Vin vremuri... ”NEGRE” pentru sănătatea noastră a tuturor ! Merită însă să... profităm din plin de ele !?!
A sosit în sfârsit vara, si odată cu ea au început să apară fructele si legumele de culoare... NEAGRĂ (practic ceva intermediar între indigoul spre negru si visiniul cel mai închis) !
De ce vreau să vă atrag extrem de serios asupra acestei minunătii de culoare, o veritabilă binecuvântare a lui Dumnezeu ? Deoarece aceste fructe si legume de culoare NEAGRĂ contin... un colorant polifenolic numit RESVERATROL, adică de departe cel mai puternic factor natural anti-oxidant cunoscut !!!
Când am folosit în limbaj medical cuvântul ”anti-oxidant” primul lucru la care trebuie să vă gânditi este ”anti-cancer” (atât preventie, cât si terapie naturală), anti-îmbătrânire si status antiinflamator ; dar nu numai atât !
Să nu cumva să uitati că a II-a cauză de deces la nivel European este reprezentată de CANCER ; însă în România, începând cu 1997 principala cauză de deces este reprezentată de cancer si apoi de bolile cardio-vasculare!
Dar oare această minune a cerului (Resveratrolul) să stie să facă doar atât ? Nici pe departe ! Hai să vedem împreună :
- Întâi de toate se găseşte în general în fructele de culoare indigo-visiniu spre negru (dar nu numai) : dude NEGRE, cirese NEGRE, struguri NEGRI, sâmburii de struguri NEGRI (dar si albi), mure NEGRE, corcoduse NEGRE, coacăze NEGRE, prunele închise la culoare, AFINE, varza rosie, ceapa rosie, merele VIOLET, salata Lollo, lintea NEAGRĂ, fasolea NEAGRĂ, dar şi din varza de Bruxelles (care poate fi consumată şi fiartă), fragi, alune. Ultimele 3 sunt varietătile de legume si fructe care nu prezintă culoarea NEAGRĂ, dar contin totusi Resveratrol într-o cantitate mică !
- Resveratrol există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate
- Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostată, ficat, stomac) si a melanomului malign (cea mai periculoasă localizare canceroasă a pielii si una dintre primele 3 localizări tumorale ca agresivitate)
- Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar şi metastazarea celulelor maligne. Acest lucru mai stie să-l facă genisteina si daidzaina din SOIA (altă minune de plantă), acidul alfa-linolenic (omega 3) din uleiul de in si sulforafanul din crucifere (varză, broccoli, conopidă)
- Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii
- Este SINGURUL anti-oxidant care actionează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevitătii”) având capacitatea de a crette durata si calitatea vietii
- Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
- Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc
- Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
- ¯ nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
- Este un vasodilatator arterial
- Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
- Încă din 1985 se ştie că are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP (Kimura) => efect anti-trombotic
- Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare
- elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
- Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
- Există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său în ceea ce priveşte şi alte boli neuro-degenerative
- toleranta la efort, performantele fizice si psihice
- durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (cu 15-30%)
Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :
a) Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind si combătând eficient osteoporoza
b) Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
c) Combate tulburările de climacteriu
d) Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
e) Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
f) Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viată a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
g) Creste eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
h) (Fito-) estrogenii sunt substanţe inductoare enzimatice (hepatice) cu rol în detoxifierea organismului, dar nu numai : creşte sinteza antioxidanţilor endogeni, a substanţelor necesare corpului etc.
Alte surse de fitoestrogeni : spirulina, soia, frunzele de păpădie si de pătrunjel, salata (lăptuca), granulele de polen, seminţele de mărar, grape-fruit-ul roşu
Am afirmat mai sus că Resveratrolul se comportă si ca un hormon fito-estrogen, dar NU prezintă nici unul dintre efectele nu întotdeauna de dorit, sau ”adverse” ale estrogenului natural (adică cel produs de organism) :
a) Risc de cancer de sân, endometru (uter) si de prostată, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
b) Cresterea sânilor la ambele sexe, indiferent de vârstă, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
c) Edeme ale membrelor inferioare prin retentia hidro-salină consecutivă
d) coagulabilitătii sângelui cu risc trombo-embolic
e) riscul de a dezvolta forme de hipertensiune arterială extrem de rezistente la tratament
f) ¯ fertilitătii masculine si a potentei
Nu as dori să închei acest mesaj fără a le aduce la cunostintă tuturor prietenilor mei, cărora le dedic acest articol, cea mai mare minune a naturii create de Dumnezeu (după părerea mea !), o bogătie de anti-oxidanti într-un singur produs : sucul de varză rosie.
Gustul acestuia va putea fi „dres”, la cei care nu-l prea suportă, adăugând peste el suc de morcov, iar datorită faptului că poate contine fibre celulozice dure va fi strecurat prin tifon ”în 4” (cvadruplu).
Reţineţi câteva aspecte esenţiale despre varza roşie :
- conţine resveratrol = cel mai puternic factor natural anti-cancerigen cunoscut, potenţator de efect pentru toate celelalte minerale şi vitamine + distrugător al vaselor care alimentează tumora + blochează metastazarea celulelor maligne ;
- conţine sulforafan = substanţă care distruge vasele care alimentează tumora ;
- conţine indol-3-carbinol = substanţă care dă distrugere tumorală directă ;
- conţine vitamina B 17 = produce distrugere tumorală directă
- reprezintă o sursă majoră de vitamina C. Având în vedere termolabilitatea acestei vitamine şi faptul că ea se oxidează repede la aer, sucul de varză roşie va fi consumat imediat după ce a fost preparat
- este cea mai bogată sursă cunoscută de luteină şi zeaxantină, 2 antioxidanţi fundamentali şi extrem de potenţi, cu specificitate pentru macula lutea, dar nu numai. Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi de luteină administrată timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%). Efectul luteinei este amplificat de licopen, colorantul roşu din legume (tomate) şi cea mai mare parte a fructelor. Luteina previne degenerescenţa maculară la persoanele diabetice.
...şi dacă ar fi numai aceste efecte ar fi mai mult decât suficient pentru sucul de varză roşie, dar nu sunt nici pe departe singurele efecte !
ATENTIE !!!
- Persoanele care NU au cancer consuma TOATE alimentele mentionate mai sus de culoare NEAGRĂ pentru a beneficia de cât mai mult Resveratrol
- Însă persoanele care au în acest moment cancer le sfătuiesc să se abtină de la folosirea strugurilor negri (cresc nepermis de mult glicemia si pot ¯ drastic imunitatea acelor persoane) si a oricăror alimente NEGRE dar acre (coacăze) sau insuficient coapte, deoarece acestea induc aciditate în organism, factor major stimulator al dezvoltării tumorale. Retineti aceste precautii esentiale !!! Acestora din urmă le recomand sucul de varză rosie, dudele, ciresele, corcodusele NEGRE, afinele...
Să ne bucurăm de acest factor NEGRU pentru sănătatea noastră !
Romania pentru romani
sâmbătă, 21 august 2010
Vin vremuri... ”NEGRE” pentru sănătatea noastră a tuturor ! Merită însă să... profităm din plin de ele !?!
Vin vremuri... ”NEGRE” pentru sănătatea noastră a tuturor ! Merită însă să... profităm din plin de ele !?!
A sosit în sfârsit vara, si odată cu ea au început să apară fructele si legumele de culoare... NEAGRĂ (practic ceva intermediar între indigoul spre negru si visiniul cel mai închis) !
De ce vreau să vă atrag extrem de serios asupra acestei minunătii de culoare, o veritabilă binecuvântare a lui Dumnezeu ? Deoarece aceste fructe si legume de culoare NEAGRĂ contin... un colorant polifenolic numit RESVERATROL, adică de departe cel mai puternic factor natural anti-oxidant cunoscut !!!
Când am folosit în limbaj medical cuvântul ”anti-oxidant” primul lucru la care trebuie să vă gânditi este ”anti-cancer” (atât preventie, cât si terapie naturală), anti-îmbătrânire si status antiinflamator ; dar nu numai atât !
Să nu cumva să uitati că a II-a cauză de deces la nivel European este reprezentată de CANCER ; însă în România, începând cu 1997 principala cauză de deces este reprezentată de cancer si apoi de bolile cardio-vasculare!
Dar oare această minune a cerului (Resveratrolul) să stie să facă doar atât ? Nici pe departe ! Hai să vedem împreună :
- Întâi de toate se găseşte în general în fructele de culoare indigo-visiniu spre negru (dar nu numai) : dude NEGRE, cirese NEGRE, struguri NEGRI, sâmburii de struguri NEGRI (dar si albi), mure NEGRE, corcoduse NEGRE, coacăze NEGRE, prunele închise la culoare, AFINE, varza rosie, ceapa rosie, merele VIOLET, salata Lollo, lintea NEAGRĂ, fasolea NEAGRĂ, dar şi din varza de Bruxelles (care poate fi consumată şi fiartă), fragi, alune. Ultimele 3 sunt varietătile de legume si fructe care nu prezintă culoarea NEAGRĂ, dar contin totusi Resveratrol într-o cantitate mică !
- Resveratrol există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate
- Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostată, ficat, stomac) si a melanomului malign (cea mai periculoasă localizare canceroasă a pielii si una dintre primele 3 localizări tumorale ca agresivitate)
- Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar şi metastazarea celulelor maligne. Acest lucru mai stie să-l facă genisteina si daidzaina din SOIA (altă minune de plantă), acidul alfa-linolenic (omega 3) din uleiul de in si sulforafanul din crucifere (varză, broccoli, conopidă)
- Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii
- Este SINGURUL anti-oxidant care actionează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevitătii”) având capacitatea de a crette durata si calitatea vietii
- Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
- Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc
- Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
- ¯ nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
- Este un vasodilatator arterial
- Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
- Încă din 1985 se ştie că are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP (Kimura) => efect anti-trombotic
- Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare
- elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
- Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
- Există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său în ceea ce priveşte şi alte boli neuro-degenerative
- toleranta la efort, performantele fizice si psihice
- durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (cu 15-30%)
Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :
a) Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind si combătând eficient osteoporoza
b) Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
c) Combate tulburările de climacteriu
d) Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
e) Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
f) Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viată a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
g) Creste eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
h) (Fito-) estrogenii sunt substanţe inductoare enzimatice (hepatice) cu rol în detoxifierea organismului, dar nu numai : creşte sinteza antioxidanţilor endogeni, a substanţelor necesare corpului etc.
Alte surse de fitoestrogeni : spirulina, soia, frunzele de păpădie si de pătrunjel, salata (lăptuca), granulele de polen, seminţele de mărar, grape-fruit-ul roşu
Am afirmat mai sus că Resveratrolul se comportă si ca un hormon fito-estrogen, dar NU prezintă nici unul dintre efectele nu întotdeauna de dorit, sau ”adverse” ale estrogenului natural (adică cel produs de organism) :
a) Risc de cancer de sân, endometru (uter) si de prostată, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
b) Cresterea sânilor la ambele sexe, indiferent de vârstă, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
c) Edeme ale membrelor inferioare prin retentia hidro-salină consecutivă
d) coagulabilitătii sângelui cu risc trombo-embolic
e) riscul de a dezvolta forme de hipertensiune arterială extrem de rezistente la tratament
f) ¯ fertilitătii masculine si a potentei
Nu as dori să închei acest mesaj fără a le aduce la cunostintă tuturor prietenilor mei, cărora le dedic acest articol, cea mai mare minune a naturii create de Dumnezeu (după părerea mea !), o bogătie de anti-oxidanti într-un singur produs : sucul de varză rosie.
Gustul acestuia va putea fi „dres”, la cei care nu-l prea suportă, adăugând peste el suc de morcov, iar datorită faptului că poate contine fibre celulozice dure va fi strecurat prin tifon ”în 4” (cvadruplu).
Reţineţi câteva aspecte esenţiale despre varza roşie :
- conţine resveratrol = cel mai puternic factor natural anti-cancerigen cunoscut, potenţator de efect pentru toate celelalte minerale şi vitamine + distrugător al vaselor care alimentează tumora + blochează metastazarea celulelor maligne ;
- conţine sulforafan = substanţă care distruge vasele care alimentează tumora ;
- conţine indol-3-carbinol = substanţă care dă distrugere tumorală directă ;
- conţine vitamina B 17 = produce distrugere tumorală directă
- reprezintă o sursă majoră de vitamina C. Având în vedere termolabilitatea acestei vitamine şi faptul că ea se oxidează repede la aer, sucul de varză roşie va fi consumat imediat după ce a fost preparat
- este cea mai bogată sursă cunoscută de luteină şi zeaxantină, 2 antioxidanţi fundamentali şi extrem de potenţi, cu specificitate pentru macula lutea, dar nu numai. Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi de luteină administrată timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%). Efectul luteinei este amplificat de licopen, colorantul roşu din legume (tomate) şi cea mai mare parte a fructelor. Luteina previne degenerescenţa maculară la persoanele diabetice.
...şi dacă ar fi numai aceste efecte ar fi mai mult decât suficient pentru sucul de varză roşie, dar nu sunt nici pe departe singurele efecte !
ATENTIE !!!
- Persoanele care NU au cancer consuma TOATE alimentele mentionate mai sus de culoare NEAGRĂ pentru a beneficia de cât mai mult Resveratrol
- Însă persoanele care au în acest moment cancer le sfătuiesc să se abtină de la folosirea strugurilor negri (cresc nepermis de mult glicemia si pot ¯ drastic imunitatea acelor persoane) si a oricăror alimente NEGRE dar acre (coacăze) sau insuficient coapte, deoarece acestea induc aciditate în organism, factor major stimulator al dezvoltării tumorale. Retineti aceste precautii esentiale !!! Acestora din urmă le recomand sucul de varză rosie, dudele, ciresele, corcodusele NEGRE, afinele...
Să ne bucurăm de acest factor NEGRU pentru sănătatea noastră !
A sosit în sfârsit vara, si odată cu ea au început să apară fructele si legumele de culoare... NEAGRĂ (practic ceva intermediar între indigoul spre negru si visiniul cel mai închis) !
De ce vreau să vă atrag extrem de serios asupra acestei minunătii de culoare, o veritabilă binecuvântare a lui Dumnezeu ? Deoarece aceste fructe si legume de culoare NEAGRĂ contin... un colorant polifenolic numit RESVERATROL, adică de departe cel mai puternic factor natural anti-oxidant cunoscut !!!
Când am folosit în limbaj medical cuvântul ”anti-oxidant” primul lucru la care trebuie să vă gânditi este ”anti-cancer” (atât preventie, cât si terapie naturală), anti-îmbătrânire si status antiinflamator ; dar nu numai atât !
Să nu cumva să uitati că a II-a cauză de deces la nivel European este reprezentată de CANCER ; însă în România, începând cu 1997 principala cauză de deces este reprezentată de cancer si apoi de bolile cardio-vasculare!
Dar oare această minune a cerului (Resveratrolul) să stie să facă doar atât ? Nici pe departe ! Hai să vedem împreună :
- Întâi de toate se găseşte în general în fructele de culoare indigo-visiniu spre negru (dar nu numai) : dude NEGRE, cirese NEGRE, struguri NEGRI, sâmburii de struguri NEGRI (dar si albi), mure NEGRE, corcoduse NEGRE, coacăze NEGRE, prunele închise la culoare, AFINE, varza rosie, ceapa rosie, merele VIOLET, salata Lollo, lintea NEAGRĂ, fasolea NEAGRĂ, dar şi din varza de Bruxelles (care poate fi consumată şi fiartă), fragi, alune. Ultimele 3 sunt varietătile de legume si fructe care nu prezintă culoarea NEAGRĂ, dar contin totusi Resveratrol într-o cantitate mică !
- Resveratrol există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate
- Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostată, ficat, stomac) si a melanomului malign (cea mai periculoasă localizare canceroasă a pielii si una dintre primele 3 localizări tumorale ca agresivitate)
- Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar şi metastazarea celulelor maligne. Acest lucru mai stie să-l facă genisteina si daidzaina din SOIA (altă minune de plantă), acidul alfa-linolenic (omega 3) din uleiul de in si sulforafanul din crucifere (varză, broccoli, conopidă)
- Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii
- Este SINGURUL anti-oxidant care actionează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevitătii”) având capacitatea de a crette durata si calitatea vietii
- Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!
- Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc
- Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
- ¯ nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
- Este un vasodilatator arterial
- Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
- Încă din 1985 se ştie că are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP (Kimura) => efect anti-trombotic
- Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare
- elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
- Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
- Există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său în ceea ce priveşte şi alte boli neuro-degenerative
- toleranta la efort, performantele fizice si psihice
- durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (cu 15-30%)
Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :
a) Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind si combătând eficient osteoporoza
b) Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
c) Combate tulburările de climacteriu
d) Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
e) Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
f) Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viată a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
g) Creste eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
h) (Fito-) estrogenii sunt substanţe inductoare enzimatice (hepatice) cu rol în detoxifierea organismului, dar nu numai : creşte sinteza antioxidanţilor endogeni, a substanţelor necesare corpului etc.
Alte surse de fitoestrogeni : spirulina, soia, frunzele de păpădie si de pătrunjel, salata (lăptuca), granulele de polen, seminţele de mărar, grape-fruit-ul roşu
Am afirmat mai sus că Resveratrolul se comportă si ca un hormon fito-estrogen, dar NU prezintă nici unul dintre efectele nu întotdeauna de dorit, sau ”adverse” ale estrogenului natural (adică cel produs de organism) :
a) Risc de cancer de sân, endometru (uter) si de prostată, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
b) Cresterea sânilor la ambele sexe, indiferent de vârstă, hormonul estrogen (dar NU si cel fito-estrogen !) fiind si hormon de crestere
c) Edeme ale membrelor inferioare prin retentia hidro-salină consecutivă
d) coagulabilitătii sângelui cu risc trombo-embolic
e) riscul de a dezvolta forme de hipertensiune arterială extrem de rezistente la tratament
f) ¯ fertilitătii masculine si a potentei
Nu as dori să închei acest mesaj fără a le aduce la cunostintă tuturor prietenilor mei, cărora le dedic acest articol, cea mai mare minune a naturii create de Dumnezeu (după părerea mea !), o bogătie de anti-oxidanti într-un singur produs : sucul de varză rosie.
Gustul acestuia va putea fi „dres”, la cei care nu-l prea suportă, adăugând peste el suc de morcov, iar datorită faptului că poate contine fibre celulozice dure va fi strecurat prin tifon ”în 4” (cvadruplu).
Reţineţi câteva aspecte esenţiale despre varza roşie :
- conţine resveratrol = cel mai puternic factor natural anti-cancerigen cunoscut, potenţator de efect pentru toate celelalte minerale şi vitamine + distrugător al vaselor care alimentează tumora + blochează metastazarea celulelor maligne ;
- conţine sulforafan = substanţă care distruge vasele care alimentează tumora ;
- conţine indol-3-carbinol = substanţă care dă distrugere tumorală directă ;
- conţine vitamina B 17 = produce distrugere tumorală directă
- reprezintă o sursă majoră de vitamina C. Având în vedere termolabilitatea acestei vitamine şi faptul că ea se oxidează repede la aer, sucul de varză roşie va fi consumat imediat după ce a fost preparat
- este cea mai bogată sursă cunoscută de luteină şi zeaxantină, 2 antioxidanţi fundamentali şi extrem de potenţi, cu specificitate pentru macula lutea, dar nu numai. Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi de luteină administrată timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%). Efectul luteinei este amplificat de licopen, colorantul roşu din legume (tomate) şi cea mai mare parte a fructelor. Luteina previne degenerescenţa maculară la persoanele diabetice.
...şi dacă ar fi numai aceste efecte ar fi mai mult decât suficient pentru sucul de varză roşie, dar nu sunt nici pe departe singurele efecte !
ATENTIE !!!
- Persoanele care NU au cancer consuma TOATE alimentele mentionate mai sus de culoare NEAGRĂ pentru a beneficia de cât mai mult Resveratrol
- Însă persoanele care au în acest moment cancer le sfătuiesc să se abtină de la folosirea strugurilor negri (cresc nepermis de mult glicemia si pot ¯ drastic imunitatea acelor persoane) si a oricăror alimente NEGRE dar acre (coacăze) sau insuficient coapte, deoarece acestea induc aciditate în organism, factor major stimulator al dezvoltării tumorale. Retineti aceste precautii esentiale !!! Acestora din urmă le recomand sucul de varză rosie, dudele, ciresele, corcodusele NEGRE, afinele...
Să ne bucurăm de acest factor NEGRU pentru sănătatea noastră !
Cutremurator de actual! - Piloţii orbi
Cutremurator de actual!
Piloţii orbi
articol scris de Mircea ELIADE şi publicat în ziarul Vremea,
Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3
Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
Piloţii orbi
articol scris de Mircea ELIADE şi publicat în ziarul Vremea,
Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3
Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
Cutremurator de actual! - Piloţii orbi
Cutremurator de actual!
Piloţii orbi
articol scris de Mircea ELIADE şi publicat în ziarul Vremea,
Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3
Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
Piloţii orbi
articol scris de Mircea ELIADE şi publicat în ziarul Vremea,
Nr. 505, 19 Septembrie 1937, p. 3
Imoralitatea clasei conducãtoare românesti, care detine “puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia nationalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administratie si învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va pãstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred cã este o crimã care nu va putea fi niciodatã uitatã: acesti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãsi existenta istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vãd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nstru este condusã de niste piloti orbi. Acum, când se pregãteste marea luptã dupã care se va sti cine meritã sã supravietuiascã si cine îsi meritã soarta de rob – elita noastrã conducãtoare îsi continuã micile sau marile afaceri, micile sau marile bãtãlii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai gãsesti cuvinte de revoltã. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vãd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de cãpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sutã de ani fãrã ca nimeni sã înteleagã de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodatã, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dupã aceea, cetãtenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusã de pilotii orbi se lovise de stânca finalã. Nimeni n-a înteles ce se întâmplã, dregãtorii fãceau politicã, negutãtorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tãranii de ogorul lor. Numai istoria stia cã nu va mai duce multã vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afarã de cea capitalã: instinctul statal.
Crima elitelor conducãtoare românesti constã în pierderea acestui instinct si în înfiorãtoarea lor inconstientã, în încãpãtânarea cu care îsi apãrã “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bunã voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducãtorilor nostri politici, departe de a dovedi aceastã resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stã în putintã ca sã-si prelungeascã puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stã marea lor crimã, ci în faptul cã mãcar acum, când încã mai este timp, nu înteleg sã se resemneze. […]
Stiu foarte bine cã evreii vor tipa cã sunt antisemit, iar democratii cã sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis sã persecute fãtis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca sã nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovãit sã paralizeze, pânã la sugrumare, minoritatea germanã!
Cred cã suntem singura tarã din lume care respectã tratatele minoritãtilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamãrindu-le cultura si ajutându-le sã-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunãtate sau prostie. Ci pur si simplu pentru cã pãtura conducãtoare nu mai stie ce înseamnã un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mã supãrã când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvãzãtori, îsi apãrã primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudã risipind atâta inteligentã si atâtea miliarde. Ar fi absurd sã te astepti ca evreii sã se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – dupã ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandã. Evreii luptã din rãsputeri sã-si mentinã deocamdatã pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mã priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însã, izvorul în altã parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducãtoare, mai mult sau mai putin româneascã, politicianizatã pânã în mãduva oaselor – care asteaptã pur si simplu sã treacã ziua, sã vinã noaptea, sã audã un cântec nou, sã joace un joc nou, sã rezolve alte hârtii, sã facã alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trãi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastrã o sutã de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacã le spui cã pe Bucegi nu mai auzi româneste, cã în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, cã pier satele românesti, cã se schimbã fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigurã cã au fãcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc cã românul în veci nu piere, cã au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, sãracii cã în Evul Mediu românii se hrãneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând cã blestemul a început sã apese neamul nostru odatã cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slãbind considerabil rezistenta tãranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mãlaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pânã în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politicã si administrativã.
Toatã Muntenia si Moldova de jos se hrãneau iarna cu peste sãrat; cãrutele începeau sã colinde Bãrãganul îndatã ce se culegea porumbul si pestele acela sãrat, uscat cum era, alcãtuia totusi o hranã substantialã. Pilotii orbi au creat, însã, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul cã la Brãila costã 60-100 lei kilogramul de peste (în loc sã coste 5 lei), cã putrezesc vagoane întregi cu peste ca sã nu scadã pretul, cã în loc sã se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brãilei se recolteazã numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e cã tãranul nu mai mãnâncã, de vreo 10 ani, peste sãrat. Si acum, când populatia de pe malul Dunãrii e seceratã de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând cã un neam nu se regenereazã cu chininã si aspirinã, ci printr-o hranã substantialã.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramã al românului. Sãrmanul român, luptã ca sã-si pãstreze mãcar o inimã obositã care bate tot mai rar si tot mai stins. Adevãrul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendarã de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrãnit, care mãnâncã grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuicã.
Noi n-am înteles nici astãzi cã românul nu rezistã bãuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunãoarã. Ne lãudãm cã “tinem la bãuturã”, iar gloria aceasta nu numai cã e ridiculã, dar e în acelasi timp falsã. Alcoolismul sterilizeazã legiuni întregi si ne imbecilizeazã cu o rapiditate care ar trebui sã ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzãtori la cârmã, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lãsând locul altor neamuri… Nu simt cã s-au schimbat unele lucruri în aceastã tarã, care pe alocuri nici nu mai pare româneascã.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun cã n-are importantã numãrul evreilor, cãci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacã fac avere, averile lor rãmân tot în tarã. Dacã asa stau lucrurile nu vãd de ce n-am coloniza tara cu englezi, cãci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasã conducãtoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitãtile unor oameni strãini – nu mai are mult de trãit. El, ca neam, nu mai are însã dreptul sã se mãsoare cu istoria…
Cã pilotii orbi s-au fãcut sau nu unelte în mâna strãinilor – putin intereseazã deocamdatã. Singurul lucru care intereseazã este faptul cã nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnã un stat. Si asta e destul ca sã începi sã plângi.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
