CONSTITUTIA ROMANIEI 2003

CONSTITUTIA ROMANIEI    
*** Republicata

EMITENT:      ADUNAREA CONSTITUANTĂ
PUBLICATĂ IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 767 din 31 octombrie 2003

    *) Modificată si completată prin
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicată in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ,
in temeiul
art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o nouă numerotare
(
art. 152 a devenit, in forma republicată, art. 156).
 
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul national din
18 - 19 octombrie 2003 si a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a
Hotărarii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22
octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18 - 19 octombrie 2003 privind
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei.
 
Constitutia Romaniei, in forma initială, a fost adoptată in sedinta Adunării Constituante din 21 noiembrie
1991, a fost publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat
in vigoare in urma aprobării ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991.

    TITLUL I
    Principii generale

    ART. 1
    Statul roman
    (1) Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.
    (2) Forma de guvernămant a statului roman este republica.
    (3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertătile
cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori
supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie
1989, si sunt garantate.
    (4) Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si
judecătorească - in cadrul democratiei constitutionale.
    (5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
    ART. 2
    Suveranitatea
    (1) Suveranitatea natională apartine poporului roman, care o exercită prin organele sale reprezentative,
constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
    (2) Nici un grup si nici o persoană nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.
    ART. 3
    Teritoriul
    (1) Teritoriul Romaniei este inalienabil.
    (2) Frontierele tării sunt consfintite prin lege organică, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme
general admise ale dreptului international.
    (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele
orase sunt declarate municipii.
    (4) Pe teritoriul statului roman nu pot fi strămutate sau colonizate populatii străine.
    ART. 4
    Unitatea poporului si egalitatea intre cetăteni
    (1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetătenilor săi.
    (2) Romania este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, făr
ă deosebire de rasă, de
nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau
de origine socială.
    ART. 5
    Cetătenia
    (1) Cetătenia romană se dobandeste, se păstrează sau se pierde in conditiile prevăzute de legea organică.
    (2) Cetătenia romană nu poate fi retrasă aceluia care a dobandit-o prin nastere.
    ART. 6
    Dreptul la identitate
    (1) Statul recunoaste si garantează persoanelor apartinand minoritătilor nationale dreptul la păstrarea, la
dezvoltarea si la exprimarea identitătii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
    (2) Măsurile de protectie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii persoanelor
apartinand minoritătilor nationale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in
raport cu ceilalti cetăteni romani.
    ART. 7
    Romanii din străinătate
    Statul sprijină intărirea legăturilor cu romanii din afara frontierelor tării si actionează pentru păstrarea,
dezvoltarea si exprimarea identitătii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei
statului ai cărui cetăteni sunt.
    ART. 8
    Pluralismul si partidele politice
    (1) Pluralismul in societatea romanească este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
    (2) Partidele politice se constituie si isi desfăsoară activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la
definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor, respectand suveranitatea natională, integritatea
teritorială, ordinea de drept si principiile democratiei.
    ART. 9
    Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale
    Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfăsoară activitatea potrivit
statutelor lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor
profesionale, economice si sociale ale membrilor lor.
    ART. 10
    Relatii internationale
    Romania intretine si dezvoltă relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii de bună vecină
tate,
intemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international.
    ART. 11
    Dreptul international si dreptul intern
    (1) Statul roman se obligă să indeplinească intocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele
la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmează să devină parte cuprinde dispozitii contrare
Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constitutiei.
    ART. 12
    Simboluri nationale
    (1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea următoare incepand de la
lance: albastru, galben, rosu.
    (2) Ziua natională a Romaniei este 1 Decembrie.
    (3) Imnul national al Romaniei este "Desteaptă-te romane".
    (4) Stema tării si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
    ART. 13
    Limba oficială
    In Romania, limba oficială este limba romană.
    ART. 14
    Capitala
    Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti.

    TITLUL II
    Drepturile, libertătile si indatoririle fundamentale

    CAP. 1
    Dispozitii comune

    ART. 15
    Universalitatea
    (1) Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au
obligatiile prevăzute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
    ART. 16
    Egalitatea in drepturi
    (1) Cetătenii sunt egali in fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele
care au cetătenia romană si domiciliul in tară. Statul roman garantează egalitatea de sanse intre femei si
bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.
    (4) In conditiile aderării Romaniei la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care indeplinesc cerintele
legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritătile administratiei publice locale.
    ART. 17
    Cetătenii romani in străinătate
    Cetătenii romani se bucură in străinătate de protectia statului roman si trebuie să-si indeplinească
obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tară.
    ART. 18
    Cetătenii străini si apatrizii
    (1) Cetătenii străini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucură de protectia generală a persoanelor si
a averilor, garantat
ă de Constitutie si de alte legi.
    (2) Dreptul de azil se acordă si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor
internationale la care Romania este parte.
    ART. 19
    Extrădarea si expulzarea
    (1) Cetăteanul roman nu poate fi extrădat sau expulzat din Romania.
    (2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetătenii romani pot fi extrădati in baza conventiilor
internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe bază de reciprocitate.
    (3) Cetătenii străini si apatrizii pot fi extrădati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii
de reciprocitate.
    (4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăste de justitie.
    ART. 20
    Tratatele internationale privind drepturile omului
    (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate in
concordantă cu
Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
    (2) Dacă există neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului,
la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului
in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
    ART. 21
    Accesul liber la justitie
    (1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingrădi exercitarea acestui drept.
    (3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

    CAP. 2
    Drepturile si libertătile fundamentale

    ART. 22
    Dreptul la viată si la integritate fizică si psihică
    (1) Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
    (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
    ART. 23
    Libertatea individuală
    (1) Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile.
    (2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura
prevăzute de lege.
    (3) Retinerea nu poate depăsi 24 de ore.
    (4) Arestarea preventivă se dispune de judecător si numai in cursul procesului penal.
    (5) In cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate
prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăsească un termen rezonabil, si nu mai mult
de 180 de zile.
    (6) In faza de judecată instanta este obligată, in conditiile legii, să verifice periodic, si nu mai tarziu de
60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive si să dispună, de indată, punerea in libertate a
inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au incetat sau dacă instanta constată că
nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea privării de libertate.
    (7) Incheierile instantei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
    (8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indată la cunostintă, in limba pe care o intelege, motivele
retinerii sau ale arestării, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostintă numai in
prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
    (9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au
dispărut, precum si in alte situatii prevăzute de lege.
    (10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa in libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cautiune.
    (11) Pană la rămanerea definitivă a hotărarii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată
nevinovată.
    (12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decat in conditiile si in temeiul legii.
    (13) Sanctiunea privativă de libertate nu poate fi decat de natură penală.
    ART. 24
    Dreptul la apărare
    (1) Dreptul la apărare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
    ART. 25
    Libera circulatie
    (1) Dreptul la liberă circulatie, in tară si in străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării
acestui drept.
    (2) Fiecărui cetătean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din
tară, de a emigra, precum si de a reveni in tară.
    ART. 26
    Viata intimă, familială si privată
    (1) Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată.
    (2) Persoana fizică are dreptul să dispun
ă de ea insăsi, dacă nu incalcă drepturile si libertătile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri.
    ART. 27
    Inviolabilitatea domiciliului
    (1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămane in domiciliul ori in
resedinta unei persoane fără invoirea acesteia.
    (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situatii:
    a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărari judecătoresti;
    b) inlăturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
    c) apărarea securitătii nationale sau a ordinii publice;
    d) prevenirea răspandirii unei epidemii.
    (3) Perchezitia se dispune de judecător si se efectuează in conditiile si in formele prevăzute de lege.
    (4) Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afară de cazul infractiunilor flagrante.
    ART. 28
    Secretul corespondentei
    Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil.
    ART. 29
    Libertatea constiintei
    (1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingrădite sub nici
o formă. Nimeni nu poate fi constrans să adopte o opinie ori să adere la o credintă religioasă, contrare
convingerilor sale.
    (2) Libertatea constiintei este garantată; ea trebuie să se manifeste in spirit de tolerantă si de respect
reciproc.
    (3) Cultele religioase sunt libere si se organizează potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.
    (4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrăjbire religioasă.
    (5) Cultele religioase sunt autonome fată de stat si se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea
asistentei religioase in armată, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.
    (6) Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a
căror răspundere le revine.
    ART. 30
    Libertatea de exprimare
    (1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel,
prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt
inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
    (3) Libertatea presei implică si libertatea de a infiinta publicatii.
    (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimată.
    (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masă obligatia de a face publică sursa finantării.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici
dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, indemnul la război de agresiune, la ură natională,
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentă publică,
precum si manifest
ările obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Răspunderea civilă pentru informatia sau pentru creatia adusă la cunostintă publică revine editorului
sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare,
al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
    ART. 31
    Dreptul la informatie
    (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingrădit.
    (2) Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetătenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
    (3) Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a tinerilor sau securitatea
natională.
    (4) Mijloacele de informare in masă, publice si private, sunt obligate să asigure informarea corectă a
opiniei publice.
    (5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale
si politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitătii lor se reglementează prin lege organică.
    ART. 32
    Dreptul la invătătură
    (1) Dreptul la invătătură este asigurat prin invătămantul general obligatoriu, prin invătămantul liceal si
prin cel profesional, prin invătămantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
    (2) Invătămantul de toate gradele se desfăsoară in limba romană. In conditiile legii, invătămantul se
poate desfăsura si intr-o limbă de circulatie internatională.
    (3) Dreptul persoanelor apartinand minoritătilor nationale de a invăta limba lor maternă si dreptul de a
putea fi instruite in această limbă sunt garantate; modalitătile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc
prin lege.
    (4) Invătămantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor si
tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii.
    (5) Invătămantul de toate gradele se desfăsoară in unităti de stat, particulare si confesionale, in conditiile
legii.
    (6) Autonomia universitară este garantată.
    (7) Statul asigură libertatea invătămantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecărui cult. In scolile de
stat, invătămantul religios este organizat si garantat prin lege.
    ART. 33
    Accesul la cultură
    (1) Accesul la cultură este garantat, in conditiile legii.
    (2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si
universale nu poate fi ingrădită.
    (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identitătii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea
artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitătii contemporane, promovarea
valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.
    ART. 34
    Dreptul la ocrotirea sănătătii
    (1) Dreptul la ocrotirea sănătătii este garantat.
    (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice.
    (3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente,
maternitate si recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale si a activitătilor paramedicale, precum si
alte măsuri de protectie a sănătătii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
    ART. 35
    Dreptul la mediu sănătos
    (1) Statul recunoaste dreptul oricărei persoane la un mediu inconjurător sănătos si echilibrat ecologic.
    (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
    (3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurător.
    ART. 36
    Dreptul de vot
    (1) Cetă
tenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pană in ziua alegerilor inclusiv.
    (2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate,
prin hotărare judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
    ART. 37
    Dreptul de a fi ales
    (1) Au dreptul de a fi alesi cetătenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevăzute in
articolul 16
alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea in partide politice, potrivit
articolului 40 alineatul (3).
    (2) Candidatii trebuie să fi implinit, pană in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a
fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 33 de ani
pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al
Romaniei.
    ART. 38
    Dreptul de a fi ales in Parlamentul European
    In conditiile aderării Romaniei la Uniunea Europeană, cetătenii romani au dreptul de a alege si de a fi
alesi in Parlamentul European.
    ART. 39
    Libertatea intrunirilor
    Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfăsura
numai in mod pasnic, fără nici un fel de arme.
    ART. 40
    Dreptul de asociere
    (1) Cetătenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.
    (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează impotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei
Romaniei sunt neconstitutionale.
    (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului,
magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege
organică.
    (4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
    ART. 41
    Munca si protectia socială a muncii
    (1) Dreptul la muncă nu poate fi ingrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a
locului de muncă este liberă.
    (2) Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea si sănătatea salariatilor,
regimul de muncă al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară, repausul săptămanal,
concediul de odihnă plătit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesională,
precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
    (3) Durata normală a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
    (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbatii.
    (5) Dreptul la negocieri colective in materie de muncă si caracterul obligatoriu al conventiilor colective
sunt garantate.
    ART. 42
    Interzicerea muncii fortate
    (1) Munca fortată este interzisă.
    (2) Nu constituie muncă fortată:
    a) activitătile pentru indeplinirea indatoririlor militare, precum si cele desfăsurate, potrivit legii, in locul
acestora, din motive religioase sau de constiintă;
    b) munca unei persoane condamnate, prestată in conditii normale, in perioada de detentie sau de libertate
conditionată;
    c) prestatiile impuse in situatia creată de calamităti ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din
obligatiile civile normale stabilite de lege.
    ART. 43
    Dreptul la grevă
    (1) Salariatii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice si sociale.
    (2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitării acestui drept, precum si garantiile necesare asigurării
serviciilor esentiale pentru societate.
    ART. 44
    Dreptul de proprietate privată
    (1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită
 in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii
străini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai in conditiile rezultate
din aderarea Romaniei la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe
bază de reciprocitate, in conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă si prealabilă despăgubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită in proprietate publică a unor bunuri
pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti
imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau
constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.
    (6) Despăgubirile prevăzute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz
de divergentă, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei
vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobandirii se prezumă.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in
conditiile legii.
    ART. 45
    Libertatea economică
    Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora in conditiile
legii sunt garantate.
    ART. 46
    Dreptul la mostenire
    Dreptul la mostenire este garantat.
    ART. 47
    Nivelul de trai
    (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure
cetătenilor un nivel de trai decent.
    (2) Cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală in unitătile
sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de
lege. Cetătenii au dreptul si la măsuri de asistentă socială, potrivit legii.
    ART. 48
    Familia
    (1) Familia se intemeiază pe căsătoria liber consimtită intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si
indatorirea părintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.
    (2) Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria
religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
    (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali in fata legii cu cei din căsătorie.
    ART. 49
    Protectia copiilor si a tinerilor
    (1) Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă in realizarea drepturilor lor.
    (2) Statul acordă alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte
forme de protectie socială a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
    (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activităti care le-ar dăuna sănătătii, moralitătii sau care le-ar
pune in primejdie viata ori dezvoltarea normală
 sunt interzise.
    (4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
    (5) Autoritătile publice au obligatia să contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea liberă a
tinerilor la viata politică, socială, economică, culturală si sportivă a tării.
    ART. 50
    Protectia persoanelor cu handicap
    Persoanele cu handicap se bucură de protectie specială. Statul asigură realizarea unei politici nationale de
egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participării efective a
persoanelor cu handicap in viata comunitătii, respectand drepturile si indatoririle ce revin părintilor si
tutorilor.
    ART. 51
    Dreptul de petitionare
    (1) Cetătenii au dreptul să se adreseze autoritătilor publice prin petitii formulate numai in numele
semnatarilor.
    (2) Organizatiile legal constituite au dreptul să adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le
reprezintă.
    (3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutită de taxă.
    (4) Autoritătile publice au obligatia să răspundă la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit
legii.
    ART. 52
    Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
    (1) Persoana vătămată intr-un drept al său ori intr-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptătită să obtină

recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
    (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului
este stabilită in conditiile legii si nu inlătură răspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu reacredintă
sau gravă
neglijentă.


   ART.
53

   Restrangerea
exercitiului
unor
drepturi
sau al
unor
libertăti





(1)
Exercitiul
unor
drepturi
sau
al unor
libertăti
poate
fi restrans
numai
prin
lege si numai
dacă
se
impune,
după
caz,
pentru:
apărarea
securitătii
nationale,
a ordinii,
a sănătătii
ori a moralei
publice, a
drepturilor
si a
libertătilor
cetătenilor;
desfăsurarea
instructiei
penale;
prevenirea
consecintelor
unei
calamităti
naturale,
ale
unui dezastru ori ale
unui
sinistru
deosebit
de grav.





(2)
Restrangerea
poate fi dispusă
numai
dacă
este necesară
intr-o societate democratică.
Măsura
trebuie

să
fie
proportională
cu
situatia
care a determinat-o,
să
fie aplicată
in
mod
nediscriminatoriu
si
fără
a aduce
atingere existentei dreptului sau a libertătii.

    CAP. 3
    Indatoririle fundamentale

    ART. 54
    Fidelitatea fată de tară
    (1) Fidelitatea fată de tară este sacră.
    (2) Cetătenii cărora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, răspund de indeplinirea cu
credintă a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune jurămantul cerut de lege.
    ART. 55
    Apărarea tării
    (1) Cetătenii au dreptul si obligatia să apere Romania.
    (2) Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.
    (3) Cetătenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pană la varsta de 35 de ani, cu exceptia
voluntarilor, in conditiile legii organice.
    ART. 56
    Contributii financiare
    (1) Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.
    (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure asezarea justă a sarcinilor fiscale.
    (3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.
    ART. 57
    Exercitarea drepturilor si a libertătilor
    Cetătenii romani, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale
cu bună-credintă, fără să incalce drepturile si libertătile celorlalti.

    CAP. 4
    Avocatul Poporului

    ART. 58
    Numirea si rolul
    (1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru ap
ărarea drepturilor si libertătilor
persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate.
    (2) Avocatul Poporului si adjunctii săi nu pot indeplini nici o altă functie publică sau privată, cu exceptia
functiilor didactice din invătămantul superior.
    (3) Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.
    ART. 59
    Exercitarea atributiilor
    (1) Avocatul Poporului isi exercită atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si
in libertătile lor, in limitele stabilite de lege.
    (2) Autoritătile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar in exercitarea
atributiilor sale.
    ART. 60
    Raportul in fata Parlamentului
    Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora.
Rapoartele pot contine recomandări privind legislatia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor
si a libertătilor cetătenilor.

    TITLUL III
    Autoritătile publice

    CAP. 1
    Parlamentul

    SECTIUNEA 1
    Organizare si functionare

    ART. 61
    Rolul si structura
    (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a
tării.
    (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor si Senat.
    ART. 62
    Alegerea Camerelor
    (1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat,
potrivit legii electorale.
    (2) Organizatiile cetătenilor apartinand minoritătilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numărul de
voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii
electorale. Cetătenii unei minorităti nationale pot fi reprezentati numai de o singură organizatie.
    (3) Numărul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorală, in raport cu populatia tării.
    ART. 63
    Durata mandatului
    (1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in
stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgentă, pană la incetarea acestora.
    (2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfăsoară in cel mult 3 luni de la expirarea
mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
    (3) Parlamentul nou ales se intruneste, la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la
alegeri.
    (4) Mandatul Camerelor se prelungeste pană la intrunirea legală a noului Parlament. In această perioadă
nu poate fi revizuită Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
    (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent isi
continuă procedura in noul Parlament.
    ART. 64
    Organizarea internă
    (1) Organizarea si functionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele
financiare ale Camerelor sunt prevăzute in bugetele aprobate de acestea.
    (2) Fiecare Cameră isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele
Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la
inceputul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.
    (3) Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei
Camere.
    (4) Fiecare Cameră isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetă sau alte comisii
speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.
    (5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiec
ărei
Camere.
    ART. 65
    Sedintele Camerelor
    (1) Camera Deputatilor si Senatul lucrează in sedinte separate.
    (2) Camerele isi desfăsoară lucrările si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul
majoritătii deputatilor si senatorilor, pentru:
    a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei;
    b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurărilor sociale de stat;
    c) declararea mobilizării totale sau partiale;
    d) declararea stării de război;
    e) suspendarea sau incetarea ostilitătilor militare;
    f) aprobarea strategiei nationale de apărare a tării;
    g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Tării;
    h) numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea
controlului asupra activitătii acestor servicii;
    i) numirea Avocatului Poporului;
    j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale
acestora;
    k) indeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercită in sedintă comună.
    ART. 66
    Sesiuni
    (1) Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe in
luna februarie si nu poate depăsi sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si nu poate
depăsi sfarsitul lunii decembrie.
    (2) Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui
Romaniei, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel putin o treime din numărul deputatilor sau al
senatorilor.
    (3) Convocarea Camerelor se face de presedintii acestora.
    ART. 67
    Actele juridice si cvorumul legal
    Camera Deputatilor si Senatul adoptă legi, hotărari si motiuni, in prezenta majoritătii membrilor.
    ART. 68
    Caracterul public al sedintelor
    (1) Sedintele celor două Camere sunt publice.
    (2) Camerele pot hotări ca anumite sedinte să fie secrete.

    SECTIUNEA a 2-a
    Statutul deputatilor si al senatorilor

    ART. 69
    Mandatul reprezentativ
    (1) In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.
    (2) Orice mandat imperativ este nul.
    ART. 70
    Mandatul deputatilor si al senatorilor
    (1) Deputatii si senatorii intră in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac
parte, sub conditia validării alegerii si a depunerii jurămantului. Jurămantul se stabileste prin lege organică.
    (2) Calitatea de deputat sau de senator incetează la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz
de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
    ART. 71
    Incompatibilităti
    (1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.
    (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de
autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.
    (3) Alte incompatibilităti se stabilesc prin lege organică.
    ART. 72
    Imunitatea parlamentară
    (1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice
exprimate in exercitarea mandatului.
    (2) Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi in judecată penal
ă pentru fapte care nu au legătură cu
voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti
sau arestati fără incuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea in
judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Competenta de judecată apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    (3) In caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul
justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care
Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

    SECTIUNEA a 3-a
    Legiferarea

    ART. 73
    Categorii de legi
    (1) Parlamentul adoptă legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
    (2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.
    (3) Prin lege organică se reglementează:
    a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritătii Electorale Permanente;
    b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;
    c) statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;
    d) organizarea si desfăsurarea referendumului;
    e) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;
    f) regimul stării de mobilizare partială sau totală a fortelor armate si al stării de război;
    g) regimul stării de asediu si al stării de urgentă;
    h) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora;
    i) acordarea amnistiei sau a gratierii colective;
    j) statutul functionarilor publici;
    k) contenciosul administrativ;
    l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a
Ministerului Public si a Curtii de Conturi;
    m) regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;
    n) organizarea generală a invătămantului;
    o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia
locală;
    p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială;
    r) statutul minoritătilor nationale din Romania;
    s) regimul general al cultelor;
    t) celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.
    ART. 74
    Initiativa legislativă
    (1) Initiativa legislativă apartine, după caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui număr de cel
putin 100.000 de cetăteni cu drept de vot. Cetătenii care isi manifestă dreptul la initiativă legislativă trebuie
să provină din cel putin un sfert din judetele tării, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul
Bucuresti, trebuie să fie inregistrate cel putin 5.000 de semnături in sprijinul acestei initiative.
    (2) Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetătenilor problemele fiscale, cele cu caracter
international, amnistia si gratierea.
    (3) Guvernul isi exercită initiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera
competentă să il adopte, ca primă Cameră sesizată.
    (4) Deputatii, senatorii si cetătenii care exercită dreptul la initiativă legislativă pot prezenta propuneri
legislative numai in forma cerută pentru proiectele de legi.
    (5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai intai Camerei competente să le adopte, ca primă
Cameră sesizată.
    ART. 75
    Sesizarea Camerelor
    (1) Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi
si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a măsurilor
legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice
prevăzute la
articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58
alineatul (3),
articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102
alineatul (3),
articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3),
articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte
de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
    (2) Prima Cameră sesizată se pronuntă in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate
deosebită termenul este de 60 de zile. In cazul depăsirii acestor termene se consideră că proiectele de legi
sau propunerile legislative au fost adoptate.
    (3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se
trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
    (4) In cazul in care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră in
competenta sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă si cea de-a doua Cameră este de acord.
In caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se intoarce la prima Cameră sesizată, care va
decide definitiv in procedură de urgentă.
    (5) Dispozitiile alineatului (4) referitoare la intoarcerea legii se aplică in mod corespunzător si in cazul in
care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenta decizională apartine primei Camere.
    ART. 76
    Adoptarea legilor si a hotărarilor
    (1) Legile organice si hotărarile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii
membrilor fiecărei Camere.
    (2) Legile ordinare si hotărarile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră.
    (3) La cererea Guvernului sau din proprie initiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau
propuneri legislative cu procedură de urgentă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.
    ART. 77
    Promulgarea legii
    (1) Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel
mult 20 de zile de la primire.
    (2) Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
    (3) Dacă Presedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constitutionalitătii ei,
promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la
primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.
    ART. 78
    Intrarea in vigoare a legii
    Legea se publică in Monitorul Oficial al Romaniei si intră in vigoare la 3 zile de la data publicării sau la
o dată ulterioară prevăzută in textul ei.
    ART. 79
    Consiliul Legislativ
    (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele
de acte normative in vederea sistematizării, unificării si coordonării intregii legislatii. El tine evidenta
oficială a legislatiei Romaniei.
    (2) Infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

    CAP. 2
    Presedintele Romaniei

    ART. 80
    Rolul Presedintelui
    (1) Presedintele Romaniei reprezintă
 statul roman si este garantul independentei nationale, al unitătii si al
integritătii teritoriale a tării.
    (2) Presedintele Romaniei veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor
publice. In acest scop, Presedintele exercită functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si
societate.
    ART. 81
    Alegerea Presedintelui
    (1) Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
    (2) Este declarat ales candidatul care a intrunit, in primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale
alegătorilor inscrisi in listele electorale.
    (3) In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit această majoritate, se organizează al doilea tur
de scrutin, intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numărului de voturi obtinute in primul tur. Este
declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare număr de voturi.
    (4) Nici o persoană nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decat pentru cel mult două
mandate. Acestea pot fi si succesive.
    ART. 82
    Validarea mandatului si depunerea jurămantului
    (1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutională.
    (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedintă
comună, următorul jurămant:
    "Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea spirituală si materială a poporului
roman, să respect Constitutia si legile tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale
cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a Romaniei. Asa să-mi ajute
Dumnezeu!".
    ART. 83
    Durata mandatului
    (1) Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercită de la data depunerii jurămantului.
    (2) Presedintele Romaniei isi exercită mandatul pană la depunerea jurămantului de Presedintele nou ales.
    (3) Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organică, in caz de război sau de
catastrofă.
    ART. 84
    Incompatibilităti si imunităti
    (1) In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini
nici o altă functie publică sau privată.
    (2) Presedintele Romaniei se bucură de imunitate. Prevederile
articolului 72 alineatul (1) se aplică in
mod corespunzător.
    ART. 85
    Numirea Guvernului
    (1) Presedintele Romaniei desemnează un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul
pe baza votului de incredere acordat de Parlament.
    (2) In caz de remaniere guvernamentală sau de vacantă a postului, Presedintele revocă si numeste, la
propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
    (3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compozitia politică a Guvernului,
Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării
Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
    ART. 86
    Consultarea Guvernului
    Presedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importantă
deosebită.
    ART. 87
    Participarea la sedintele Guvernului
    (1) Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes
national privind politica externă, apărarea tării, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in
alte situatii.
    (2) Presedintele Romaniei prezidează sedintele Guvernului la care participă.
    ART. 88
    Mesaje
    Presedintele Romaniei adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale
natiunii.
    ART. 89
    Dizolvarea Parlamentului
    (1) După consultarea presedintilor celor două Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele
Romaniei poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea
Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai după respingerea a cel putin două
solicitări de investitură.
    (2) In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
    (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in
timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgentă.
    ART. 90
    Referendumul
    Presedintele Romaniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-si exprime, prin
referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
    ART. 91
    Atributii in domeniul politicii externe
    (1) Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune
spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie,
se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
    (2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acreditează si recheamă reprezentantii diplomatici ai
Romaniei si aprobă infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
    (3) Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langă Presedintele Romaniei.
    ART. 92
    Atributii in domeniul apărării
    (1) Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al
Consiliului Suprem de Apărare a Tării.
    (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea partială sau totală a fortelor
armate. Numai in cazuri exceptionale, hotărarea Presedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, in
cel mult 5 zile de la adoptare.
    (3) In caz de agresiune armată indreptată impotriva tării, Presedintele Romaniei ia măsuri pentru
respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostintă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă
Parlamentul nu se află in sesiune, el se convoacă de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.
    (4) In caz de mobilizare sau de război Parlamentul isi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar
dacă nu se află in sesiune, se convoacă de drept in 24 de ore de la declararea lor.
    ART. 93
    Măsuri exceptionale
    (1) Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgentă in intreaga tară
ori in unele unităti administrativ-teritoriale si solicită Parlamentului incuviintarea măsurii adoptate, in cel
mult 5 zile de la luarea acesteia.
    (2) Dacă Parlamentul nu se află in sesiune, el se convoacă de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea
stării de asediu sau a stării de urgentă si functionează pe toată durata acestora.
    ART. 94
    Alte atributii
    Presedintele Romaniei indeplineste si următoarele atributii:
    a) conferă decoratii si titluri de onoare;
    b) acordă
 gradele de maresal, de general si de amiral;
    c) numeste in functii publice, in conditiile prevăzute de lege;
    d) acordă gratierea individuală.
    ART. 95
    Suspendarea din functie
    (1) In cazul săvarsirii unor fapte grave prin care incalcă prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei
poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedintă comună, cu votul majoritătii
deputatilor si senatorilor, după consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului
explicatii cu privire la faptele ce i se impută.
    (2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiată de cel putin o treime din numărul deputatilor si
senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostintă Presedintelui.
    (3) Dacă propunerea de suspendare din functie este aprobată, in cel mult 30 de zile se organizează un
referendum pentru demiterea Presedintelui.
    ART. 96
    Punerea sub acuzare
    (1) Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă comună, cu votul a cel putin două treimi din numărul
deputatilor si senatorilor, pot hotări punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inaltă trădare.
    (2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiată de majoritatea deputatilor si senatorilor si se aduce,
neintarziat, la cunostintă Presedintelui Romaniei pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se
impută.
    (3) De la data punerii sub acuzare si pană la data demiterii Presedintele este suspendat de drept.
    (4) Competenta de judecată apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Presedintele este demis de drept
la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare.
    ART. 97
    Vacanta functiei
    (1) Vacanta functiei de Presedinte al Romaniei intervine in caz de demisie, de demitere din functie, de
imposibilitate definitivă a exercitării atributiilor sau de deces.
    (2) In termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Romaniei,
Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte.
    ART. 98
    Interimatul functiei
    (1) Dacă functia de Presedinte devine vacant
ă ori dacă Presedintele este suspendat din functie sau dacă
se află in imposibilitate temporară de a-si exercita atributiile, interimatul se asigură, in ordine, de
presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.
    (2) Atributiile prevăzute la articolele 88 - 90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei
prezidentiale.
    ART. 99
    Răspunderea presedintelui interimar
    Dacă persoana care asigură interimatul functiei de Presedinte al Romaniei săvarseste fapte grave, prin
care se incalcă prevederile Constitutiei, se aplică
articolul 95 si articolul 98.
    ART. 100
    Actele Presedintelui
    (1) In exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete care se publică in Monitorul
Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta decretului.
    (2) Decretele emise de Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale prevăzute in
articolul 91
alineatele (1) si (2),
articolul 92 alineatele (2) si (3), articolul 93 alineatul (1) si articolul 94 literele a), b) si
d) se contrasemnează de primul-ministru.
    ART. 101
    Indemnizatia si celelalte drepturi
    Indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui Romaniei se stabilesc prin lege.

    CAP. 3
    Guvernul

    ART. 102
    Rolul si structura
    (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii
interne si externe a tării si exercită conducerea generală a administratiei publice.
    (2) In indeplinirea atributiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.
    (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organică.
    ART. 103
    Investitura
    (1) Presedintele Romaniei desemnează un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultării
partidului care are majoritatea absolută in Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor
reprezentate in Parlament.
    (2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de
incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.
    (3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedintă comună.
Parlamentul acordă incredere Guvernului cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor.
    ART. 104
    Jurămantul de credintă
    (1) Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor depune individual, in fata
Presedintelui Romaniei, jurămantul de la
articolul 82.
    (2) Guvernul in intregul său si fiecare membru in parte isi exercită mandatul, incepand de la data
depunerii jurămantului.
    ART. 105
    Incompatibilităti
    (1) Functia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei functii publice de autoritate,
cu exceptia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei functii
de reprezentare profesională salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial.
    (2) Alte incompatibilităti se stabilesc prin lege organică.
    ART. 106
    Incetarea functiei de membru al Guvernului
    Functia de membru al Guvernului incetează in urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor
electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevăzute de lege.
    ART. 107
    Primul-ministru
    (1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordonează activitatea membrilor acestuia, respectand
atributiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu
privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
    (2) Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe primul-ministru.
    (3) Dacă primul-ministru se află in una dintre situatiile prevăzute la
articolul 106, cu exceptia revocării,
sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pană la formarea
noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitătii exercitării atributiilor, incetează dacă primulministru
isi reia
activitatea
in
Guvern.





(4)
Prevederile
alineatului
(3) se aplică
in
mod
corespunzător
si celorlalti
membri
ai Guvernului,
la

propunerea
primului-ministru,
pentru
o
perioadă
de
cel mult
45
de
zile.

   ART.
108

   Actele
Guvernului


   (1)
Guvernul
adoptă
hotărari
si
ordonante.


   (2)
Hotărarile
se emit
pentru organizarea
executării
legilor.





(3)
Ordonantele
se emit
in temeiul
unei legi speciale
de abilitare,
in limitele
si in conditiile prevăzute
de

aceasta.


   (4)
Hotărarile
si
ordonantele
adoptate
de Guvern
se semnează
de primul-ministru,
se contrasemnează
de
ministrii
care au obligatia
punerii
lor
in executare
si se publică
in
Monitorul
Oficial
al Romaniei.

Nepublicarea
atrage
inexistenta
hotărarii
sau a ordonantei.
Hotărarile
care au
caracter militar
se comunică

numai
institutiilor
interesate.


   ART.
109

   Răspunderea
membrilor
Guvernului


   (1)
Guvernul
răspunde
politic
numai
in
fata Parlamentului
pentru
intreaga
sa activitate. Fiecare membru

al
Guvernului
răspunde
politic
solidar
cu
ceilalti
membri
pentru
activitatea
Guvernului
si pentru
actele

acestuia.





(2)
Numai
Camera
Deputatilor,
Senatul
si Presedintele
Romaniei
au
dreptul
să
ceară
urmărirea
penală
a
membrilor
Guvernului
pentru
faptele
săvarsite
in
exercitiul
functiei
lor.
Dacă
s-a cerut urmărirea
penală,

Presedintele
Romaniei
poate dispune suspendarea
acestora din functie.
Trimiterea in judecată
a unui

membru
al Guvernului atrage
suspendarea
lui
din
functie. Competenta
de
judecată
apartine
Inaltei
Curti
de

Casatie
si Justitie.


   (3)
Cazurile
de
ră
spundere
si
pedepsele
aplicabile
membrilor
Guvernului
sunt
reglementate
printr-o
lege

privind
responsabilitatea
ministerială.


   ART.
110

   Incetarea
mandatului


   (1)
Guvernul
isi exercită
mandatul
pană
la data
validării
alegerilor
parlamentare
generale.





(2)
Guvernul
este demis
la
data
retragerii
de
către
Parlament
a increderii
acordate sau
dacă
primulministru
se află
in
una
dintre
situatiile
prevăzute
la
articolul
106,
cu exceptia
revocării,
ori
este in

imposibilitatea
de
a-si exercita
atributiile
mai
mult
de
45 de
zile.

   (3)
In
situatiile
prevăzute
in
alineatul
(2) sunt
aplicabile
prevederile

articolului
103.


   (4)

Guvernul al cărui mandat a incetat potrivit alineatelor (1) si (2) indeplineste numai actele necesare
pentru administrarea treburilor publice, pană la depunerea jurămantului de membrii noului Guvern.

    CAP. 4
    Raporturile Parlamentului cu Guvernul

    ART. 111
    Informarea Parlamentului
    (1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitătii
lor, sunt obligate să prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o initiativă legislativă
implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea
informării este obligatorie.
    (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenta, participarea lor
este obligatorie.
    ART. 112
    Intrebări, interpelări si motiuni simple
    (1) Guvernul si fiecare dintre membrii săi au obligatia să răspundă la intrebările sau la interpelările
formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale
Parlamentului.
    (2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simplă prin care să-si exprime pozitia cu
privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut
obiectul unei interpelări.
    ART. 113
    Motiunea de cenzură
    (1) Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă comună, pot retrage increderea acordată Guvernului prin
adoptarea unei motiuni de cenzură, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor.
    (2) Motiunea de cenzură poate fi initiată de cel putin o pătrime din numărul total al deputatilor si
senatorilor si se comunică Guvernului la data depunerii.
    (3) Motiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cand a fost prezentată in sedinta comună a
celor două Camere.
    (4) Dacă motiunea de cenzură a fost respinsă, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in
aceeasi sesiune, o nouă motiune de cenzură, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajează răspunderea
potrivit
articolului 114.
    ART. 114
    Angajarea răspunderii Guvernului
    (1) Guvernul isi poate angaja răspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedintă comună,
asupra unui program, a unei declaratii de politică generală sau a unui proiect de lege.
    (2) Guvernul este demis dacă o motiune de cenzură, depusă in termen de 3 zile de la prezentarea
programului, a declaratiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată in conditiile
articolului
113.
    (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau
completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului
sau a declaratiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
    (4) In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3),
dezbaterea acesteia se va face in sedinta comună a celor două Camere.
    ART. 115
    Delegarea legislativă
    (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in
domenii care nu fac obiectul legilor organice.
    (2) Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data pană la care se pot emite ordonante.
    (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii
legislative, pană la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor
ordonantei.
    (4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai in situatii extraordinare a căror reglementare nu
poate fi amanată, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.
    (5) Ordonanta de urgentă intră in vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere in procedură de
urgentă la Camera competentă să fie sesizată si după publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
Camerele, dacă nu se află in sesiune, se convoacă in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau, după caz,
de la trimitere. Dacă in termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronuntă asupra
ordonantei, aceasta este considerată adoptată si se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea in
procedură de urgentă. Ordonanta de urgentă cuprinzand norme de natura legii organice se aprobă
 cu
majoritatea prevăzută la
articolul 76 alineatul (1).
    (6) Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul
institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si indatoririle prevăzute de Constitutie,
drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri in proprietate publică.
    (7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege in care vor fi
cuprinse si ordonantele ale căror efecte au incetat potrivit alineatului (3).
    (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu
privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

    CAP. 5
    Administratia publică

    SECTIUNEA 1
    Administratia publică centrală de specialitate

    ART. 116
    Structura
    (1) Ministerele se organizează numai in subordinea Guvernului.
    (2) Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca
autorităti administrative autonome.
    ART. 117
    Infiintarea
    (1) Ministerele se infiintează, se organizează si functionează potrivit legii.
    (2) Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea
lor, numai dacă legea le recunoaste această competentă.
    (3) Autorităti administrative autonome se pot infiinta prin lege organică.
    ART. 118
    Fortele armate
    (1) Armata este subordonată exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitătii, a independentei
si a unitătii statului, a integritătii teritoriale a tării si a democratiei constitutionale. In conditiile legii si ale
tratatelor internationale la care Romania este parte, armata contribuie la apărarea colectivă in sistemele de
aliantă militară si participă la actiuni privind mentinerea sau restabilirea păcii.
    (2) Structura sistemului national de apărare, pregătirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru
apărare, precum si statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.
    (3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, in mod corespunzător, si celorlalte componente ale fortelor
armate stabilite potrivit legii.
    (4) Organizarea de activităti militare sau paramilitare in afara unei autorităti statale este interzisă.
    (5) Pe teritoriul Romaniei pot intra, stationa, desfăsura operatiuni sau trece trupe străine numai in
conditiile legii sau ale tratatelor internationale la care Romania este parte.
    ART. 119
    Consiliul Suprem de Apărare a T
ării
    Consiliul Suprem de Apărare a Tării organizează si coordonează unitar activitătile care privesc apărarea
tării si securitatea natională, participarea la mentinerea securitătii internationale si la apărarea colectivă in
sistemele de aliantă militară, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a păcii.

    SECTIUNEA a 2-a
    Administratia publică locală

    ART. 120
    Principii de bază
    (1) Administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale se intemeiază pe principiile
descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice.
    (2) In unitătile administrativ-teritoriale in care cetătenii apartinand unei minorităti nationale au o pondere
semnificativă se asigură folosirea limbii minoritătii nationale respective in scris si oral in relatiile cu
autoritătile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevăzute de
legea organică.
    ART. 121
    Autorităti comunale si orăsenesti
    (1) Autoritătile administratiei publice, prin care se realizează autonomia locală in comune si in orase,
sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.
    (2) Consiliile locale si primarii functionează, in conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si
rezolvă treburile publice din comune si din orase.
    (3) Autoritătile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale
municipiilor.
    ART. 122
    Consiliul judetean
    (1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitătii consiliilor
comunale si orăsenesti, in vederea realizării serviciilor publice de interes judetean.
    (2) Consiliul judetean este ales si functionează in conditiile legii.
    ART. 123
    Prefectul
    (1) Guvernul numeste un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.
    (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale.
    (3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
    (4) Intre prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii
acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
    (5) Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al
celui local sau al primarului, in cazul in care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

    CAP. 6
    Autoritatea judecătorească

    SECTIUNEA 1
    Instantele judecătoresti

    ART. 124
    Infăptuirea justitiei
    (1) Justitia se infăptuieste in numele legii.
    (2) Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.
    (3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.
    ART. 125
    Statutul judecătorilor
    (1) Judecătorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii.
    (2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecătorilor sunt de
competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice.
    (3) Functia de judecător este incompatibilă cu orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor
didactice din invătămantul superior.
    ART. 126
    Instantele judecătoresti
    (1) Justitia se realizează prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti
stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
    (3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte
instante judecătoresti, potrivit competentei sale.
    (4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin
lege organică.
    (5) Este interzisă infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organică pot fi infiintate instante
specializate in anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara
magistraturii.
    (6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului
administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de
comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze
cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale.
    ART. 127
    Caracterul public al dezbaterilor
    Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
    ART. 128
    Folosirea limbii materne si a interpretului in justitie
    (1) Procedura judiciară se desfăsoară in limba romană.
    (2) Cetătenii romani apartinand minoritătilor nationale au dreptul să se exprime in limba maternă in fata
instantelor de judecată, in conditiile legii organice.
    (3) Modalitătile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreti sau
traduceri, se vor stabili astfel incat să nu impiedice buna administrare a justitiei si să nu implice cheltuieli
suplimentare pentru cei interesati.
    (4) Cetătenii străini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba romană au dreptul de a lua
cunostintă de toate actele si lucrările dosarului, de a vorbi in instantă si de a pune concluzii, prin interpret;
in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit.
    ART. 129
    Folosirea căilor de atac
    Impotriva hotărarilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, in
conditiile legii.
    ART. 130
    Politia instantelor
    Instantele judecătoresti dispun de politia pusă in serviciul lor.

    SECTIUNEA a 2-a
    Ministerul Public

    ART. 131
    Rolul Ministerului Public
    (1) In activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea
de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor.
    (2) Ministerul Public isi exercită atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii.
    (3) Parchetele functionează pe langă instantele de judecată, conduc si supraveghează activitatea de
cercetare penală a politiei judiciare, in conditiile legii.
    ART. 132
    Statutul procurorilor
    (1) Procurorii isi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalit
ătii, al impartialitătii si al controlului
ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.
    (2) Functia de procuror este incompatibilă cu orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor
didactice din invătămantul superior.

    SECTIUNEA a 3-a
    Consiliul Superior al Magistraturii

    ART. 133
    Rolul si structura
    (1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.
    (2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
    a) 14 sunt alesi in adunările generale ale magistratilor si validati de Senat; acestia fac parte din două
sectii, una pentru judecători si una pentru procurori; prima sectie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a
doua din 5 procurori;
    b) 2 reprezentanti ai societătii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucură de inaltă reputatie
profesională si morală, alesi de Senat; acestia participă numai la lucrările in plen;
    c) ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului
de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie.
    (3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi
reinnoit, dintre magistratii prevăzuti la alineatul (2) litera a).
    (4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
    (5) Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
    (6) Presedintele Romaniei prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.
    (7) Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor
prevăzute la
articolul 134 alineatul (2).
    ART. 134
    Atributii
    (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecătorilor
si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii.
    (2) Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instantă de judecată, prin sectiile sale, in
domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa
organică. In aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul
general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.
    (3) Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinară pot fi atacate la Inalta Curte de
Casatie si Justitie.
    (4) Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organică, in
realizarea rolului său de garant al independentei justitiei.

    TITLUL IV
    Economia si finantele publice

    ART. 135
    Economia
    (1) Economia Romaniei este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.
    (2) Statul trebuie să asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economică, financiară si valutară;
    c) stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordantă cu interesul national;
    e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurător, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii;
    g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională in concordantă cu obiectivele Uniunii Europene.
    ART. 136
    Proprietatea
    (1) Proprietatea este publică sau privată.
    (2) Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativteritoriale.


   (3)
Bogătiile
de
interes
public
ale subsolului,
spatiul
aerian,
apele
cu potential
energetic
valorificabil,
de

interes
national,
plajele,
marea teritorială,
resursele
naturale
ale zonei
economice
si
ale
platoului

continental,
precum
si alte bunuri
stabilite
de legea
organică,
fac
obiectul exclusiv
al proprietătii
publice.


   (4)

Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in
administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea,
ele pot fi date in folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.
    (5) Proprietatea privată este inviolabilă, in conditiile legii organice.
    ART. 137
    Sistemul financiar
    (1) Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitătilor
administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.
    (2) Moneda natională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. In conditiile aderării la Uniunea
Europeană, prin lege organică se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a
Uniunii Europene.
    ART. 138
    Bugetul public national
    (1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele locale
ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.
    (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care
le supune, separat, aprobării Parlamentului.
    (3) Dacă legea bugetului de stat si legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel
putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplică in continuare bugetul de stat si bugetul
asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pană la adoptarea noilor bugete.
    (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă si se execută in conditiile legii.
    (5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare.
    ART. 139
    Impozite, taxe si alte contributii
    (1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat
se stabilesc numai prin lege.
    (2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile
legii.
    (3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai
potrivit destinatiei acestora.
    ART. 140
    Curtea de Conturi
    (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a
resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. In conditiile legii organice, litigiile rezultate din
activitatea Curtii de Conturi se solutionează de instantele judecătoresti specializate.
    (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului
public national din exercitiul bugetar expirat, cuprinzand si neregulile constatate.
    (3) La cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a
resurselor publice si raportează despre cele constatate.
    (4) Consilierii de conturi sunt numiti de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit
sau innoit. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe
toată durata acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitătilor prevăzute de lege pentru judecători.
    (5) Curtea de Conturi se innoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament, din 3 in 3
ani, in conditiile prevăzute de legea organică a Curtii.
    (6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de către Parlament, in cazurile si conditiile prevăzute
de lege.
    ART. 141
    Consiliul Economic si Social
    Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de
specialitate stabilite prin legea sa organică de infiintare, organizare si functionare.

    TITLUL V
    Curtea Constitutională

    ART. 142
    Structura
    (1) Curtea Constitutională este garantul suprematiei Constitutiei.
    (2) Curtea Constitutională se compune din nouă judecători, numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu
poate fi prelungit sau innoit.
    (3) Trei judecători sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei.
    (4) Judecătorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele acesteia, pentru o perioadă de 3
ani.
    (5) Curtea Constitutională se innoieste cu o treime din judecătorii ei, din 3 in 3 ani, in conditiile
prevăzute de legea organică a Curtii.
    ART. 143
    Conditii pentru numire
    Judecătorii Curtii Constitutionale trebuie să
 aibă pregătire juridică superioară, inaltă competentă
profesională si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridică sau in invătămantul juridic superior.
    ART. 144
    Incompatibilităti
    Functia de judecător al Curtii Constitutionale este incompatibilă cu oricare altă functie publică sau
privată, cu exceptia functiilor didactice din invătămantul juridic superior.
    ART. 145
    Independenta si inamovibilitatea
    Judecătorii Curtii Constitutionale sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata
acestuia.
    ART. 146
    Atributii
    Curtea Constitutională are următoarele atributii:
    a) se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a Guvernului, a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de
senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;
    b) se pronuntă asupra constitutionalitătii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea unuia
dintre presedintii celor două Camere, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de
senatori;
    c) se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre
presedintii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de
cel putin 25 de senatori;
    d) hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata
instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicată si direct
de Avocatul Poporului;
    e) solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea
Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a
presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
    f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirmă rezultatele
sufragiului;
    g) constată existenta imprejurărilor care justifică interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al
Romaniei si comunică cele constatate Parlamentului si Guvernului;
    h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;
    i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea si desfăsurarea referendumului si confirmă
rezultatele acestuia;
    j) verifică indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către cetăteni;
    k) hot
ărăste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic;
    l) indeplineste si alte atributii prevăzute de legea organică a Curtii.
    ART. 147
    Deciziile Curtii Constitutionale
    (1) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind
neconstitutionale, isi incetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale
dacă, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale
cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt
suspendate de drept.
    (2) In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul
este obligat să reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii
Constitutionale.
    (3) In cazul in care constitutionalitatea tratatului sau acordului international a fost constatată potrivit
articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau
acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.
    (4) Deciziile Curtii Constitutionale se publică in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicării,
deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

    TITLUL VI
    Integrarea euroatlantică

    ART. 148
    Integrarea in Uniunea Europeană
    (1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferării unor atributii
către institutiile comunitare, precum si al exercitării in comun cu celelalte state membre a competentelor
prevăzute in aceste tratate, se face prin lege adoptată in sedinta comună a Camerei Deputatilor si Senatului,
cu o majoritate de două treimi din numărul deputatilor si senatorilor.
    (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne,
cu respectarea prevederilor actului de aderare.
    (3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, in mod corespunzător, si pentru aderarea la actele de
revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
    (4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la
indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2).
    (5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu
inainte ca acestea să fie supuse aprobării institutiilor Uniunii Europene.
    ART. 149
    Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord
    Aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată in sedinta comună a
Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputatilor si senatorilor.

    TITLUL VII
    Revizuirea Constitutiei

    ART. 150
    Initiativa revizuirii
    (1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiată de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel
putin o pătrime din numărul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetăteni cu
drept de vot.
    (2) Cetătenii care initiază revizuirea Constitutiei trebuie să provină din cel putin jumătate din judetele
tării, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie să fie inregistrate cel putin 20.000
de semnături in sprijinul acestei initiative.
    ART. 151
    Procedura de revizuire
    (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputatilor si de Senat, cu o
majoritate de cel putin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
    (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă
comună, hotărăsc cu votul a cel putin trei pătrimi din numărul deputatilor si senatorilor.
    (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la
data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
    ART. 152
    Limitele revizuirii
    (1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al
statului roman, forma republicană de guvernămant, integritatea teritoriului, independenta justitiei,
pluralismul politic si limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
    (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor si a
libertătilor fundamentale ale cetătenilor sau a garantiilor acestora.
    (3) Constitutia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă si nici in timp de
război.

    TITLUL VIII
    Dispozitii finale si tranzitorii

    ART. 153
    Intrarea in vigoare
    Prezenta Constitutie intră in vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeasi dată,
Constitutia din
21 august 1965 este si rămane in intregime abrogată.
    ART. 154
    Conflictul temporal de legi
    (1) Legile si toate celelalte acte normative răman in vigoare, in măsura in care ele nu contravin prezentei
Constitutii.
    (2) Consiliul Legislativ, in termen de 12 luni de la data intrării in vigoare a legii sale de organizare, va
examina conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, după caz,
Guvernului, propuneri corespunzătoare.
    ART. 155
    Dispozitii tranzitorii
    (1) Proiectele de legi si propunerile legislative in curs de legiferare se dezbat si se adoptă potrivit
dispozitiilor constitutionale anterioare intrării in vigoare a legii de revizuire.
    (2) Institutiile prevăzute de Constitutie, existente la data intrării in vigoare a legii de revizuire, răman in
functiune pană la constituirea celor noi.
    (3) Prevederile alineatului (1) al
articolului 83 se aplică incepand cu următorul mandat prezidential.
    (4) Dispozitiile cu privire la Inalta Curte de Casatie si Justitie vor fi aduse la indeplinire in cel mult 2 ani
de la data intrării in vigoare a legii de revizuire.
    (5) Judecătorii in functie ai Curtii Supreme de Justitie si consilierii de conturi numiti de Parlament isi
continuă activitatea pană la data expirării mandatului pentru care au fost numiti. Pentru asigurarea innoirii
Curtii de Conturi din 3 in 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi acestia vor putea fi
numiti pentru incă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.
    (6) Pană la constituirea instantelor judecătoresti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curtii de
Conturi vor fi solutionate de către instantele judecătoresti ordinare.
    ART. 156
    Republicarea Constitutiei
    Legea de revizuire a Constitutiei se publică in Monitorul Oficial al Romaniei in termen de 5 zile de la
data adoptării. Constitutia, modificată si completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către
Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dandu-se textelor o nouă numerotare.