al saptelea, ajungem la concluzia ca acest mijloc este anul 7500, din care, scazand anii de pana la Hristos (5508), dam tocmai peste anul 1992! Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica si a Sf. Nifon ne indeamna sa zabovim mai mult asupra semnificatiei anului din profetie si sa descoperim ca (intamplator sau nu), in anul 1992 a avut loc un eveniment major, un eveniment peste care am trecut cu nepermisa usurinta. E vorba de unificarea celor 12 tari din Piata Comuna, intr-o unitate economica si politica mult visata, Europa Unita, in care cu mult sarg si multe sperante desarte ne-am grabit si noi sa intram, cativa ani mai tarziu. N-ar fi de mirare sa aflam, candva, ca profetia Sfintilor Calinic si Nifon a fost, de fapt, cat se poate de exacta; ca ea nu s-a referit strict la ziua Judecatii sau a producerii unui cataclism planetar, ci doar a indicat inceputul unei perioade premergatoare si foarte apropiate "sfirsitului cel de pe urma" - inceputul unor incercari, crize, contorsiuni, conflicte si suferinte crancene, greu de rostit. Un mare vizionar roman - parintele Arsenie Boca Mesajele de la Draganescu Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, Arsenie Boca a strecurat inexplicabil cateva imagini profetice pentru anul 1968, cand parintele a inceput sa picteze biserica: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. La Draganescu trebuie sa ai rabdare si sa privesti cu atentie. Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Profetul Zaharia. Fresca din Capela Sixtina Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism, la modificarea genetica, de la globalizarea mondiala, la secularizarea new-age-ista a Bisericii lui Hristos. Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent, deopotriva, in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, stim prea bine ca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului si caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de lauda sau uimire. Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului si la meditatie crestina, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis cu multe decenii inainte marile cutremure din 1940 si 1977, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti, inca din 1940, o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni o alta stea cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei (Revolutia din decembrie 1989?), cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti strainilor) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi, acum!". Incifrate, greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului sau. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, se afla raspunsul. Acolo, unde parintele a pictat cu 44 de ani inainte atacul terorist de la 11 septembrie si incendierea celor doua turnuri gemene, se afla, cu siguranta, taina unui mare mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga. Anul 2011 - anul marilor incercari? In lumea monahala si printre credinciosi, se vorbeste tot mai insistent despre anul 2011 si urgiile pe care acest an o sa le aduca. Una din profetii apartine pustnicului Zosima, fost monah la Manastirea Rarau, apropiat al parintelui Daniil Tudor si, prin urmare, prigonit de autoritatile comuniste. Aceasta profetie vorbeste despre faptul ca, in anul 2011, va fi mare macel in orasele din Romania (revolta, razboi civil sau cutremur?) - pedeapsa ce va prefigura mari framantari politice europene si, in final, izbucnirea celui de-al treilea razboi mondial, ce va incepe prin atacul armatei ruse asupra Turciei si stramtorilor Dardanele si Bosfor. Pustnicul Zosima nu a dat alte amanunte, amintind doar ca "greu va scapa cineva din aceasta incercare", ca ar fi bine sa refuzam documentele biometrice si bine ar fi ca la muntele Rarau sa se slujeasca zilnic Sfanta Liturghie. Arsenie Boca Ultimul numar (iulie, 2010) al revistei bacauane "Credinta ortodoxa" vorbeste despre aceasta proorocie a pustnicului Zosima, dar si despre un episod consemnat in cartea "Pustnicii nevazuti ai Athosului", episod in care un mare sihastru din muntele Giumalau, Nectarie, i-ar fi spus unui frate venit la el in vizita (discutia avea loc la sfarsitul lunii august 2001): "Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata, peste ocean... Tu ai sa fii in Iasi. Sa nu te sperii (referire la atacul turnurilor gemene din New York). Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange". Cum fratele era destul de batran, l-a intrebat pe pustnic: "Mai sunt zece ani pana atunci si eu sunt foarte bolnav. O sa mai traiesc oare pana atunci?" si pustnicul l-a linistit: "O sa traiesti, mai ales ca te vei fi retras deja pe muntele Rarau", lucru care s-a si intamplat intru totul. Cu un an inainte de a se muta la cele vesnice (in anul 2002, la varsta de 108 ani!), pustnicul Nectarie i-a mai spus fratelui si ziua in care sa revina la el si cum anume sa-l inmormanteze. Fix in acea zi spusa de el, pustnicul a fost gasit fara suflare si a fost inmormantat in chiar locasul pe care si-l sapase singur in munte. Fara o cercetare atenta, duhovniceasca, e greu de spus cat adevar contine o profetie sau alta. La noi, de-a lungul timpului, cateva profetii au devenit celebre, si mai toate vorbesc despre o mare misiune spiritual crestina pe care o va juca Romania candva, dupa cum prefigura indianul crestinat Sundar Singh (cel care, inca din 1910, vorbea de Casa Poporului si de Canalul Dunare-Marea Neagra), sau poetul Ioan Alexandru, caruia, in urma unei viziuni extrem de puternice, i s-a revelat faptul ca Bucurestiul va fi Noul Ierusalim. Chiar parintele Cleopa pomenea despre o carte extrem de importanta, tiparita la Manastirea Neamtului in 1905, "Descoperirea Fericitului Agatanghel", carte in care, pe o bucata enorma de piele, era scrisa misiunea istorica si crestina a Romaniei, Greciei, Rusiei si Italiei. Fara a cadea in pacatul credulitatii sau al inchipuirii fara motiv si fara a ne pronunta in vreun fel asupra vreunui adevar profetic de pana acum, ne multumim a constata ca, la noi, totul este excesiv si fara masura; ca noi, romanii, trecem cu prea mare usurinta de la agonie la extaz, de la viziuni profetice catastrofale, la cele pline de optimism si de mandrie nationala. Pare-se ca spatiul romanesc nu mai cunoaste nuante si detasari intelepte. Am devenit un popor extrem de nelinistit si de grabit, cu o proasta parere despre sine, confirmand fara voie spusele celebrei bulgaroaice Vanga, cea care a prezis atacul terorist din 11 septembrie 2001, moartea printesei Diana, disparitia URSS-ului sau scufundarea submarinului Kursk: "Romanii sunt oameni speciali", spunea ea, "dar nu mai cred in valorile lor, si daca mesajul le este adus de un strain, este mai bine primit decat de la unul de-al lor (...) Eu sunt foarte neinsemnata, pentru ca acest mesaj sa vina de la mine, asa ca eu transmit aceasta veste venita de Sus. Sa fie despachetata in luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 si, in cel mult o luna de zile, sa fie dusa celui la care voi face referire in text. Daca nu se va putea ajunge la el, sa fie data celor din preajma sa. Sa va ajute Dumnezeu. In bucuria acestei lumi, in Romania va veni cel promis lumii. Se va bucura intregul Pamant de nasterea lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii lui, pana cand va veni ceasul sau. Cu puterea de Sus va fi daruit. Apocalipsa - ultimul capitol din Biblie, care contine viziunea Apostolului Ioan (pictura italiana din sec. 16) Pamantul, Apa, Focul ii vor veni in ajutor. Odata cu venirea lui in aceasta lume, tot ceea ce este construit pe minciuna se va narui. Toate acestea se vor petrece in anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care il vor recunoaste vor fi cei din poporul sau, poporul din care el a iesit. Drept rasplata, el va aduce acest popor pe cea mai inalta culme a desavarsirii, din intreaga lume. Acest popor va deveni o adevarata pilda pentru toate popoarele pamantului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur il va manui". E greu de spus ce anume a vrut sa ne transmita Vanga, cu putin timp inainte de a muri - ce este calul viu sau calul de fier. Poate ca ar trebui sa citim mai atent profetia. S-ar putea sa nu fi inteles noi ce trebuie. S-ar putea ca mesajul Vangai sa nu fi fost cu adevarat o profetie, ci, mai degraba, vorbele ei sa reprezinte un ultim indemn la optimism si incredere in ajutorul de Sus, reamintind romanilor marele adevar biblic: mantuirea vine din saracia ieslei, din locul cel mai umil si dispretuit de altii. Scrisa mai mult pentru prezent decat pentru viitor, mangaierea Vangai nu este intamplatoare, ea anticipand, poate, cea mai grea perioada din istoria moderna a poporului roman: criza economica, decaderea morala, coruptia, disputele politice interminabile, parasirea tarii de catre tineri. Neobisnuit de precisa si de clar formulata (24 ianuarie, 2005), profetia de mai sus are intensitatea unei porunci subintelese. Sa nu asteptam mantuirea de la altii. Sa nu ne pierdem nadejdea niciodata si sa credem cu toata forta ca, asemenea nasterii, numai durerea poate zamisli samanta innoirii si a salvarii tuturor neamurilor. preluare : Sorin Preda

Medic fascinat de ocultism, Nostradamus a riscat sa provoace mania Bisericii Catolice cand a prezis viitorul pentru urmatoarele douazeci de secole. A fost cu adevarat un vizionar sau legendara sa precizie este doar un mit perpetuat in timp? Individul scund si vioi, cu barba lunga si deasa, este considerat o ciudatenie la somptuasa Curte renascentista a regelui Henric al II-lea al Frantei. Cunoscut ca fiul unor evrei convertiti, pasionat de astrologie si de alte stiinte oculte, Nostradamus a fost invitat la Paris in 1556 mai mult pentru amuzament. Dar profetiile sale despre rege ii vor aduce faima internationala. Una dintre acestea parea adevarata, dar fara de indoiala ridicola, sugerand ca un barbat chior va deveni curand rege. O alta, in mod caracteristic criptica, interpretabila: Leul tanar il va infrange pe cel mai batran pe campul de lupta, intr-o singura lupta. Ii va strapunge ochii in cusca aurita; doua rani intr-unul, apoi va pieri de o moarte naprasnica. La 1 iulie 1559, pe cand regele participa la un turnir, accidental, lancea prietenului sau, care ii era adversar in competitie, a strapuns coiful regal de aur si a patruns in ochi. Faptasul ingrozit, contele de Montgomery, era mai tanar decat suveranul; o aschie din arma rupta i-a provocat acestuia o a doua rana, iar regele a indurat dureri cumplite timp de zece zile, dupa care a murit. In tot acel timp el avea sa fie si sa ramana singurul suveran al Frantei cu un singur ochi. Cuvintele lui Nostradamus au fost amintite cu admiratie. Opunandu-se impecabil magicenilor si vrajitorilor, conducatorii Bisericii Romano-Catolice ar fi vrut sa-l arda pe rug pe acest profet periculos de exact. Taranii, crezand ca prezicerea a fost de fapt un blestem, l-au ars in efigie. Numai datorita protectiei reginei vaduve, Caterina de Medici, a scapat de executie. Eroul ciumei Michel de Nostredame, nascut la 14 decembrie 1503, la Saint-Remy in Provence, cel mai conversat profet din istorie, se pregatea sa devina medic. Dar studiile sale au fost intrerupte brusc, cand ciuma bubonica s-a abatut asupra sudului Frantei, in 1525. In timp ce multi medici au parasit speriati regiunea, Michel calatorea curajos dintr-un loc in altul pentru a ingriji victimile bolii extrem de contagioase. Totusi, aproape ca i s-a refuzat acordarea titlului, la absolvire, patru ani mai tarziu, poate din cauza acuzatiilor aduse de colegii invidiosi. Dar a fost dus in drepturi datorita recunostintei taranilor si respectului celorlalti studenti. In 1533 si-a deschis un cabinet in Agen, localitate pe fluviul Garonne si s-a casatorit cu o tanara cunoscuta ca fiind bogata, foarte frumoasa si apreciata. Aveau deja o fiica si un fiu, cand Inchizitia, institutie a Bisericii menita sa suprime erezia, a intervenit in viata lor. Nostradamus (cum isi spunea la acea data) a fost chemat in fata unei instante ecleziastice, pentru ca ar fi facut o afirmatie ireverentioasa despre o statuie a Fecioarei Maria. Cand s-a intors acasa, a aflat ca atat sotia, cat si cei doi copii murisera de ciuma. In urmatorii zece ani, medicul inimos si-a reluat activitatea de curant itinerant castigandu-si faima de facator de minuni. Dupa ce i s-a acordat o pensie viagera, s-a stabilit la Salon, o localitate intre Marsilia si Avignon, a infiintat un laborator de produse cosmetice si s-a casatorit cu o vaduva bogata, cu care a avut sase copii. Revelatii in pod Cu noua sa situatie financiara ii permitea sa nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre stiintele oculte. Barbarii din orasel, cum isi numea el vecinii, priveau cu suspiciune interesul lui pentru magie si astrologie. Si-a transformat podul casei in observator astronomic unde, urcat pe trepied, urmarea bolta instelata si sustinea ca afla secretele viitorului de la lumina interioara, vocea. La inceput, si-a facut cunoscute prezicerile printr-o serie de cartulii modeste pe care a inceput sa le publice din 1550. Dar treptat si-a pierdut total interesul pentru urmarirea conditiilor meteorologice si a fazelor lunii. Retras in umbra Aflata in pragul unui razboi civil, Franta a oferit un teren propice profetiilor sumbre si criptice ale lui Nostradamus publicate in 1555 primele 100 din cele aproape 2000 pe care le va publica pana in 1557. Aceste Centuri s-au bucurat imediat de succes si l-au introdus pe autor la Curte. Recunoscand ca in mod constient a ales o exprimare criptica, Nostradamus scria intr-un limbaj obscur, pornind de la franceza contemporana lui, dar presarata cu expresii si cuvinte din italiana, greaca, spaniola, ebraica si latina. Fiecare prezicere consta din patru versuri, un catren, dar nici unul nu aduce a poezie. Vizionarul sustinea ca acest stil il proteja de pedeapsa celor puternici, care nu pareau sa fie intotdeauna incantati de ceea ce le prezicea. Dar alti observatori mai sceptici sunt de parere ca stilul vag este adoptat in mod constient pentru a lasa scrierile deschise interpretarilor. In consecinta, exista probabil aproape 400 de interpretari diferite ale Centuriilor, fiecare incercand sa dezvaluie secretele profetilor care continua pana in anul 3797. Scrierile mele vor fi mai bine intelese de cei ce vor veni dupa moartea mea, scria clarvazatorul. Consilier regal Pe fontul tulburarilor interne, in Franta multi, asemenea reginei Caterina, nu simteau nevoia ca istoria sa confirme spusele medicului. Prezicerea acestuia despre moartea sotului ei a fost suficienta. Fara indoiala, ei i se datoreaza numirea ei ca medic curant al fiului sau, Carol al IX-lea. Potrivit unei povestiri cunoscute, Nostradamus a chemat odata un inger, numit Anael, si i-a cerut sa ii dezvaluie intr-o oglinda magica soarta copiilor reginei. Oglinda ia aratat pe cei trei fii domnind pentru scurta vreme, in timp ce ginerele ei aflat in disgratie, Henric de Navarra, ar fi urmat sa domneasca 23 de ani. Speriata, regina a cerut sa fie oprit acel spectacol neplacut. De fapt, probabil ca Nostradamus a vizitat-o la Curte doar pentru a face horoscopul atat pentru ea cat si pentru copii ei. Este foarte probabil ca Nostradamus sa fi fost suficient de abil sa isi dezvaluie viziunile neplacute in expresii ambigue, avand in vedere ca monarhii absoluti indiferent cat de amabili se aratau la inceput fata de clarvazatori erau renumiti pentru pedepsirea mesagerilor din cauza mesajului lor. O celebritate controversata Unul dintre cei mai mari profeti ai Frantei, Pierre de Ronsard, scria despre contemporanul sau: Asemenea unui oracol antic, el a prezis timp de multi ani o mare parte a destinului nostru. Evident, profetul s-a bucurat de respectul familiei regale si de o faima tot mai mare, pana la moartea sa, in 1566. Inevitabil, multi au ramas extrem de sceptici in privinta lucrarii sale sau, chiar mai rau, l-au considerat un simplu sarlatan inteligent care profita de cei creduli. Dupa unii cercetatori, Nostradamus si-a prezis chiar propia moarte: Langa banca si pat voi fi gasit mort. Dupa ce intr-o seara a anuntat ca nu va supravietui noptii urmatoare, s-a stins intr-un acces de guta si a fost gasit mort a doua dimineata in dormitor, langa masa de lucru.sursa : studentie .ro

Medic fascinat de ocultism, Nostradamus a riscat sa provoace mania Bisericii Catolice cand a prezis viitorul pentru urmatoarele douazeci de secole. A fost cu adevarat un vizionar sau legendara sa precizie este doar un mit perpetuat in timp? Individul scund si vioi, cu barba lunga si deasa, este considerat o ciudatenie la somptuasa Curte renascentista a regelui Henric al II-lea al Frantei. Cunoscut ca fiul unor evrei convertiti, pasionat de astrologie si de alte stiinte oculte, Nostradamus a fost invitat la Paris in 1556 mai mult pentru amuzament. Dar profetiile sale despre rege ii vor aduce faima internationala. Una dintre acestea parea adevarata, dar fara de indoiala ridicola, sugerand ca un barbat chior va deveni curand rege. O alta, in mod caracteristic criptica, interpretabila: Leul tanar il va infrange pe cel mai batran pe campul de lupta, intr-o singura lupta. Ii va strapunge ochii in cusca aurita; doua rani intr-unul, apoi va pieri de o moarte naprasnica. La 1 iulie 1559, pe cand regele participa la un turnir, accidental, lancea prietenului sau, care ii era adversar in competitie, a strapuns coiful regal de aur si a patruns in ochi. Faptasul ingrozit, contele de Montgomery, era mai tanar decat suveranul; o aschie din arma rupta i-a provocat acestuia o a doua rana, iar regele a indurat dureri cumplite timp de zece zile, dupa care a murit. In tot acel timp el avea sa fie si sa ramana singurul suveran al Frantei cu un singur ochi. Cuvintele lui Nostradamus au fost amintite cu admiratie. Opunandu-se impecabil magicenilor si vrajitorilor, conducatorii Bisericii Romano-Catolice ar fi vrut sa-l arda pe rug pe acest profet periculos de exact. Taranii, crezand ca prezicerea a fost de fapt un blestem, l-au ars in efigie. Numai datorita protectiei reginei vaduve, Caterina de Medici, a scapat de executie. Eroul ciumei Michel de Nostredame, nascut la 14 decembrie 1503, la Saint-Remy in Provence, cel mai conversat profet din istorie, se pregatea sa devina medic. Dar studiile sale au fost intrerupte brusc, cand ciuma bubonica s-a abatut asupra sudului Frantei, in 1525. In timp ce multi medici au parasit speriati regiunea, Michel calatorea curajos dintr-un loc in altul pentru a ingriji victimile bolii extrem de contagioase. Totusi, aproape ca i s-a refuzat acordarea titlului, la absolvire, patru ani mai tarziu, poate din cauza acuzatiilor aduse de colegii invidiosi. Dar a fost dus in drepturi datorita recunostintei taranilor si respectului celorlalti studenti. In 1533 si-a deschis un cabinet in Agen, localitate pe fluviul Garonne si s-a casatorit cu o tanara cunoscuta ca fiind bogata, foarte frumoasa si apreciata. Aveau deja o fiica si un fiu, cand Inchizitia, institutie a Bisericii menita sa suprime erezia, a intervenit in viata lor. Nostradamus (cum isi spunea la acea data) a fost chemat in fata unei instante ecleziastice, pentru ca ar fi facut o afirmatie ireverentioasa despre o statuie a Fecioarei Maria. Cand s-a intors acasa, a aflat ca atat sotia, cat si cei doi copii murisera de ciuma. In urmatorii zece ani, medicul inimos si-a reluat activitatea de curant itinerant castigandu-si faima de facator de minuni. Dupa ce i s-a acordat o pensie viagera, s-a stabilit la Salon, o localitate intre Marsilia si Avignon, a infiintat un laborator de produse cosmetice si s-a casatorit cu o vaduva bogata, cu care a avut sase copii. Revelatii in pod Cu noua sa situatie financiara ii permitea sa nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre stiintele oculte. Barbarii din orasel, cum isi numea el vecinii, priveau cu suspiciune interesul lui pentru magie si astrologie. Si-a transformat podul casei in observator astronomic unde, urcat pe trepied, urmarea bolta instelata si sustinea ca afla secretele viitorului de la lumina interioara, vocea. La inceput, si-a facut cunoscute prezicerile printr-o serie de cartulii modeste pe care a inceput sa le publice din 1550. Dar treptat si-a pierdut total interesul pentru urmarirea conditiilor meteorologice si a fazelor lunii. Retras in umbra Aflata in pragul unui razboi civil, Franta a oferit un teren propice profetiilor sumbre si criptice ale lui Nostradamus publicate in 1555 primele 100 din cele aproape 2000 pe care le va publica pana in 1557. Aceste Centuri s-au bucurat imediat de succes si l-au introdus pe autor la Curte. Recunoscand ca in mod constient a ales o exprimare criptica, Nostradamus scria intr-un limbaj obscur, pornind de la franceza contemporana lui, dar presarata cu expresii si cuvinte din italiana, greaca, spaniola, ebraica si latina. Fiecare prezicere consta din patru versuri, un catren, dar nici unul nu aduce a poezie. Vizionarul sustinea ca acest stil il proteja de pedeapsa celor puternici, care nu pareau sa fie intotdeauna incantati de ceea ce le prezicea. Dar alti observatori mai sceptici sunt de parere ca stilul vag este adoptat in mod constient pentru a lasa scrierile deschise interpretarilor. In consecinta, exista probabil aproape 400 de interpretari diferite ale Centuriilor, fiecare incercand sa dezvaluie secretele profetilor care continua pana in anul 3797. Scrierile mele vor fi mai bine intelese de cei ce vor veni dupa moartea mea, scria clarvazatorul. Consilier regal Pe fontul tulburarilor interne, in Franta multi, asemenea reginei Caterina, nu simteau nevoia ca istoria sa confirme spusele medicului. Prezicerea acestuia despre moartea sotului ei a fost suficienta. Fara indoiala, ei i se datoreaza numirea ei ca medic curant al fiului sau, Carol al IX-lea. Potrivit unei povestiri cunoscute, Nostradamus a chemat odata un inger, numit Anael, si i-a cerut sa ii dezvaluie intr-o oglinda magica soarta copiilor reginei. Oglinda ia aratat pe cei trei fii domnind pentru scurta vreme, in timp ce ginerele ei aflat in disgratie, Henric de Navarra, ar fi urmat sa domneasca 23 de ani. Speriata, regina a cerut sa fie oprit acel spectacol neplacut. De fapt, probabil ca Nostradamus a vizitat-o la Curte doar pentru a face horoscopul atat pentru ea cat si pentru copii ei. Este foarte probabil ca Nostradamus sa fi fost suficient de abil sa isi dezvaluie viziunile neplacute in expresii ambigue, avand in vedere ca monarhii absoluti indiferent cat de amabili se aratau la inceput fata de clarvazatori erau renumiti pentru pedepsirea mesagerilor din cauza mesajului lor. O celebritate controversata Unul dintre cei mai mari profeti ai Frantei, Pierre de Ronsard, scria despre contemporanul sau: Asemenea unui oracol antic, el a prezis timp de multi ani o mare parte a destinului nostru. Evident, profetul s-a bucurat de respectul familiei regale si de o faima tot mai mare, pana la moartea sa, in 1566. Inevitabil, multi au ramas extrem de sceptici in privinta lucrarii sale sau, chiar mai rau, l-au considerat un simplu sarlatan inteligent care profita de cei creduli. Dupa unii cercetatori, Nostradamus si-a prezis chiar propia moarte: Langa banca si pat voi fi gasit mort. Dupa ce intr-o seara a anuntat ca nu va supravietui noptii urmatoare, s-a stins intr-un acces de guta si a fost gasit mort a doua dimineata in dormitor, langa masa de lucru. sursa : studentie .ro

MONSTRUL

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în colaps. În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură. Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri. Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea. Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit. - Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru. - Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât. - Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid. - Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie. Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem. - Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot. - Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României. - Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre. - Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice. - Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari! - V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu. - Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică. - Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România. Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri! Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă. Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere. Ce ce curaj? Cu ce moralitate? Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi! Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi. După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite. După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei. 1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor. 2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame! 3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti. 4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul? 5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale. 6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro. 7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege. 8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări. Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă. preluare - Daniel Neagu

MONSTRUL

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în colaps. În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură. Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri. Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea. Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit. - Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru. - Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât. - Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid. - Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie. Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem. - Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot. - Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României. - Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre. - Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice. - Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari! - V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu. - Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică. - Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România. Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri! Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă. Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere. Ce ce curaj? Cu ce moralitate? Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi-vă întâi pe voi! Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi. După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite. După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei. 1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor. 2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame! 3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti. 4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul? 5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale. 6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro. 7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege. 8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări. Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă. preluare - Daniel Neagu

Pilotii orbi, articol publicat de Mircea Eliade, in ziarul Vremea, 1937

Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor.Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad.Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte.Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine.Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal. Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […]Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana!Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede.Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale.Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa.Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala.Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica.Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit.…Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca.Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria…Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi. Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut ! "Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!" (urare getica straveche

Pilotii orbi, articol publicat de Mircea Eliade, in ziarul Vremea, 1937

Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine “puterea” politica, de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia nationala, in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit taranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie si invatamant, ca s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pastra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lasand sa se astearna uitarea asupra intunecatei epoci care a urmat unirii tuturor romanilor. Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai ca i-am pierdut (si cand vom mai avea inaintea noastra o epoca sigura de pace atat de indelungata?!) – dar i-am folosit cu statornica voluptate, la surparea lenta a statului romanesc modern. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fata contemporanilor si in fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insasi existenta istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad. Intr-una dintre cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult incercata Europa – luntrea statului nostru este condusa de niste piloti orbi. Acum, cand se pregateste marea lupta dupa care se va sti cine merita sa supravietuiasca si cine isi merita soarta de rob – elita noastra conducatoare isi continua micile sau marile afaceri, micile sau marile batalii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Istoria cunoaste unele exemple tragice de state infloritoare si puternice, care au pierit in mai putin de o suta de ani, fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Oamenii erau tot atat de cumsecade, soldatii tot atat de viteji, femeile tot atat de roditoare, holdele tot atat de bogate. Nu s-a intamplat nici un cataclism intre timp. Si deodata, statele acestea pier, dispar din istorie. In cateva sute de ani dupa aceea, cetatenii fostelor state glorioase isi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt inghititi de popoare vecine. Luntrea condusa de pilotii orbi se lovise de stanca finala. Nimeni n-a inteles ce se intampla, dregatorii faceau politica, negutatorii isi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si taranii de ogorul lor. Numai istoria stia ca nu va mai duce multa vreme povara acestui starv in descompunere, neamul acesta care are toate insusirile in afara de cea capitala: instinctul statal. Crima elitelor conducatoare romanesti consta in pierderea acestui instinct si in infioratoarea lor inconstienta, in incapatanarea cu care isi apara “puterea”. Au fost elite romanesti care s-au sacrificat de buna voie, si-au semnat cu mana lor actul de deces, numai pentru a nu se impotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune in calea destinului acestui neam. Clasa conducatorilor nostri politici, departe de a dovedi aceasta resemnare, intr-un ceas atat de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i sta in putinta ca sa-si prelungeasca puterea. Ei nu gandesc la altceva decat la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu in aceste cateva miliarde risipite si cateva mii de constiinte ucise sta marea lor crima, ci in faptul ca macar acum, cand inca mai este timp, nu inteleg sa se resemneze. […] Stiu foarte bine ca evreii vor tipa ca sunt antisemit, iar democratii ca sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine ca unii imi vor spune ca “administratia” e proasta – iar altii imi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritatilor. Ca si cand aceleasi tratate l-au putut impiedica pe Kemal Pasa sa rezolve problema minoritatilor, macelarind 100.000 de greci in Anatolia. Ca si cand iugoslavii si bulgarii s-au gandit la tratate, cand au inchis scolile si bisericile romanesti, deznationalizand cate zece sate pe an. Ca si cand ungurii nu si-au permis sa persecute fatis, cu inchisoarea, chiar satele germane, ca sa nu mai vorbesc de celelalte. Ca si cand cehii au sovait sa paralizeze, pana la sugrumare, minoritatea germana! Cred ca suntem singura tara din lume care respecta tratatele minoritatilor, incurajand orice cucerire de-a lor, preamarindu-le cultura si ajutandu-le sa-si creeze un stat in stat. Si asta nu numai din bunatate sau prostie. Ci pur si simplu pentru ca patura conducatoare nu mai stie ce inseamna un stat, nu mai vede. Pe mine nu ma supara cand aud evreii tipand: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvazatori, isi apara primatul economic si politic, pe care l-au dobandit cu atata truda, risipind atata inteligenta si atatea miliarde. Ar fi absurd sa te astepti ca evreii sa se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupa ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atatea posturi de comanda. Evreii lupta din rasputeri sa-si mentina deocamdata pozitiile lor, in asteptarea unei viitoare ofensive – si, in ceea ce ma priveste, eu le inteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. Tristetea si spaima mea isi au, insa, izvorul in alta parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducatoare, mai mult sau mai putin romaneasca, politicianizata pana in maduva oaselor – care asteapta pur si simplu sa treaca ziua, sa vina noaptea, sa auda un cantec nou, sa joace un joc nou, sa rezolve alte hartii, sa faca alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si cand am trai intr-o societate pe actiuni, ca si cand am avea inaintea noastra o suta de ani de pace, ca si cand vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar daca le spui ca pe Bucegi nu mai auzi romaneste, ca in Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, ca pier satele romanesti, ca se schimba fata oraselor – ei te socotesc in slujba nemtilor sau te asigura ca au facut legi de protectia muncii nationale. Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul in piept si-ti amintesc ca romanul in veci nu piere, ca au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitand, saracii ca in Evul Mediu romanii se hraneau cu grau si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitand ca blestemul a inceput sa apese neamul nostru, odata cu introducerea secarei (la sfarsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul graului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slabind considerabil rezistenta taranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Malaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (in Moldova se bea, pana in secolul XVI, bere), austriecii in Ardeal si “cultura” in Principate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politica si administrativa. Toata Muntenia si Moldova de jos se hraneau iarna cu peste sarat; carutele incepeau sa colinde Baraganul, indata ce se culegea porumbul si pestele acela sarat, uscat cum era, alcatuia totusi o hrana substantiala. Pilotii orbi au creat, insa, trustul pestelui. Nu e atat de grav faptul ca la Braila costa 60-100 lei kilogramul de peste (in loc sa coste 5 lei), ca putrezesc vagoane intregi cu peste ca sa nu scada pretul, ca in loc sa se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brailei se recolteaza numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e ca taranul nu mai mananca, de vreo 10 ani, peste sarat. Si acum, cand populatia de pe malul Dunarii e secerata de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitand ca un neam nu se regenereaza cu chinina si aspirina, ci printr-o hrana substantiala. Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi in pieptul de arama al romanului. Sarmanul roman lupta ca sa-si pastreze macar o inima obosita, care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevarul e acesta: neamul romanesc nu mai are rezistenta sa legendara, de acum cateva veacuri. In Moldova si in Basarabia cad, chiar de la cele dintai lupte cu un element etnic bine hranit, care mananca grau, peste, fructe si care bea vin in loc de tuica. Noi n-am inteles nici astazi ca romanul nu rezista bauturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunaoara. Ne laudam ca “tinem la bautura”, iar gloria aceasta nu numai ca e ridicula, dar e in acelasi timp falsa. Alcoolismul sterilizeaza legiuni intregi si ne imbecilizeaza cu o rapiditate care ar trebui sa ne dea de gandit. …Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Si acesti oameni, conducatori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de buna-credinta si cu bunavointa; numai ca, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteaza in ceasul de fata – instinctul statal – nu vad suvoaiele slave scurgandu-se din sat in sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pamant romanesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lasand locul altor neamuri… Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca. Uneori, cand sunt bine dispusi, iti spun ca n-are importanta numarul evreilor, caci sunt oameni muncitori si inteligenti si, daca fac avere, averile lor raman tot in tara. Daca asa stau lucrurile, nu vad de ce n-am coloniza tara cu englezi, caci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam in care o clasa conducatoare gandeste astfel, si-ti vorbeste despre calitatile unor oameni straini – nu mai are mult de trait. El, ca neam, nu mai are insa dreptul sa se masoare cu istoria… Ca pilotii orbi s-au facut sau nu unelte in mana strainilor – putin intereseaza deocamdata. Singurul lucru care intereseaza este faptul ca nici un om politic roman, de la 1918 incoace, n-a stiut si nu stie ce inseamna un stat. Si asta e destul ca sa incepi sa plangi. Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut ! "Mergeţi cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni!" (urare getica straveche

clasa politica , guvernarea si institutile statului

Dragi mei citeva mici ginduri vreau sa le impartasesc prietenilor1. Clasa politica asa cum este ia acum putem sa o asimilim cred cu mai multe famili de tip mafiot care se lupta pentru teritorii si largirea sferei de influenta in economie . In mocirla lor prinzind inevitabil si institutile statului pe care le pervertesc in propriul interes . Ei cred cu tarie ca cetateni tari in afara grupului lor sunt o masa amorfa pe care fac eforturi sustinute sa o corupa , sa o inregimenteze si sa o manipuleze . Sau sa o tina intr-o stare de dezbinare continua pentru a o putea controla2. Guvernarea este expresia clasei politice ce o gireaza . Ea , guvernarea avind rolul de a mentine presiunea pe cetatean , de a manipula si dezbina . Rolul guvernari fiind acela de a asigura ca o garda pretoriana protectia si inghetarea privilegilor si teritorilor economice uneori negociate intre politicieni precum si imbracarea intr-o auru de legalitate a afacerilor de spoliere a cetatenilor si a tari de catre capusele politice .3. Institutile statului prinse in jocul politic si politizate devin obediente siguvernarilor si implicit politicienilor slujind intereselor de casta ale acestora . Ele au rolul de a buimaci cetateni tari si de a le crea o impresie de stare de normalitate si siguranta aparenta dar si de a disimula cind este necesar atentia de la realitatile concrete .4. Nu in ultimul rind mass media joaca un rol privilegiat in dirijarea comportamentului maselor . Derutarea acestora de la idealurile cetati si pervertirea cetatenilor , degradarea lor culturala si spirituala . Ziaristi prin trusturile de presa sunt incet inregimentati in familile diverse politico mafiote ce troneaza peste tara .Cam asa arata o tara de tip mafiot Seamana cu tara noastra ????Seamana cu situatia actuala ????Singura seansa este ca cetateni asa cum de multe ori in istorie sa rupa lanturile minciuni , sa se informeze , sa deschida ochii catre alte surse decit cele interne . Sa nu se mai supuna orbeste si sa nu cada in plasa intinsa de politicieni . Sa refuze inregimentarea . Sa devina indivizi si cetateni constienti Dragi mei nu mai credeti niumic , verificati intodeauna totul si comparati informatile interne cu cele externe . Nu exista o regula prin care un lider este obligatoriu bun daca este intelectual . Rolul unui lider nu tine nici pe departe de cartile citite sau de vorbele iscusite din discursurile rostite ci de buna lui credinta in special fata de cetateni pe care ii conduceVa pup si sper ca in aceste vremuri tulburi Dumnezeu sa va lumineze calea si sa va protejeze .Intodeauna al vostru Zirconiu