luni, 25 iunie 2012

Doar vorbe


Providenta nebuniei
In lumina pilpiitoare de un galben rinced spiritul meu se profila pe peretele alb al vieti desarte . In eternitatea apasatoare a infinitului , incercam sa cuprind timpul in brate si sa-l ridic .
Paharul cioblit era cazut pe putredul covor al camerei de acum . Pe scaunul cu trei picioare atirna trupu-mi fara suflare. In lumina pilpiitoare de un galben rinced il vedeam si mi se parea caraghios. Si totusi , totusi traiesc. M-am uitat in oglinda sparta de pe patul de fier alb dar nu eram . Atunci am stiut, am inteles .... Si totusi e frig aici am zis si am plecat departe cit mai departe

Pappa Anton

Artistul a parut intodeauna un nimic evident
Artistul a parut intodeauna un nimic evident , un mizantrop. A fost si va sa fie un tip asocial nu pentru ca ar cauza societati ci din contra , pentru ca societatea ii cauzeaza , azvirlindu-l, hulindu-l, biciuindu-l, el fiind inchistat in conceptile lui precare sau mai putin precare despre lume , timp si spatiu . Inchistat in viata lui de paradoxuri , vise , e mort pentru ceilalti sau aproape mort .
Artistul trebuie sa creede si creaza dintr-un impuls intern.Menirea artei cred ca nu este sa creeze imagini ale unei lumi cotidiene cu frazeologie si cuvinte sofisticate ci sa releve cu atit mai pregnant , resimtindu-se foarte necesar , interiorul , adincul sufletuluiuman, cu zbaterile , cu suferintelesi bucuriile lui.
Renuntarea la concret printr-o abstractizare sistematica a lumi plane palpabile , intr-o lume obscura ,interioara necunoscuta, intr-o lume vesnic vie si totusi moarta fara generatii fara copilarie si fara batrinete ar duce poate la o adevarata opera de arta la o adevarata citadela artistica .....

Pappa Anton

Patul lui Procust
Si cade de sus  si cade aici
Opatura deasa de ploaie,
Copaci sunt uzi
Sitotul e trist.
Vintul geme pribeag prin ramuri , urla singur si neinteles.La marginea timpului, in mlastina cu namol scirbos , sta cu ochii pierduti , cu mina pe barda-i uriasa de pe care se mai prelinge singele cald al ultimei victime , el uriasul d, barbarul , nebunulk de Procust.
Asteapta , asteapta cu calmul sfidator al celui ce nu moare ultimul ratacitor , ultimul visator pe patul de piatra iara sa-l masoare.

Pappa Anton

Moartea artistului
El stia ca va muri si acum , la capat de drum isi facea socoteala vietii..Tic -tacul masura timpul ce se scurgea odata cu ultimile picaturide viata. Cinta in noaptea aceeia vintul si ploua si era frig. Ici colo copaci-si trosneau sira spinari imbibata de apa.Din stada se auzea un imn funebru de Chopin.Focul abea mai pilpiia prevestind clipele dinainte de vecie. Muribundul statea intins pe patulde fier intre cearceafuri albe.Mina-i tremuratoare lua tocul dar.... dar cazu teapana pe marginea patului.Ochii ii impietrisera pe imensitatea alba a tavanului. Ultima suflare si chinul inceta. Uitarea si eternitatea il rapisera si pe el, pe ultimul visator. In neagra noapte dinainte de vecie 2 gropari il dusera pe ultimul drumsi nimeni nu plinse si nimeni nu stiu.

Pappa Anton

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Daily Calendar